Fotbalul de masă, cunoscut şi sub denumirile de fusbal, kicker şi biliardino, a fost inventat de britanicul Harold Thornton în 1921 şi patentat în 1923.
Inspiraţia i-a venit după ce s-a întors de la un meci al echipei favorite, Tottenham Hotspur, şi a vrut să creeze un joc de fotbal ce putea fi jucat acasă. Prima machetă a unei planşe de fotbal de masă a fost compusă dintr-o cutie de chibrituri şi beţele aferente. La rândul său, unchiul lui Thornton, Louis, a preluat ideea şi a patentat-o pe teritoriul american în 1927. Deşi Thornton a obţinut primul brevet legat de fotbalul de masă, variante ale jocului existau încă de la începutul anilor 1890.
Chiar dacă, de obicei, fotbalul de masă este practicat doar pentru divertisment, competiţiile profesioniste sunt adeseori dotate cu premii considerabile. Lee Peppard din Seattle, Washington, considerat fondatorului fotbalului de masă profesionist, a organizat încă din 1975 un campionat cu premii de un sfert de milion de dolari.
În 2002, s-a înfiinţat, în Franţa, Federaţia Internaţională de Fotbal de Masă (FIFM), cu intenţia de a promova acest sport şi de a organiza, cu regularitate, competiţii internaţionale de profil. În 2010, FIFM cuprindea 65 de ţări. Campionatul Mondial de Fusbal se desfăşoară, începând cu 2009, cu o frecvenţă anuală. În 2013, acesta s-a disputat la Nantes, Franţa, între 500 de jucători din 30 de ţări, câştigătoare fiind echipa SUA.
Jucătorii încearcă să lovească mingea folosindu-se de figurine, numite ”foos-men”, ce imită jucători de fotbal, plasate pe bare rotative, orizontale. De obicei, masa de fusbal are opt rânduri de jucători, care pot fi confecţionaţi din plastic, metal sau lemn. Mărimea meselor variază, cea standard fiind de 120 centimetri lungime şi 60 lăţime. Mâna jucătorului nu trebuie să se desprindă în timpul jocului de mânerul barei pe care o controlează. Se poate juca atât la simplu, cât şi la dublu.