Ai crede că ar fi greu să ratezi o jumătate de milion de persoane, dar Oficiul Național de Statistică (ONS) a reușit totuși să o facă. Realizarea acestei probleme a apărut cu puțin peste un deceniu în urmă, când au fost publicate rezultatele recensământului din 2011. Recensământul a arătat că în țară existau aproape cinci milioane de cetățeni străini – cu 464 000 mai mulți decât credea ONS. De ce nu observase nimeni acest lucru?
Un curent de opinie dă vina pe un antreprenor maghiar pe nume József Váradi. Váradi nu a făcut nimic greșit, ca să fie clar, dar a participat la un lanț de evenimente care a indus în eroare ONS.
În 2003, Váradi a co-fondat Wizz Air, o companie aeriană bugetară care a urmat modelul bine stabilit de a transporta oameni la prețuri reduse către aeroporturi regionale mai mici.
La scurt timp după aceea, Ungaria, Republica Cehă, Polonia și alte șapte țări au aderat la UE, oferindu-le cetățenilor lor dreptul de a trăi și de a munci oriunde în cadrul Uniunii. Mulți dintre ei au decis să se stabilească în Regatul Unit și, datorită Wizz Air, ajungeau adesea pe un aeroport precum Leeds sau Luton.
Aceasta a fost o veste bună pentru toți cei care doreau să angajeze lucrători în Regatul Unit, dar s-a dovedit a fi sfârșitul anchetei privind pasagerii internaționali (International Passenger Survey – IPS), pilonul principal al estimărilor privind imigrația și emigrația în Regatul Unit timp de mulți ani. IPS este un pic ca un sondaj de opinie: Anchetatorii IPS opresc politicos un eșantion de oameni în porturi și aeroporturi și îi întreabă dacă ar fi dispuși să răspundă la câteva întrebări. (În mod remarcabil, aproape toată lumea este de acord).
Aceste întrebări variază de la „Cât v-a costat biletul de avion?” la „Cât timp intenționați să rămâneți?”. Multe dintre întrebările IPS se referă de fapt la turism, dar sondajul a generat suficiente date pentru a estima migrația în și dinspre țară … abia. Problema, explică Georgina Sturge în excelenta sa carte Bad Data, este că, deși sute de mii de persoane sunt intervievate pentru IPS, majoritatea sunt turiști și doar câteva mii sunt migranți. Numărul celor care provin dintr-o anumită țară va fi adesea foarte mic.
Este destul de periculos să extrapolezi pornind de la acest eșantion mic, dar ceea ce încurcă cu adevărat orice sondaj este o schimbare neobservată care răstoarnă eșantionul de la a fi destul de reprezentativ pentru populația de bază la a nu mai fi deloc reprezentativ. Wizz Air a adus această schimbare neobservată. Pentru a simplifica puțin, enumeratorii IPS se aflau la Heathrow, Gatwick și Manchester, în timp ce persoanele care așteptau cu nerăbdare să își facă o nouă viață în Marea Britanie ajungeau la Luton.
Militanții pro-Brexit s-au grăbit să sublinieze problema, după cum explică Sturge. Nu numai că nu puteam controla imigrația, spuneau ei, dar nici măcar nu o puteam număra. Dar asta nu este chiar așa. Am fi putut să o numărăm. Dar am decis să nu o facem.
„Alegerea de a folosi un sondaj mai degrabă decât alte date este din ce în ce mai mult doar atât – o alegere”, spune Anna Powell-Smith, director al Centrului pentru date publice, o organizație non-profit care militează pentru date și statistici mai bune. Există acum alte modalități de a produce date privind migrația sau, de fapt, majoritatea statisticilor pe care le vedem în jurul nostru în știri sau în discuțiile politice.
O alternativă ar fi să se ceară noilor sosiți să se înregistreze, așa cum se face în Germania, înainte de a avea acces la lucruri de bază, cum ar fi un cont bancar sau un medic. Există argumente pro și contra acestei idei, dar, după cum observă Sturge, „Germania își cunoaște mai bine statisticile privind imigrația, deși nu are niciun control la granița cu alte 25 de țări europene”.
ONS nu are puterea de a introduce o astfel de cerință, dar, în urma pandemiei, a trecut de la estimarea migrației cu eșantionarea împrăștiată a IPS la utilizarea datelor administrative care vizează urmărirea fiecărui imigrant. Acestea includ vize, devenite acum obișnuite, și informații din sistemele de impozitare și de prestații. (Din fericire, există măsuri de protecție a vieții private încorporate în modul în care ONS utilizează aceste informații). Primele astfel de estimări au fost produse în mai 2022, iar IPS este acum folosit doar pentru a estima venirea și plecarea cetățenilor britanici.
Nu vor mai exista erori statistice induse de Wizz Air, spune Jen Woolford, director al statisticilor demografice ale ONS, adăugând: „Dacă situația exactă s-ar întâmpla astăzi, nu ar avea niciun impact asupra acurateței cifrelor noastre”. Este bine de știut.
Ideea nu este că ar trebui să introducem cărți de identitate. Este faptul că atât legislatorii din Westminster, cât și minunații tocilari de la Serviciul de Statistică al Guvernului fac alegeri cu privire la ce să conteze și cum să le numere. Aceste alegeri contează, iar acestea ar putea fi diferite dacă prioritățile noastre ar fi diferite.
Ca de atâtea ori, noi, civilii obișnuiți, observăm infrastructura statistică și administrativă în aceleași situații în care observăm canalizarea sau alimentarea cu energie electrică: când ceva nu a mers bine sau când o nouă provocare testează sistemul până la distrugere. Afacerea Wizz Air a fost un exemplu proeminent. Graba de a crea capacitatea de testare Covid-19 a fost un alt exemplu. Decizia de a distruge înregistrările de sosire ale „generației Windrush” – pe baza presupunerii neverificate că aceste înregistrări erau superflue sau redundante – a fost un al treilea. (A fost o reamintire a faptului că arhiviștii sunt la fel de luați de bună ca și statisticienii, poate chiar mai mult).
Putem face mai bine? Fără îndoială. Nerdland conține tot felul de idei, de la estimări mai bune ale daunelor provocate de jocurile de noroc, la medii de cercetare a datelor de sănătate de încredere care pot preveni o apocalipsă a confidențialității, salvând în același timp mai multe vieți.
Dar pentru a da frâu liber acestor idei, trebuie să luăm datele în serios. O mare parte din discursul despre date se concentrează mai degrabă pe prezentarea înșelătoare decât pe locul de unde provin datele în sine. Este adevărat, desigur, că etichetele dubioase de pe un grafic sau un slogan pe un autobuz pot induce în eroare. Dar la fel poate face și munca statistică care este subdimensionată, subfinanțată și subevaluată.
Sursa – www.ft.com