Meseria de bonă devine tot mai populară în România, pe măsură ce din ce în ce mai mulți părinți ocupați caută ajutor în creșterea copiilor. Salariile unei bone depind de experiență, de orașul în care lucrează și de cerințele specifice ale familiei angajatoare. În general, bonele reușesc să obțină venituri peste salariul minim pe economie, chiar dacă majoritatea angajărilor se fac fără contract oficial.
Venituri peste media salariului minim în orașele mari
În orașe precum Iași, salariile bonelor variază, dar rămân semnificativ peste salariul minim pe economie. Bonele fără experiență câștigă, în medie, 2.500 de lei pentru un program de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Totuși, cele cu experiență și referințe pot ajunge la câștiguri de peste 3.000 de lei lunar. Aceste diferențe reflectă atât experiența, cât și reputația unei bone, aspecte importante pentru părinți care își doresc să le ofere copiilor un mediu sigur și stabil.
De asemenea, bonele mai mature, care au experiență cu proprii copii sau nepoți, sunt foarte căutate. De exemplu, Maria Chiriac, o bonă de 53 de ani, câștigă 2.800 de lei pe lună, plus costurile de transport. Maria explică faptul că familia angajatoare preferă „o bunicuță” datorită atmosferei calde și grijii constante pe care o poate oferi unui copil. „Ceea ce se cere de la mine este să am grijă de copil și, ocazional, să gătesc ceva ușor,” povestește Maria. Preferința părinților pentru bonele mature are legătură cu sentimentul de siguranță și încrederea pe care acestea le inspiră.
Studentele, un ajutor flexibil și dorit de familiile tinere
În afară de bonele experimentate, studentele se orientează adesea spre această profesie pentru a-și acoperi cheltuielile de studii și pentru a dobândi experiență de lucru cu copiii. Studentele care urmează cursuri de psihologie, pedagogie sau asistență socială sunt predispuse să aleagă acest job, având abilități în înțelegerea și îngrijirea celor mici. Salariile pentru studentele care lucrează part-time variază între 1.500 și 2.000 de lei, însă cele care au timp să lucreze full-time pot ajunge la venituri de 2.700-3.000 de lei.
Gabriela Muraru, o studentă la masterat, câștigă aproximativ 3.000 de lei lunar ca bonă. Ea începe ziua la ora 8 dimineața și își termină programul la ora 16:00 sau 17:00, în funcție de cursurile universitare. „Uneori părinții au nevoie de ajutor suplimentar în weekend sau seara, iar pentru aceste ore suplimentare sunt plătită cu 21 de lei pe oră,” povestește Gabriela. Deși nu are un contract oficial de muncă, câștigurile din această activitate sunt satisfăcătoare, iar flexibilitatea oferită o face o alegere populară în rândul tinerilor.
Lipsa unui contract formal – o problemă comună în angajările de bone
În orașele mari, precum Iași, bonele sunt din ce în ce mai solicitate, însă, în majoritatea cazurilor, angajarea acestora se face „la negru”. Părinții caută bone prin agenții de recrutare, recomandări de la prieteni sau pe grupuri de Facebook, dar rareori recurg la contracte oficiale, relatează România TV. Acest tip de angajare aduce beneficii pentru părinți, care pot avea mai multă flexibilitate în privința salariului și a programului, dar privează bonele de asigurările sociale și de cele de sănătate.
Mulți părinți preferă să aibă un aranjament informal, considerând că bonele pe care le aleg, fie ele mature sau studente, sunt de încredere și dedicate activităților zilnice ale copilului. Totuși, pentru bone, lipsa unui contract formal înseamnă nesiguranță în privința locului de muncă și lipsa accesului la servicii medicale și asigurări. Această practică rămâne o problemă în sector, deși cererea pentru bone continuă să crească.
Meseria de bonă în România oferă oportunități atractive de venit, în special în orașele mari, unde salariile pot depăși semnificativ salariul minim pe economie. Bonele cu experiență și cele mai mature sunt foarte căutate de părinți, care caută siguranță și stabilitate pentru copiii lor. În același timp, studentele profită de flexibilitatea acestui job pentru a se întreține în timpul studiilor.
Cu toate acestea, majoritatea bonelor activează fără contract de muncă, o situație care prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje. Deși angajarea „la negru” le oferă părinților mai multă libertate financiară, acest lucru privează bonele de siguranța socială pe termen lung. Pe măsură ce cererea de bone continuă să crească, ar fi ideal ca aceste aranjamente să evolueze și să ofere mai multă stabilitate și protecție atât pentru angajatori, cât și pentru angajate.
