Provocările Familiei Recompuse: O Privire Asupra Rolului Părinților Vitregi
În discuțiile despre familiile recompuse, adesea se pune accent pe responsabilitățile părinților vitregi, lăsând deoparte dificultățile emoționale cu care aceștia se confruntă. Deși copiii pot experimenta frustrare și confuzie în relația cu un părinte vitreg, este esențial să recunoaștem și suferința acestor adulți care încearcă să se integreze în viața copiilor fără a fi acceptați pe deplin.
A trăi alături de copilul partenerului necesită o abordare delicată și multă răbdare. Există anumite capcane care trebuie evitate pentru a deveni un părinte vitreg eficient. Este crucial să nu încerci niciodată să-l substitui pe părintele biologic sau să concurezi cu acesta. Una dintre cele mai mari greșeli este solicitarea ca copilul să te numească „mamă” sau „tată”, indiferent de circumstanțe; chiar și în cazul unui părinte decedat, acest lucru poate crea confuzie emoțională.
Este important ca afecțiunea nu doar să fie impusă; trebuie așteptat momentul când copilul îți va oferi un loc special în inima sa. Este firesc ca el sau ea să declare că „nu ești mama mea”, dar acest lucru nu ar trebui perceput ca o tragedie personalizată. Părul vitreg ar trebui uneori să facă un pas înapoi, permițând astfel copilului timp petrecut cu părintele biologic fără intervenții externe.
Rolul unui părinte vitreg nu este acela de a prelua autoritatea parentală, ci mai degrabă de a deveni o figură de sprijin – un adult mai puțin implicat, dar disponibil pentru momentele dificile ale copilului. Dacă respingerea persistente din partea copilului continuu apare, atitudinea celuilalt părinte joacă un rol esențial; acesta are responsabilitatea principalelor interacțiuni dintre copii și noul partener.
Divorțurile urmate de noi căsătorii pot genera sentimente profunde de vinovățire față de copii. Aceasta poate duce la tendința excesiv protectoare din partea părinților biologici, tolerând comportamente inacceptabile din partea celor mici. Copiii se aflăm adesea într-o dilemna emoțional complex între loialitate față de părintele lor biologic și acceptarea noului partener al acestuia.
Părul biologic trebuie să le explice copiilor că noul soț sau soție nu le ia nimic din ceea ce au avut anterior; această persoanã face parte acum din viața lor comunã şi merită respectul lor. Uneori este necesar ca părintele biologic sã apere celalalt parinte in fata copiilor pentru a preveni ideea că acesta ar putea fi considerat un intrus permanent în familie. Acest tip de susținere îi ajutã pe copii sã accepte realitatea divorțului si sã realizeze cã noul parinte poate fi aliatul lor si nu adversarul.
