Când a început criza umanitară declanșată de invazia Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, două organizații catolice din Ucraina – Caritas Ucraina și Caritas Spes – au putut răspunde imediat nevoilor milioanelor de oameni care își părăseau casele.
Concret, mulți oameni au căutat protecție în adăposturile lor sigure, deseori în subsolurile unităților bisericești locale. De atunci, organizațiile Caritas din Ucraina au ajutat peste patru milioane de persoane din această țară devastată de război, unde înainte de război funcționau doar câteva organizații umanitare.
În plus, în timp ce ne confruntăm cu cea de-a treia iarnă de război, situația este în continuare dezastruoasă. Războiul continuă, iar rolul organizațiilor locale a devenit și mai esențial pentru comunitățile locale.
În prezent, operațiunea Caritas din Ucraina este un exemplu perfect pentru a arăta cât de esențial este ajutorul descentralizat: puterea organizațiilor locale în cadrul unei rețele internaționale care poate oferi sprijin și resurse la scară largă.
Ca răspuns la conflict, organizațiile Caritas din Ucraina și-au mărit de patru ori personalul (aproape 3.000 de angajați în prezent) și au reușit o creștere exponențială a serviciilor pe care le oferă, grație și ajutorului vital al celor peste 7.500 de voluntari.
Ar fi fost posibil un răspuns de o asemenea amploare fără sprijinul internațional? Răspunsul este, în mod evident, nu.
Dar adevărata întrebare este: ar fi fost sistemul de ajutor internațional la fel de eficient și eficace fără aceste organizații naționale și locale care au acționat în întreaga țară începând cu 1990, angajând experți locali și rămânând aproape de comunitățile pe care le deservesc? Din nou, răspunsul este nu.
Datorită acestei experiențe din Ucraina și din alte crize, Caritas poate fi un participant activ la dezbaterea internațională privind reforma sectorului de ajutor umanitar pentru a-l descentraliza, a-l localiza și pentru a crește puterea de decizie a comunităților afectate de crize sau vulnerabile la crize în ceea ce privește determinarea nevoilor lor și a modului în care acestea ar trebui satisfăcute.
Ca parte a angajamentului său de a recunoaște și de a sprijini activitatea actorilor locali, Comisia Europeană a publicat în martie o notă de orientare privind promovarea parteneriatelor echitabile în cadrul acțiunii umanitare.
Documentul recunoaște rolul esențial al actorilor umanitari locali și oferă contribuții cu privire la modalitățile cele mai bune de canalizare a resurselor financiare și a conducerii către aceștia. Cu toate acestea, documentul de orientare plasează cea mai mare parte a responsabilității pe actorii umanitari intermediari aflați în UE, întrucât UE nu finanțează direct actorii locali.
Posibilitatea actuală de a transfera finanțarea către actorii locali este un prim pas în direcția cea bună, dar acest lucru nu este ideal din punct de vedere economic și al timpului.
Să punem capăt „ciclului foametei
Exemplul Ucrainei ilustrează faptul că donatorii, cum ar fi UE, ar trebui într-adevăr să fie mai ambițioși în ceea ce privește localizarea ajutorului. Aceștia ar trebui să permită această abordare prin finanțarea directă a actorilor locali și naționali. Această finanțare a actorilor locali trebuie să fie previzibilă, flexibilă și mai lungă decât ciclul tipic de finanțare de un an.
Acest lucru este necesar pentru a inversa „ciclul de înfometare” al subfinanțării cu intermediari multipli care se interpun între donator și actorii locali, lăsând actorii locali cu o acoperire minimă sau inexistentă a costurilor generale și fără o linie directă de comunicare cu donatorul de fond.
În plus, partenerii și intermediarii locali continuă să absoarbă o parte disproporționată a riscului financiar care apare în mediile operaționale complexe, cum ar fi fluctuațiile valutare sau modificările reglementărilor locale și confiscarea ajutorului material.
UE ar trebui să fie dispusă să absoarbă o parte din aceste costuri și să ia în considerare modalități de finanțare mai flexibile, care să permită extinderea sau modificarea în funcție de situațiile în continuă schimbare.
De asemenea, acestea ar putea dedica un procent din finanțare pentru cheltuielile generale ale actorilor locali și ar trebui să monitorizeze îndeaproape desfășurarea notei lor de orientare, inclusiv permițând actorilor locali să ofere feedback cu privire la punerea în aplicare a orientărilor.
În cele din urmă, conducerea actorilor locali în cadrul mecanismelor de coordonare ar trebui să fie regula, nu excepția, așa cum am subliniat în noul nostru raport: „Promisiuni neonorate. Abordarea decalajului dintre angajamente și practică în cadrul acțiunilor umanitare conduse la nivel local”.
Munca actorilor umanitari locali nu a fost niciodată mai urgentă
În acest sens, organizațiile Caritas din întreaga lume lucrează împreună de zeci de ani, fără o structură ierarhică, și văd clar cât de vitală este o descentralizare semnificativă a ajutorului, mai ales dacă ne gândim că cererea de ajutor umanitar crește în fiecare minut.
În concluzie, Caritas Europa îi îndeamnă pe partenerii săi din sectorul ajutorului umanitar, Uniunea Europeană și alți donatori să acționeze mai repede pentru ca realitatea să corespundă retoricii.
Sursa: euobserver.com