Cosmodromul Baikonur, o instalație de lansare cu o istorie bogată și misterioasă, a jucat un rol esențial în explorarea spațială a Uniunii Sovietice.Deși se află într-o zonă izolată din Asia Centrală, acesta rămâne astăzi principalul cosmodrom al lumii.
Un simbol al explorării spațiale
Situat la 2.000 de kilometri sud-est de Moscova și la 1.300 de kilometri de cele mai mari orașe ale Kazahstanului, Nur-Sultan și almaty, Baikonur este recunoscut ca prima bază spațială din lume. În 1957,Uniunea Sovietică a lansat aici primul satelit artificial,Sputnik 1. Ulterior, în 1961, Iuri Gagarin a devenit primul om care a călătorit în spațiu la bordul Vostok 1. De asemenea, Valentina Tereşkova a fost prima femeie care a zburat în cosmos din aceeași locație în 1963.
Poarta către Stația Spațială Internațională
Baikonur este singura platformă utilizată pentru lansările către Stația Spațială Internațională (SSI). La șase decenii după zborul istoric al lui Gagarin, acest cosmodrom continuă să fie un punct central pentru misiunile spatiale internaționale.
Întrebarea care se ridică este cum acest loc izolat din vestul Kazahstanului a devenit o poartă vitală spre cosmos? Raspunsul constă în necesitatea unui teren îndepartat de zonele populate și cât mai aproape posibil de ecuator pentru maximizarea eficienței lansării rachetelor. Astfel că Uniunea Sovietică s-a orientat spre Republica Socialistǎ Kazahǎ pentru testele sale cu rachete.
Începând cu anii ’20 ai secolului trecut și continuând după cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial prin preluarea tehnologiei germane V-2, sovieticii au dezvoltat un programme avansat dedicat explorării spațiului.
Dezvoltarea infrastructurii Baikonur
Sovieticii au ales zona Tyuratam pe malurile râului Syr Darya ca loc ideal pentru construcția cosmodromului datorită terenului plat și climatului extrem. Aici au fost aduși mii de muncitori pentru construirea rampelor de lansare și altor facilităților necesare operațiunilor spatiale.
Pentru a păstra secretul față de competiția americanǎ din timpul RĂZBOIULUI RECE , numele orașului tyuratam s-a schimbat strategic astfel încât să inducǎ confuzie asupra locației reale.
Impact post-sovietic asupra Baikonur
Dupã prãbuşirea Uniunii Sovietice in decembrie 1991 şi obţinerea independenţei kazahstan-ului , Baikonur s-a aflat pe teritoriu strǎin . În anul următor ,Rusia şi Kazahstan au semnat un acord prin care Rusia plãtea aproximativ şapte miliarde ruble anual pentru utilizarea cosmodromului .
Astazi , tot mai mulţi turişti vizitează Baikonur cu scopul observării lansarilor către SSI . Cu toate acestea , accesibilitatea rămâne limitată; vizitatorii trebuie să fac parte din grupuri organizate prin intermediari autorizați .
Baikonur acoperǎ o suprafaţă totalǎde aproximativ 7.000 km² şi include atât complexele destinate lansării cât şi oraşul omonim – o relicvǎ bine conservată ce reflectӑ stilurile arhitectonice ale anilor ‘60 sovietici .
Perspectivele viitoare ale programelor spatiale rusești
În noiembrie 2020 , SpaceX a realizat prima sa misiune Crew dragon din SUA după zece ani . Între timp,Rusia investește într-un nou cosmodrom numit Vostocinîi situat în Orientul Îndepărtăt al țării .
Cu toate acestea,Roscosmos afirmӑ cӑ activităţile desfӑşurate la Baikonur nu vor fi afectate negativ odată cu inaugurarea noului aeroport spatial .
Indiferent ce va aduce viitorul,Baikonur va continua să reprezinte nu doar un simbol al realizȃrilor umanitatii in domeniul spatiual ci si parte integrantādin patrimoniu cultural global.
