Sunătoarea, sau pojarniţa este una din plantele cele mai folosite din întreaga lume pentru proprietăţile sale extraordinare asupra organismului, având efecte minunate atât asupra trupului cât şi asupra echilibrului emoţional.
Foarte multe afecţiuni pot fi tratate şi chiar prevenite consumând această plantă sub diverse forme, atât sub formă de ceai cât şi capsulele care sunt foarte eficiente şi se găsesc la farmaciile naturiste, uleiul de sunătoare, unguentul din sunătoare sau chiar mierea obţinută exclusiv din sunătoare. Sunătoarea este un excelent sedativ, antiseptic, astringent, antiinflamator, vasodilatator, cicatrizant, afrodisiac şi antidepresiv. Să descoperim minunatele sale efecte şi multiplele sale întrebuinţări.
- Descrierea sunătoarei
Sunătoarea mai poartă şi denumirile populare de pojarniţă, sunaică, drobişor, floare de năduf, sau iarba sângelui. De asemenea, trebuie să menţionăm faptul că sunătoarea este o plantă perenă ce poate fi întâlnită în toată ţara, şi în zonele de câmpie, şi în zonele deluroase, sau chiar la munte, în regiunile subalpine.
Această plantă miraculoasă are şi un aspect foarte plăcut şi este uşor de recunoscut. Tulpina de sunătoare este dreaptă şi lemnoasă în partea inferioară, atingând înălţimi de până la 100 de cm, frunzele au formă ovală, iar florile au o culoare galbenă superbă fiind grupate în mai multe inflorescenţe. Această plantă se recoltează în lunile iunie-august, în zilele cu soare, la amiază, şi se lasă la uscat la loc umbrit, datorită faptului că lumina soarelui le înroşeşte.
- Sunătoarea – scurt istoric
Sunătoarea este o plantă utilizată din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile sale terapeutice foarte importante. Între timp, recent, cercetătorii au mai găsit unele întrebuinţări şi efecte benefice asupra organismului însă efectele sale sunt cunoscute din strămoşi. Fitoterapeuţii recomandă o cură cu ceai de sunătoare pentru a trata afecţiuni ale sistemului nervos, digestiv şi de asemenea ale inimii, fierii, şi ficatului.
Sunătoarea este o farmacie în sine, datorită compuşilor săi foarte importanţi. Strămoşii noştri foloseau această sunătoarea pentru proprietăţile sale afrodisiace, mai ales asupra bărbaţilor, şi de asemenea pentru a aduce liniştea sufletească şi un somn plăcut şi relaxant celui care o consumă. Până şi vechii egipteni foloseau sunătoarea pentru proprietăţile sale vindecătoare ale afecţiunilor cardiovasculare şi biliare.