Fondator şi director al Teatrului pentru Copii ”Ion Creangă” (1964-1972) şi al Teatrului ”Excelsior” din Bucureşti (1990-2012), maestrul Ion Lucian s-a născut la 22 aprilie 1924, în Bucureşti. Și-a petrecut copilăria şi adolescenţa în perioada interbelică, într-o vreme în care viaţa culturală a Bucureştilor era extrem de bogată.
”Am ales actoria din întâmplare. Făceam figuraţie la Teatrul Naţional, iar după Bacalaureat mă pregăteam să dau examen la Politehnică, numai că în iunie s-a ţinut un concurs de actori şi eu am dat replica unui coleg mai mare. Aşa m-a văzut George Calboreanu şi m-a pus să fac o cerere pentru comisie ca să pot participa la concurs. Am intrat primul, iar după trei replici mi-au zis Ťmulţumescť. Eu am crezut că nu m-au acceptat şi, de ruşine, două săptămâni nu am mai dat pe la teatru. M-au căutat şi m-au anunţat că am intrat al treilea din 136 de concurenţi. Și, în clipa aia, s-a semnat destinul meu”, povestea, în 2010, maestrul Ion Lucian într-un interviu publicat pe www.taifasuri.ro.
A absolvit Academia Regală de teatru şi muzică din Bucureşti, în 1945. Debutul scenic avusese loc însă cu trei ani în urmă, când, student fiind, a preluat pe neaşteptate rolul lui Guliţă, din ”Coana Chiriţa”. A stârnit un asemenea entuziasm, încât a doua zi Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Naţional, l-a păstrat definitiv în rol, răsplătindu-l cu o gratificaţie echivalentă cu salariul pe trei luni.
După perioada TNB a mai jucat la Teatrul de Operetă Alhambra între 1945-1947, iar la Teatrul Municipal Bucureşti (actualul Bulandra), în perioadele 1947-1952 şi 1956-1960. Pe scena Teatrului ”Nottara” a urcat în 1952, pentru ca mai târziu, între 1960-1964 şi din 1972 până în 1990, să fie actorul Teatrului de Comedie din Bucureşti.
A jucat peste 200 de personaje din dramaturgia românească şi universală, şi a semnat regia la peste 100 de spectacole jucate de sute de ori pe scenele din Bucureşti, dar şi din ţară şi străinătate.
Dintre acestea amintim: Florindo din „Mincinosul” de Carlo Goldoni, Magnasco din „Astă seară se joacă fără piesă” de Luigi Pirandello, Gustl din „Țara surâsului” de Franz Lehár, Valentin din „Nu se ştie niciodată” de G. B. Shaw, Tristan din „Câinele grădinarului” de Lope de Vega, Nae Girimea din ecranizarea piesei „D’ale Carnavalului” de I. L. Caragiale, regizată de Gheorghe Naghi şi Aurel Miheleş, Jean din „Rinocerii” de Eugen Ionescu, Pantalone din ”Regele Cerb” de Carlo Gozzi, Reporterul din ”Procesul d-lui Caragiale” de M. Ștefănescu, rol dublu Fraţii Bullinger din ”Swek în al II-lea război” de Bertold Brecht, avocatul Rădulescu Nercea din ecranizarea piesei „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, în regia lui Paul Călinescu, Iorgu Langada din ”Escu…”, Marele preot din ”Legenda ultimului împărat”, Tatăl din ”Iubire” de L. Barta, Taus din ”Ceasornicăria Taus” de Gelu Naum.
De-a lungul carierei, a fost invitat în calitate de actor şi regizor în Italia, Belgia, Franţa, Japonia, Canada, SUA. Dintre aceste realizări de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesă proprie dedicată copiilor, ”Cocoşelul neascultător”, montate la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franţa), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Eugene Labiche, Georges Feydeau.
Dragostea sa pentru cei mici vine de la un spectacol pentru copii, în care a fost distribuit de doamna Bulandra la Teatrul Municipal, pe vremea când era actor acolo: ”Aşa m-am îndrăgostit de publicul de copii şi am zis că pentru ei trebuie făcut mult mai mult decât întâmplătoarele spectacole ce se montau în şcoli. Este important ca primul contact al celor mici cu arta să fie reuşit, altfel le ratezi cariera de viitori oameni de artă. Teatrul ŤIon Creangăť a reprezentat cultura românească pe continentul american, pe arhipelagul nipon şi în toată Europa. Am făcut lucruri frumoase acolo’ spunea maestrul în cadrul aceluiaşi interviu.
A fost profesor universitar la Institutul de Teatru şi Film (1952-1956), iar între 1998-2000 a predat la Universitatea ”Hyperion” din Capitală.