Băile Govora, o stațiune balneară istorică din județul Vâlcea, în regiunea Oltenia, are o șansă de a-și vedea patrimoniul construit conservat și restaurat și potențialul de dezvoltare pus în evidență, deoarece o echipă multidisciplinară, Studiogovora, se concentrează pe bogățiile sale neglijate.
Băile Govora (Băile Govora) au fost înființate ca stațiune de sănătate publică la sfârșitul secolului al XIX-lea, deoarece apele din zonă, bogate în sulf și iod, au atras interesul. Cartierul său termal a fost construit la începutul secolului XX, iar dezvoltarea turistică a stațiunii a urmat. După 1945, stațiunea, la fel ca multe altele de acest gen, a văzut sosirea turismului de masă subvenționat de stat. Interesul pentru stațiune a dispărut treptat după 1989, doar câteva întreprinderi mici și hoteluri mai sunt încă active în această stațiune. Acum, colectivul interdisciplinar Studiogovora este convins că acesta „este un oraș ideal înghețat în timp care trebuie să se reinventeze, iar bogatul său patrimoniu cultural poate constitui baza noii sale identități”.
Studiogovora, echipa care lucrează cu diverse părți interesate pentru a conserva patrimoniul micii stațiuni balneare, a început cu un cont de Instagram în 2018, când Ștefania Hîrleață și Radu Tîrcă, pe atunci studenți la arhitectură, au început să posteze fragmente din plimbările lor prin Govora, entuziasmați de potențialul clădirilor, dar frustrați de starea lor actuală. Ei au ales Băile Govora ca subiect de cercetare pentru lucrarea de diplomă și au analizat îndeaproape istoria locului și caracteristicile sale arhitecturale și „cum a ajuns patrimoniul stațiunilor balneoclimaterice din România să fie atât de neglijat”. La sfârșitul anului 2019, li s-a alăturat istoricul de artă și managerul cultural Irina Leca, iar în scurt timp au început să lucreze la proiecte menite să dea o nouă viață stațiunii.
Prima intervenție a colectivului a fost restaurarea singurului foișor istoric al stațiunii păstrat până în prezent. Construit în 1938, acesta era degradat și într-o stare fragilă, dar, în urma intervenției, servește ca spațiu de întâlnire pentru comunitatea locală. Un alt obiectiv a fost conservarea Vilei Ivanovici, una dintre clădirile care datează de la înființarea stațiunii, și prevenirea prăbușirii acesteia. Vila are „un sistem complex de verande din lemn, elemente valoroase caracteristice arhitecturii balneare românești”. De asemenea, echipa a conceput un ghid de bune practici pentru cei care realizează intervenții la clădirile din stațiune și a început organizarea evenimentului anual Zilele Arhitecturii Balneare Govora, care îi implică atât pe localnici, cât și pe turiști în activități culturale care folosesc spațiile publice din stațiune, în special în jurul clădirilor istorice.
Studiogovora a început cu un cont de Instagram în 2018, unde Radu (Tîrcă) și Ștefania (Hîrleață) postau fragmente din plimbările lor prin Govora, entuziasmați de potențialul clădirilor, dar frustrați de starea lor actuală. Apoi, începând cu lucrarea de diplomă (amândoi au absolvit Facultatea de Arhitectură în 2019), au ales Băile Govora ca subiect de cercetare și au aprofundat istoria locului, specificul arhitectural și modul în care patrimoniul stațiunilor balneoclimaterice din România a ajuns să fie atât de neglijat.
Au început să studieze cum a evoluat Băile Govora, de unde au venit influențele arhitecturale și care a fost contextul în care s-a construit întreaga așezare, identificând clădirile valoroase și istoria lor. Ca studenți entuziaști, au participat la multe concursuri de arhitectură, și așa s-au conectat cu situația stațiunii – Băile Govora a fost o scenă imaginară pentru tot felul de proiecte. La sfârșitul anului 2019, ni s-a alăturat Irina Leca, istoric de artă și manager cultural, care avea deja experiență în sectorul public și non-profit. Irina vizitase Băile Govora în 2018, când lucra la Institutul Național al Patrimoniului, și a fost fascinată de potențialul locului, așa că ideile au început rapid să fie transpuse în proiecte care să repună Băile Govora pe picioare.
Pornind de la situația critică a stațiunii și de la dorința de a mobiliza comunitatea locală, dar și motivată de dorința de a câștiga finanțare pentru ideile noastre, am elaborat o strategie cu privire la ideile care ar putea funcționa pe termen scurt și mediu și care ar fi mai bine să fie lăsate să se consolideze mai departe. Așa am reușit să începem în forță, cu două șantiere în 2020 și un eveniment de patrimoniu balnear, care va ajunge la cea de-a patra ediție în această vară.
Proiectul de revitalizare a patrimoniului din Băile Govora înseamnă, printre altele, colaborarea cu autoritățile locale și cu comunitatea locală. Cum a decurs acest proces până acum? Unde au fost provocările/situațiile neașteptate? Ce tip de sprijin ați primit?
Provocările apar atunci când avem nevoie de sprijin extern – fie financiar, fie din partea autorităților, de exemplu pentru a utiliza instrumentele și ideile pe care le dezvoltăm. Am devenit mai buni la negociere, la găsirea de soluții și la acceptarea faptului că fiecare idee sau proiect își are timpul său și că există suficient timp.
Primele proiecte – intervenția pentru Vila Ivanovici, foișorul, prima ediție a Zilelor Arhitecturii Balneare – au început în plină pandemie și într-un an electoral. Ceea ce pentru noi a însemnat că a trebuit să ne regândim periodic activitățile, în funcție de restricțiile de sănătate și, în plus, a trebuit să începem să lucrăm cu o comunitate reticentă, care credea că acțiunile noastre sunt motivate politic și că sunt doar promisiuni care nu vor fi puse în practică. Faptul că Radu și familia sa sunt din Govora, parte a comunității, ne-a ajutat foarte mult să obținem încrederea oamenilor într-un oraș atât de mic. Probabil că, dacă am fi fost cu toții străini, am fi fost primiți cu mai multă reticență.
Băile Govora este un oraș mic, de aproximativ 2000 de locuitori, cu toate satele din jur, în care civismul și implicarea comunității în viața publică au scăzut în ultimii ani, mai ales odată cu schimbul de generații, plecarea tinerilor și dificultățile economice. Există un decalaj vizibil între populația activă, care lucrează în mare parte în afara orașului și exercită presiuni asupra administrației locale, și cei care depind de autoritățile locale pentru a-și asigura traiul și se feresc de critici.
Problemele legate de patrimoniul cultural al orașului au nevoie de multă implicare și de o administrație proactivă, puternică, cu multă capacitate de a monitoriza clădirile, de a gândi proiecte și de a căuta în mod activ surse de finanțare, de a fi capabilă să cofinanțeze și să coordoneze proiecte mari. Din păcate, nu există suficient personal cu acest profil și nici posibilitatea de a angaja personal nou. Scăderea populației nu permite creșterea aparatului primăriei, iar bugetul anual foarte mic face aproape imposibilă contractarea de expertiză externă. În plus, este nevoie de o viziune de dezvoltare a orașului care să se bazeze pe planuri și strategii bine gândite și care să fie susținute de acțiuni pe teren. Având în vedere problemele locale de autorizare a construcțiilor și de monitorizare a legalității intervențiilor, nu putem vorbi încă de o dezvoltare coerentă și previzibilă, în conformitate cu viziunea descrisă în Strategia de dezvoltare locală.
Lucrări la foișorul istoric; foto cu amabilitatea Studiogovora
Ce ne puteți spune despre restaurarea foișorului istoric? Ce a presupus acest proces?
Primul pas a fost să ne dăm seama cum să intervenim, ceea ce nu a fost ușor. Am fi putut să o refacem de la zero, complet nouă, dar nu ar fi rămas un reper istoric. Ne-am propus să o restaurăm, păstrând tot ceea ce putea fi refolosit, lucrând la fața locului și fără să o dezmembrăm, deoarece lemnul vechi este un material dificil de reasamblat. Satisfacția este și mai mare acum că foișorul arată îngrijit, dar structura rămâne originală.
Apoi a urmat stabilizarea platformei, pentru care a trebuit să ridicăm structura de lemn. Dacă nu ați apucat să îl vedeți, foișorul se află pe o alee îngustă, înconjurat de copaci. Nu este chiar locul potrivit pentru o macara, pe care nici bugetul nu a permis-o. Așa că noi și meșterii am recurs la o tehnică rudimentară – l-am suspendat pentru câteva zile cu frânghii și țăruși.
În ceea ce privește lemnul, maestrul aici a fost Alin Tănasă – Blajin, care și-a amenajat un atelier temporar în vila de peste drum și a lucrat la piesele lipsă. Lemnul a trebuit să fie decapat cu grijă, iar aici am avut parte de ajutorul unor voluntari, grație Asociației Zâmbete Colorate. După ce a fost curățat și chituit, lemnul a fost vopsit în verde, așa cum era la început (am știut culoarea originală fiind atenți la vechile straturi de vopsea).
Revenind la platformă, finisarea acesteia prin buciumare a fost o altă poveste; aici am fost ajutați de ghidul de tencuieli uitate al Pro Patrimonio și de sfaturile arhitectului Petru Mortu, care ne-a explicat pas cu pas rețeta istorică. Ne bucurăm că echipa de constructori coordonată de Florin Andreescu a dorit să învețe tehnici tradiționale și că am putut contribui la schimbul de know-how.
A urmat apoi acoperișul, care a fost refăcut după aceeași tehnică interbelică, prin care fiecare scară de acoperiș a fost realizată manual. Multe mulțumiri echipei Damila pentru răbdare și ajutor.
Toți constructorii implicați în procesul de restaurare a acestei mici structuri sunt conștienți de oportunitatea pe care o oferă o specializare în restaurare și au subliniat că Băile Govora are mult potențial din acest punct de vedere. Clădirile din Băile Govora reprezintă o resursă prin care piața de restaurare din regiune ar putea căpăta mai multă experiență și meșteri locali calificați, ajutând patrimoniul într-o zonă mai largă.
Finanțarea a fost asigurată prin granturi de la Ordinul Arhitecților din România, AFCN, Fundația Comunitară Vȃlcea, donatori privați și fonduri proprii atunci când am depășit bugetul.
Întrucât foișorul aparține orașului, Primăria trebuie să actualizeze atât valoarea de inventar a clădirii, cât și tipul acesteia – în prezent, foișorul figurează ca fiind o placă de beton. Un alt pas va veni odată cu actualizarea Planului Urbanistic General, moment în care este important ca parcul din jurul foișorului să fie recunoscut ca spațiu verde, nu ca teren construibil, așa cum este acum. Intervenția noastră are tocmai acest scop – de a păstra un spațiu verde istoric și de a-l reinclude în viața comunității, în strânsă legătură cu vilele istorice din jur, multe dintre ele abandonate. Un spațiu public bine îngrijit și utilizat poate motiva intervenții viitoare și asupra acestor vile.
Zilele arhitecturii balneare: Un concert la foișorul renovat; fotografie realizată cu amabilitatea Studiogovora
Care este stadiul lucrărilor la Vila Ivanovici? Ce aveți de gând să faceți acolo? De ce resurse aveți nevoie?
Lucrările de punere în siguranță a structurii vilei au fost făcute în 2020, astfel încât aceasta nu mai este în stare de precolaps și este protejată și de umiditate. Această intervenție ne-a făcut să câștigăm timp pentru a găsi soluții de refolosire și pentru a finanța restaurarea. Pentru scenariile funcționale, colaborăm cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, unde studenții anului 5 au dezvoltat în echipe diverse idei în cadrul unui workshop de reabilitare a clădirilor existente: mulți optează pentru scenarii de utilizare mixtă pentru a reda spațiile comunității – locuințe artistice, ateliere de meșteșuguri, cafenea etc., dar și pentru a reda funcția de cazare. Următorul pas este stabilirea funcțiunilor împreună cu comunitatea și proprietarul – Primăria Băile Govora. În funcție de acestea, se poate alege și sursa de finanțare. Un alt pas important este realizarea studiului de fezabilitate (sau faza de proiect de restaurare D.A.L.I. – Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție), necesar în cazul în care Primăria alege să acceseze fonduri europene. Programul Operațional Regional lansat recent de ADR Sud-Vest Oltenia finanțează restaurarea clădirilor de patrimoniu de importanță locală, deci proiectul este eligibil.
Din colaborarea cu autoritățile locale, concluzia noastră este că inițiativa întocmirii unei astfel de documentații trebuie să vină tot de la noi, atunci când vom găsi resurse interne. Între timp, autoritățile locale pot colabora cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență pentru a scoate clădirea din categoria pericol public.
Ați întocmit un ghid cu recomandări pentru lucrările de reparații, extinderi și construcții noi în oraș. Care sunt câteva dintre intervențiile pe care le vedeți adesea și care sunt departe de a fi în concordanță cu amprenta arhitecturală istorică a orașului? De ce se întâmplă astfel de intervenții? V-ați bucurat de sprijinul autorităților locale în difuzarea sau implementarea acestuia?
Există două tipuri de intervenții frecvente: intervenții punctuale – extinderi, refacerea acoperișului, reizolații, înlocuirea acoperișului; și construcția de clădiri noi, care adesea nu respectă reglementările urbanistice în vigoare. De ce se întâmplă acest lucru este o întrebare cu un răspuns lung. Dacă încercăm să îl scurtăm, este vorba de o neînțelegere a conceptului de proprietate și de libertatea de a face tot ce se dorește acolo, dublată de lipsa unei politici publice care să modeleze dezvoltarea urbană și de implicarea limitată a autorităților. Proprietarii nu sunt proactivi în a se informa cu privire la specificitățile locale – nici măcar prin parcurgerea documentelor de urbanism, care sunt publice. Sau, o altă problemă care ar avea nevoie de documentare, mai ales în mediul cu venituri mici din Govora – eșalonarea eficientă a lucrărilor, deoarece finanțarea redusă duce întotdeauna la fragmentarea intervențiilor. Sunt și oameni care apelează la un arhitect și apoi, mai ales dacă vor să facă turism, pun accentul pe partea estetică. Dar de multe ori arhitecții nu acordă atenție specificului zonei și propun forme generale care s-ar potrivi oriunde.
Am conceput ghidul tocmai pentru a da sfaturi proprietarilor pentru a evita problemele de mai sus. Govora a avut reglementări în materie de construcții încă de la înființare; chiar și în perioada comunistă, s-a acordat o atenție deosebită specificității locului și patrimoniului, considerat foarte valoros pentru oraș. S-a convenit de la început că turismul nu poate funcționa decât pe baza unui spațiu atractiv și plăcut.
Pavilionul Băilor din Govora; fotografie de Marius Vasile, prin amabilitatea Studiogovora
Spre deosebire de alte stațiuni, Băile Govora a cunoscut mai puține construcții noi în anii 1980 și și-a păstrat o mare parte din configurația inițială. Cât de mult din aceasta este pusă în prezent în valoare? Unde ar fi loc de dezvoltare/îmbunătățire?
Unicitatea Govora constă în faptul că stațiunea a fost creată de la zero; nu a existat nicio așezare înainte. Acest lucru a însemnat că nucleul balnear a rămas separat de zona rezidențială, care s-a dezvoltat treptat pentru a servi nevoilor stațiunii. Nevoia unui plan de urbanism era deja evidentă în perioada interbelică, dar abia în perioada comunistă a fost elaborat. Dacă analizăm propunerile de dezvoltare, devine evidentă demarcația dintre oraș și stațiune, cu două tipologii diferite – stațiunea care trebuie să fie atractivă pentru un număr mare de turiști, cu arhitectură de calitate și facilități adecvate, și orașul care găzduiește forța de muncă ce deservește funcționarea stațiunii pe tot parcursul anului, cu locuințe colective realizate din clădiri prefabricate.
Partea de oraș a început să fie dezvoltată încă din anii 1960, când au fost construite primele blocuri de locuințe. Abia în anii 1980 a fost elaborat planul de dezvoltare a stațiunii, care prevedea o densificare drastică a țesutului urban, cu numeroase hoteluri și vile care ar fi crescut substanțial capacitatea de cazare. Acest lucru s-a întâmplat în majoritatea stațiunilor istorice din țară, dar la Govora planul nu a fost niciodată pus în aplicare în totalitate. La scurt timp după demararea proiectului, statul a fost nevoit să îl oprească din lipsă de fonduri, după ce a construit doar Hotelul Oltenia, câteva blocuri de apartamente și clădiri comerciale.
De obicei, clădirile propuse în perioada de dinainte de ’89 aduceau cu ele o rigiditate față de dezvoltările viitoare, deoarece erau adesea autosuficiente și masive. Faptul că proporția acestui tip de clădiri este mică în zonele urbane lasă loc pentru experimente și dezvoltări în spiritul arhitecturii tradiționale de case de oraș, întotdeauna în strânsă legătură cu peisajul. Govora poate astfel să păstreze atmosfera romantică și liniștită a vechilor stațiuni, care erau destinate unui public restrâns, logica de dezvoltare cu obiecte arhitecturale unice integrate armonios în specificul local.
O plimbare în parcul din Băile Govora; fotografie de Marius Vasile, prin amabilitatea Studiogovora
Ce oportunități de dezvoltare are Băile Govora? Ce ar putea deveni stațiunea?
Am atras atenția asupra orașului balnear pornind de la o temă complexă – patrimoniul său construit neglijat și degradat și potențialul pe care îl deține pentru regenerarea urbană. Este o problemă care necesită o mare consolidare a capacității locale, atât în administrația publică, cât și în antreprenoriatul local.
Protecția patrimoniului la nivel local este influențată, de asemenea, de provocările din sistemul național de gestionare a patrimoniului, un domeniu cronic subfinanțat și lipsit de resurse. România are o societate civilă activă și puternică, axată pe sectorul patrimoniului, tocmai din cauza acestor deficiențe, însă aceasta nu poate înlocui instituțiile publice funcționale.
Convingerea noastră este că oportunitățile se află tocmai în patrimoniul construit neamenajat și subutilizat și în peisajul cultural și natural din jur. Ar fi o risipă ca orașul-stațiune să se dezvolte după modelul altor stațiuni balneare din județ – Olănești sau Călimănești – care sunt date ca exemple de succes, pentru că nu are capacitatea de cazare dată celorlalte de marile dezvoltări din perioada comunistă. În plus, din punct de vedere al calității construcțiilor din ultimele decenii, nu putem spune că stațiunile din apropiere sunt destinații frumoase și plăcute, ci mai degrabă aglomerate și înghesuite.
Govora are premisele pentru un alt tip de dezvoltare, în care atmosfera este mai apropiată de stațiunile istorice din vest, cu mai multă grijă pentru calitatea clădirilor și relația cu peisajul. Stațiunea s-ar putea remarca prin calitatea spațiului public, prin modalități plăcute de petrecere a timpului în aer liber și prin alternative la tratament.
Este nevoie de cel puțin o intervenție mare din sfera antreprenorială – un exemplu de bună practică în gestionarea unei clădiri de patrimoniu restaurate, care să contribuie atât la economia locală, cât și la calitatea vieții comunității locale.
Zilele arhitecturii balneare de la Govora; foto: Marius Vasile, prin amabilitatea Studiogovora
Cum s-ar putea dezvolta turismul în stațiune? Mai este loc de dezvoltare pentru turismul balnear? Poate Băile Govora să atragă și alte tipuri de turiști?
Credem cu tărie că turismul în stațiune se poate dezvolta, la fel ca și turismul balnear la nivel național. La nivel internațional, se pune din ce în ce mai mult accentul pe integrarea patrimoniului natural și cultural în activitățile turiștilor care vin în stațiunile balneare. Acest lucru înseamnă dezvoltarea unor experiențe care sunt promovate de hotelieri și chiar recomandate ca parte a programului de cură, alături de practicile medicale existente. Ceea ce nu este surprinzător, deoarece stațiunile balneare au fost concepute, în perioada lor de glorie din secolul al XIX-lea, ca niște spitale frumoase, în care mediul construit și cel natural contribuiau semnificativ la sănătatea celor care veneau să se vindece. Govora se află într-o zonă de mare patrimoniu natural și cultural: există patrimoniu UNESCO la Horezu, la câțiva kilometri distanță, Geoparcul Oltenia sub Munte, care aspiră să obțină statutul UNESCO, evenimente gastronomice în ferme tradiționale organizate de My Secret Romania. În imediata vecinătate a stațiunii avem peisaje naturale superbe, gastronomie, arhitectură vernaculară … Oltenia este o zonă foarte pitorească și încă subestimată de turiști. Cercetările recente demonstrează că ideile medicilor de acum un secol erau corecte: cultura și natura contribuie semnificativ la starea de bine. Govora poate fi un loc ideal pentru a dezvolta o ofertă turistică unică pentru România, în care patrimoniul are o contribuție măsurabilă la sănătatea și bunăstarea turiștilor și a rezidenților. Prin intermediul Zilelor Arhitecturii Balneare, am început să lucrăm în această direcție, dar este nevoie de o abordare mai largă, care să reunească mai multe inițiative cu valori similare în zonă. De asemenea, avem nevoie de ajutorul personalului medical pentru a documenta impactul pe care cultura și natura îl au asupra celor care vin pentru tratament.
Ați organizat mai multe evenimente în cadrul evenimentului anual Zilele arhitecturii balneare. Ce alte proiecte aveți în plan pentru Băile Govora? De ce depinde implementarea lor? Ce v-ar ajuta să le dezvoltați?
Prin tot ceea ce facem, dorim să transformăm percepția asupra orașului și a patrimoniului său și să trecem de la nostalgie și resemnare la acțiune imediată. Avem o serie de abordări prin care oferim consultanță proprietarilor, inclusiv Ghidul. Avem un program de expertize structurale pentru mai multe clădiri și oferim consultanță în ceea ce privește intervențiile de planificare. Una dintre clădiri este Uzina Electrică, pentru care lucrăm la proiectul de restaurare. Dorim să demarăm procedura de listare a clădirilor valoroase din oraș care nu sunt protejate și să deschidem o serie de situri de bune practici în care să putem aplica recomandările din Ghid. Dorim să anticipăm dezvoltarea viitoare a orașului și să o putem ghida într-o direcție care să țină cont de peisajul cultural și dorim să folosim toate mijloacele legale aflate la dispoziția societății civile.
Cu rețeaua de experți la care avem acces, rămânem un partener proactiv și vigilent pentru administrația locală, care în prezent nu dispune de acest tip de resurse. Dorim să creștem acest sprijin în mod exponențial, prin proiecte de cooperare europeană care să sprijine colaborarea cu stațiunile balneare internaționale de succes, care au văzut în patrimoniul și peisajul lor cultural balnear o resursă pentru dezvoltarea durabilă și au dezvoltat deja instrumente în acest sens.
Un alt plan care sperăm să devină realitate cât mai curând posibil este acela de a avea un sediu permanent în Govora. Dorim să creăm un centru de interpretare a arhitecturii și a patrimoniului, cu o bancă de materiale istorice și un atelier de restaurare, unde să putem expune toate ideile noastre pentru Govora și să lucrăm la proiecte de dezvoltare a stațiunii.
Planurile și ideile noastre au nevoie de timp, de resurse și de un grad ridicat de predictibilitate, în special din punct de vedere financiar. Echipa Studiogovora este în creștere, la fel ca și rețeaua de profesioniști cu care colaborăm, și rămânem deschiși la noi parteneriate. Într-un scenariu ideal, am beneficia de parteneriate pentru a asigura finanțarea proiectelor noastre și pentru a aduce expertiză profesională la Govora.
(Fotografie de deschidere: Marius Vasile, prin amabilitatea Syudiogovora)
simona@romania-insider.com
Sursa – www.romania-insider.com