Reglementarea sectorului financiar seamănă puțin cu un joc de „whack-a-mole”. Ridicați supravegherea într-un domeniu, iar riscurile migrează în altă parte. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu intermediarii financiari nebancari, un sortiment de instituții, adesea numite „bănci din umbră”, care oferă o serie de servicii de investiții și de finanțare, dar care se află în afara domeniului de aplicare a reglementărilor bancare, deoarece nu acceptă depozite. Acestea au crescut rapid de la criza financiară globală, umplând golul lăsat de controalele mai stricte ale riscurilor în cazul băncilor comerciale, crescând de la 40 la aproape 50 % din activele financiare internaționale. Acest lucru face ca sănătatea IFNB să fie vitală pentru stabilitatea financiară și ca lipsa unei supravegheri cuprinzătoare a acestui sector să fie cu atât mai alarmantă.
Acest grup disparat – care include asigurători, fonduri speculative, fonduri de pensii și alți administratori de active – reprezintă o parte importantă a sistemului financiar. Acestea oferă credite și capitaluri proprii economiei reale. Un sector financiar diversificat acționează, de asemenea, ca un amortizor de șocuri atunci când sectorul bancar se află sub presiune, la fel ca o „anvelopă de rezervă”, pentru a-l cita pe Alan Greenspan, fostul președinte al Rezervei Federale a SUA. Acestea cumpără obligațiuni și stimulează fluxurile de capital la nivel mondial. Însă, în lipsa unei reglementări eficiente, IFNB pot exacerba fragilitatea. Acest lucru a fost evident în martie 2020, când fondurile speculative au fost absorbite într-o goană după lichidități de piețele afectate de Covidiu, iar anul trecut, când Banca Angliei a trebuit să vină în ajutorul fondurilor de pensii din Regatul Unit care aplicau strategii de investiții obscure.
Vulnerabilitățile financiare acumulate de-a lungul unui deceniu de bani ieftini sunt acum expuse de creșterile rapide ale ratelor dobânzilor de către băncile centrale. Deși supravegherea bancară are defectele sale – așa cum au arătat recentele turbulențe din SUA și Europa – capitalul și lichiditățile bancare au fost consolidate de la criza financiară și există mecanisme de rezoluție preproiectate. Între timp, expunerile din sectorul nebancar rămân o adevărată cutie neagră. FMI citează trei factori care fac din IFNB o sursă semnificativă de risc în contextul unei politici monetare stricte și al reducerii lichidităților. Aceștia sunt acumularea efectului de levier în unele instituții (deși mai puțin decât în cazul băncilor), interconectarea tot mai mare între instituțiile nebancare și cu băncile, precum și potențialul de neconcordanță între active și pasive din cauza diferențelor de lichiditate și de scadență. În mod esențial, IFNB nu beneficiază de garanții similare celor acordate băncilor care acceptă depozite.
Autoritățile de reglementare trebuie să se ocupe rapid de sectorul nebancar, în special dacă inflația ridicată persistă și ratele trebuie să crească. Consiliul pentru stabilitate financiară, un organism global care monitorizează riscurile din sistemul financiar, trebuie să joace un rol mai important în furnizarea de soluții și în asigurarea punerii lor efective în aplicare. Supravegherea sistemică a întregii game de IFNB este, de asemenea, adesea neglijată de diversele organisme naționale de reglementare, care sunt orientate să analizeze riscurile fie prin prisma băncilor, fie prin prisma valorilor mobiliare. Într-adevăr, SUA trebuie să consolideze activitățile nebancare ale Consiliului de supraveghere a stabilității financiare și ale Oficiului de cercetare financiară, care supraveghează riscurile financiare.
Ca bază pentru o mai bună reglementare care să diminueze riscurile în loc să sufoce sectorul, factorii de decizie politică trebuie să reducă lacunele în materie de date, inclusiv în ceea ce privește lichiditatea și efectul de levier al IFNB. Acest lucru necesită mai multe dezvăluiri din partea instituțiilor. Testarea la stres a riscurilor de pe piețele financiare nebancare trebuie să devină o normă. Recent, Banca Europei a anunțat că intenționează să efectueze primul test de acest tip. Având în vedere lanțul de expuneri transfrontaliere, cooperarea la nivel mondial pentru a sprijini atenuarea riscurilor rămâne vitală. În cele din urmă, băncile centrale vor trebui să fie pregătite să ofere un sprijin adecvat în materie de lichiditate în cazul în care apar incidente de stres sistemic.
Nu este ușor să oferiți măsurile de protecție adecvate și să supravegheați un grup dinamic și amorf de instituții. Dar, având în vedere că pensiile, investițiile cu amănuntul și împrumuturile acordate întreprinderilor mici sunt toate expuse riscului, este esențial ca autoritățile de reglementare naționale și internaționale să facă mai multă lumină asupra sectorului bancar paralel.
Sursa – www.ft.com
