Icoana este o formă de artă

18

Ce este o icoană. Când vorbim de o icoană, de obicei ne gândim la o persoană sau un lucru care servește ca simbol reprezentativ. Cu toate acestea, arta are o definiție distinctă a icoanei sau a „iconicului” – o descriere care diferă într-o anumită măsură de sensul obișnuit și mai general al icoanei.

Termenul de iconografie este un proces de identificare, descriere, interpretare și clasificare a simbolurilor, subiectelor și temelor. În artă, icoana se referă în principal la o pictură religioasă (de obicei, Iisus Hristos sau o altă figură sfântăreligioasă). Această pictură sau „imagine” a lui Hristos a fost sensul inițial al icoanei. A servit ca obiect de devotament. Lucrările de artă emblematice sunt reprezentate într-un stil tradițional de lemn și utilizate în practicile religioase. Pictogramele se referă și la portrete, statui, simboluri sau figuri. Cu toate acestea, nu orice reprezentare a identității religioase este o icoană.

Icoanele în artă nu iau o formă sau un stil anume. Nu sunt neapărat tablouri. Icoanele pot fi mozaicuri, miniaturi, emailuri sau figuri tridimensionale antice. Lucrările de artă nu trebuie să aibă o formă specifică înainte de a fi denumite pictograme. Nu trebuie să fie într-un stil rusesc sau bizantin la fel de multe icoane astăzi. Unele culturi religioase au forma sau stilul lor de artă tradițională. Chiar și icoanele culturii occidentale au un stil distinct.

Pentru a fi considerată o icoană, o piesă de artă trebuia să se ridice dincolo de natural. Icoanele au câștigat teren în istorie datorită faptului că aveau un atașament extraordinar față de ele.

Este posibil ca unele opere de artă ale personalităților religioase să nu fie acceptate în general ca icoane. Icoanele sunt în principal reprezentarea unui caracter religios care posedă semnificație. Mai simplu spus, o icoană ar trebui să exprime sens, un sens derivat din cultura rădăcină.

Pe scurt, o icoană se referă doar la subiectul unei culturi religioase, mai ales în creștinism.

În primul rând, icoanele sunt menite să fie înțelese în contextul creștinismului și pot fi înțelese cel mai bine de către privitorii familiarizați cu acest context. Ele nu pot fi înțelese pe deplin doar ca artă sau ca un set de imagini.

În al doilea rând, icoanele sunt create ca „ferestre către cer” – nu au fost niciodată menite să fie portrete. În schimb, sunt chemați să indice, să dea o idee sau un indiciu despre ceea ce reprezintă. Aceste indicații vizuale vor ajuta privitorul să se concentreze asupra rugăciunii.

În al treilea rând, varietatea stilurilor, mediilor și tehnicilor mărturisește faptul că iconografia sa dezvoltat ca un limbaj vizual viu menit să împărtășească credința creștină și valorile acesteia. Această formă de artă se poate și s-a schimbat în timp, pentru a corespunde mai bine nevoilor bisericii și vieții contemporane de credință.

Stilurile și formele icoanelor de-a lungul istoriei s-au schimbat foarte mult. Unele icoane erau foarte realiste (în special imaginile creștine timpurii) iar unele erau mai abstracte, dar în general putem spune că erau imagini făcute pentru rugăciune.

Icoanele sunt create ca instrumente speciale pentru meditație. Iconograful are anumite responsabilități, întrucât aceste imagini sunt realizate pentru un scop concret, cu cerințe concrete.

O icoană încearcă să facă vizibilă granița dintre cer și pământ. Subiectul său poate fi „în” această lume, dar nu „din” această lume. Astfel imaginea devine un fel de fereastră către cer. Din acest motiv, o icoană adevărată are întotdeauna un aspect destul de plat. Imaginea nu are profunzime și tocmai asta ne deranjează la prima vedere. Imaginea pare primitivă. Un studiu mai atent arată, totuși, că imaginea este adesea extrem de complexă. Planeitatea, de exemplu, se realizează uneori prin desenarea perspectivei în sens invers. Artistul se așteaptă să nu privim imaginea, ci prin ea.

Sursă: atelier-de-icoane.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata