Viaţa grea şi greutățile economice actuale, determină votul populist

Prin ce se determină populismul? De ce a crescut votul populist în Europa de la aproximativ zece procente la începutul mileniului la unul din trei anul trecut?

Încercarea de a deslușii ceea ce atrage acest grup de alegători este acum o parte integrantă a muncii fiecărui strateg politic, în timp ce europenii se îndreaptă spre urnele de vot în luna iunie. Şi cel care are cel mai bun răspuns, are șanse mari să câștige alegerile.

În linii mari, există două explicații pentru creșterea populismului. Una dintre ele este aceea că sărăcirea economică îi împinge pe alegătorii mai puțin educați, din clasa muncitoare sau din clasa de mijloc, către extremele spectrului politic.

O altă explicație explică populismul ca răspuns cultural ostil la progresismul treaz, a cărui expresie supremă este imigrația în masă. Prin forțarea acestuia pe gâtul publicului, elita l-a împins pe omul de rând în brațele populistului.

Cultura mai întâi

De când Donald Trump a fost ales președinte al SUA în anul 2016, a existat o tendință, în rândul politologilor și al comentatorilor, de a nu lua în considerare economia ca o cauză a creșterii populismului în Europa.

În opinia sa, „Acolo unde populiștii au avut succes, au făcut-o prin exploatarea unui rezervor de sentimente populiste care a existat tot timpul”, a concluzionat politologul Larry Bartels, pe baza unui sondaj de opinie european cuprinzător.

Să luăm ca exemplu recenta victorie electorală șocantă a lui Geert Wilders în Olanda.

Sondajele postelectorale olandeze au sugerat că oamenii au votat pentru Wilders, un lider de dreapta, pentru că au fost de acord cu politicile anti-establishment și anti-imigranți pe care acesta le-a promovat în campanie.

Unii comentatori au susținut că Wilders a cooptat forme de insecuritate economică, cum ar fi lipsa acută de locuințe la prețuri accesibile în țară, și a folosit-o împotriva imigranților.

La rândul său, „Concluzia logică este că migrația și economia [insecurity] sunt legate”, a scris politologul Merijn Oudenamsen.

Dar această linie de argumentare a fost criticată ca fiind o formă de „elitism” care elimină rasismul și islamofobia inerente ale alegătorului olandez.

La fel, „Dovezile că oamenii au votat în principal pentru partidul anti-migrație pentru că sunt împotriva migrației sunt copleșitoare”, a concluzionat jurnalistul Jesse Frederik într-un articol recent, bogat în surse, pe De Correspondent, un site olandez de jurnalism de lungă durată.

Ce va face acest fenomen cultural?

Este dificil să respingem semnificația sentimentelor anti-imigranți atunci când acesta este principalul motiv invocat de către alegători.

Cu toate acestea, după cum a declarat economistul politic și sociologul Gábor Scheiring pentru EUobserver, bazarea pe datele individuale din sondaje este „o modalitate proastă de a măsura nesiguranța economică”.

Scheiring, în prezent cercetător invitat la Harvard, a fost deputat în Parlamentul Ungariei când autoritarul Viktor Orbán a venit la putere în 2010.

„Am trăit prăbușirea democrației din mâna unui partid populist de dreapta”, a spus el. „După ce am părăsit țara, am folosit această experiență pentru a înțelege cauzele populismului”.

„Ceea ce am observat este că există o tendință în rândul politologilor de a încadra populismul ca fiind în principal un fenomen cultural care are puțin sau deloc de-a face cu dificultățile economice”, a adăugat el. „Dar, de multe ori, nesiguranța economică nu este la fel de clară.”

Efectele șocurilor comerciale, ale importurilor ieftine din China, ale austerității sau ale robotizării asupra stimulării populismului au loc de-a lungul anilor sau deceniilor și afectează regiunile în mod diferit, fiind mai greu de măsurat în cadrul sondajelor politice obișnuite.

Însă, „Dar faptul că nu apare în sondaje nu înseamnă că nesiguranța economică nu este un factor important în stimularea populismului”, a declarat Scheiring.

El și coautorii săi au intrat în dezbatere cu o primă meta-analiză de până acum a dovezilor cauzale că insecuritatea economică catalizează în mod semnificativ populismul, publicată la sfârșitul lunii februarie.

Ideea nu a fost de a arăta o corelație, ci de a dovedi că dificultățile economice au „cauzat” populismul. Prin urmare, studiile analizate trebuiau să fie concepute pentru a se apropia cât mai mult posibil de experimente.

Cercetările privind comunitățile expuse la un factor economic singular care induce insecuritate, cum ar fi austeritatea, falimentul bancar sau automatizarea în timp, care au produs date exacte au fost eligibile. Însă, astfel de cercetări sunt rare.

Totalul lucrărilor care utilizează „metoda inferenței cauzale” se ridică la doar 36 de studii la nivel global. Pe baza acestora, Scheiring și echipa sa au constatat că insecuritatea economică explică aproximativ o treime din recentele vârfuri de populism, descriind dovezile ca fiind „copleșitoare”.

Șomajul parental

Finanțarea mai mare din partea UE a redus sprijinul populist în Italia, în timp ce expunerea la globalizarea comerțului a crescut votul populist în regiunile cele mai afectate.

Un alt studiu a constatat că bărbații expuși la conspirații legate de Covid în Brazilia au crescut sprijinul pentru fostul președinte Jair Bolsonaro, în timp ce acesta a redus sprijinul în rândul femeilor care și-au pierdut locurile de muncă.

Ponderea „Leave” la referendumul pentru Brexit a fost în mod sistematic mai mare în regiunile mai expuse la o concurență sporită din partea importurilor chinezești, în timp ce a fost mai mică în zonele care au primit cea mai mare cantitate de fonduri structurale ale UE.

Cercetările efectuate în Germania au arătat că până și un lucru atât de specific precum șomajul părinților în timpul copilăriei târzii crește afinitatea cu partidele populiste de extremă dreapta mai târziu în viață.

„Legătura dintre precaritatea economică și creșterea populismului este absolut clară”, a declarat Scheiring. „Asta nu înseamnă că factorii culturali nu sunt importanți. Ei sunt, dar economia este cel puțin la fel de importantă.”

„Ceea ce vreau să spun este că juxtapunerea dintre cultură și economie nu este foarte productivă”, a spus el.

Găsirea limbii potrivite

În acest sens, „Dacă terenul de joc electoral se concentrează în jurul problemelor culturale, stânga nu are nicio șansă să câștige”, a scris politologul olandez Simon Otjes într-o analiză recentă a alegerilor din Olanda.

„Este avantajos pentru partidele de stânga dacă alegerile se concentrează pe subiecte economice”, a argumentat Otjes.

Centrul-stânga european a lansat săptămâna trecută o campanie bazată pe politici vagi și generaliste care vizează consolidarea statului social. Dar pentru ca stânga să câștige, ea „trebuie să domine pe teme economice” pentru a începe să câștige din nou alegerile.

Acest lucru nu poate fi realizat cu o „poveste abstractă despre solidaritate”, a spus el. „Oamenii care muncesc trebuie să știe ce au de câștigat într-un limbaj pe care îl înțeleg”.

El sugerează găsirea inspirației pentru limbajul potrivit în rândul liderilor de sindicat.

Cercetările lui Scheirings sugerează, de asemenea, că găsirea unei narațiuni care să atragă alegătorii populiști ar putea fi la fel de mult legată de identificarea a ceea ce provoacă anxietatea economică într-o comunitate în primul rând.

Sursa: euobserver.com

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista IoanaExtinderea sufrageriei fără autorizație îți dublează impozitul din 2027, până la legalizareNews24Radu Miruță propune o cerere către NATO pentru Marea Neagră. România ar găzdui comandamentul militar din 2028Dolce SportSheikh Mansour riscă să fie considerat inapt pentru a rămâne proprietarul Manchester CityGetPonyCumpărarea unei mașini în 2026 cere dovada fiscală a ambelor părți. Fără ea, contractul este nul de dreptBravonetRJ Mitte vorbea despre timpul său limitat cu o săptămână înainte să moară la 34 de aniLylaCe poate însemna insomnia cronică pentru sănătate. Analiza a găsit riscuri mai mari de AVC, demență și spitalizare