Ce trebuie să ne învețe lumea computerelor despre proiectarea pentru rezistență în alte domenii? Destul de multe, argumentează Bruce Schneier, într-o nouă carte care îl vede pe expertul în securitate îndreptându-și privirea către sistemele financiare, juridice și politice din ce în ce mai vulnerabile care stau la baza societății.
„Când majoritatea oamenilor se uită la un sistem, se concentrează asupra modului în care funcționează”, scrie Schneier, ale cărui cărți populare și expertiză practică i-au câștigat o reputație stelară în domeniul securității computerelor. „Când tehnologii în securitate se uită la același sistem, nu se pot abține să nu se concentreze asupra modului în care poate fi făcut să eșueze.”
Eșecul aici nu înseamnă funcționare defectuoasă, ci mai degrabă subminarea scopului urmărit al sistemului. O persoană obișnuită vede un bancomat ca undeva unde să retragă numerar. Un hacker îl vede ca „doar un computer cu bani înăuntru”. Scopul A Hacker’s Mind este să ne arate cum gândirea ca un hacker ne poate ajuta să reevaluăm problemele moderne de reglementare și aplicare și să dăm sens unei lumi în care regulile par din ce în ce mai mult făcute pentru a fi încălcate.
Dar mai întâi, trebuie să ne actualizăm înțelegerea despre cum arată un hacker. Chiar dacă clișeul adolescentului singuratic care scoate cod în noapte a avut vreodată vreun adevăr, atunci când vine vorba de finanțe și politică, hackerii vin îmbrăcați în ținute de afaceri. Schneier susține că cei bogați și puternici sunt cei care pirata sistemele financiare și juridice, găsind modalități de a evita impozitarea sau de a submina reglementările menite să protejeze restul societății.
Priviți prin această lentilă, avocații fiscali devin hackeri de tip „pălărie neagră” (răușitoare), analizând cu atenție liniile de reglementare pentru a găsi bug-uri și exploatații care vor profita clienților lor bogați, cum ar fi strategia de evitare a impozitelor „Double Irish with a Dutch Sandwich” folosită de unele dintre cele mai mari multinaționale din lume să scoată profituri în paradisuri fiscale.
Un capitol despre capitalul de risc arată metafora hacking-ului la lucru. Aici, Schneier se concentrează asupra investițiilor de mai multe miliarde de dolari făcute de Fondul de viziune al SoftBank și de alții în firme cu economie persistentă fără profit precum Uber și Deliveroo. El susține că abordarea dăunează atât piețelor, cât și forței de muncă și că, în loc să aleagă câștigători, acest tip de strategie de capital de risc creează condiții în care companiile nu pot pierde, într-un fel „care s-ar numi comunism dacă guvernul ar face-o”.
Soluțiile lui Schneier pentru aceste probleme împrumută din lexicul securității computerelor. Soluțiile variază de la noile legi fiscale „în echipă roșie” – angajarea avocaților fiscali pentru a elimina lacunele înainte ca legislația să fie adoptată, în vorbirea hackerilor pentru a-și schimba pălăriile negre cu pălării albe – până la ajutarea autorităților de reglementare să reacționeze mai repede atunci când regimurile de guvernanță existente sunt subminate, oferind autorităților capacitatea de a emite echivalentul „patch-urilor” la reguli.
Într-un fel, A Hacker’s Mind reprezintă o întorsătură a serialului Anatomy of Britain al lui Anthony Sampson. Întrebarea nu mai este „cum ne guvernează elitele?” dar „cum reușesc elitele să evite sistemele noastre de guvernare?” Schneier descrie o lume în care „sistemele sociale și tehnice evoluează rapid în câmpuri de luptă de subversiune și contrasubversiune constantă” și prezice un viitor apropiat în care această subminare neobosită a încrederii are rezultate catastrofale. Este o viziune bântuitor de credibilă.
Informatizarea a accelerat ritmul și scara la care cei bogați pot submina regulile. Inteligența artificială poate face mult mai rău. Schneier invocă prăbușirile bursiere, precum și distorsiunea și fragmentarea discursului public de către algoritmii rețelelor sociale care adaptează în tăcere fluxurile de știri la prejudecățile individuale, ca semnificații ale a ceea ce urmează.
Oamenii sunt încă hackeri mai buni decât mașinile, iar Schneier prezintă o mulțime de dovezi care sugerează că în viitorul apropiat acest lucru nu se va schimba. Deocamdată, „în timp ce o lume plină de hackeri AI este încă o problemă de science-fiction, nu este o problemă stupidă de science-fiction”. Schneier ne roagă să ne punem în ordine casa înainte ca AI să ne ducă la un punct fără întoarcere.
Pe alocuri, metafora hackingului se simte întinsă subțire. Schneier se confruntă adesea cu probleme care par atât familiare, cât și insolubile: există o expunere a defectelor procesului legislativ american care nu sunt nici noi, nici perspicace. Metafora ne duce doar atât de departe, iar Schneier este suficient de inteligent pentru a realiza că codul computerului și legea creată de om funcționează conform propriilor lor logici distincte. Cu toate acestea, ocazional, severitatea și bombastul absolut al prozei sale îi lasă analiza în căutarea unui loc de aterizare.
Cu A Hacker’s Mind, Schneier se alătură altor specialiști în tehnologie care și-au îndreptat atenția către problemele din politică și piețe – parțial, se simte, din cauza exasperarii de eșecul acestor structuri de a ține sub control amenințările tehnologice. Având în vedere rolul paradigmei computerului în complicarea vieții corporative, juridice și politice, este logic ca un expert în securitate să-și arunce rețeaua puțin mai larg. Mintea unui Hacker poate să nu ne ghideze până la capătul tunelului, dar aruncă o lumină vitală asupra începuturilor călătoriei noastre într-o lume din ce în ce mai complexă.
Sursa – www.ft.com