“Se anticipa o recesiune mult mai profundă decât cea prevăzută în elaborarea bugetului.”
Atât cei care au conceput bugetul, cât și cei responsabili de programele de stabilizare pentru economiile emergente din Europa Centrală și de Est au subestimat efectele crizei internaționale asupra acestor economii, majoritatea dintre ele bazându-se pe un import masiv de capital pentru a-și susține creșterea economică,” a afirmat europarlamentarul Daniel Daianu, economist și fost ministru al finanțelor.
“Odată cu blocarea piețelor financiare și retragerea capitalului, precum și cu reticența băncilor locale afiliate grupurilor bancare europene de a extinde liniile de creditare, colapsul activității economice era inevitabil.
În acest context, România se aliniază țărilor baltice și Bulgariei, care au apelat tot mai mult la importurile de capital în ultimii ani; astfel impactul crizei este extrem de sever.
Ideea că am fi putut gestiona mai ușor șocul datorită unui sector agricol semnificativ în PIB sau a unui sistem financiar mai puțin sofisticat s-a dovedit atrăgătoare dar parțial naiv. Ceea ce a contat cu adevărat a fost capacitatea noastră de a compensa înghețarea creditării.
O problemă fundamentală legată de programele menționate anterior este că, având în vedere contracția drastică a sectorului privat, nu am avut nicio forță contraciclică capabilă să contracareze această scadență economic.
În condițiile în care sectorul privat s-a restrâns considerabil, nu am avut niciun mecanism capabil să compenseze această comprimare.
Mai ales țările ce dispun de o monedă rezervată la nivel internațional – fie dolarul american sau euro – au reușit să preia parțial această sarcină prin bugete chiar dacă acestea prezentau deficite semnificative.
Noi nu ne-am putut permite acest lucru din diverse motive; printre acestea se numără faptul că sectorul privat acumulase deja datorii mari în ultimii 2-3 ani într-un context bugetar prociclic.
Dacă am fi încercat să implementăm o politică fiscal-contraciclic prin intermediul bugetului nostru ar fi rezultat un deficit peste 10%, ceea ce ar fi fost inacceptabil.
Datorită Fondului Monetar Internațional (FMI), Băncii Mondiale etc., am beneficiat de finanțări inaccesibile altfel.
Pe lângă efectele negative ale înghețării piețelor financiare s-a adus aminte despre declinul piețelor externe. Comerțul internațional s-a contractat pentru prima dată după cel De-al Doilea RĂzboi Mondial ceea ce a dus la scaderea cererii pe piețe externe pentru producătorii români.
Aceste explicații fundamentale pot ajuta la evaluarea declinului economiei românești din 2009.
Adevărul este însă că ne-am confruntat cu dificultățile corective cauzate anterior crizei prin deficitele externe crescute din anii precedenți și deficitul bugetar mare din 2008, acesta fiind generat inclusiv prin expansiunea aparatului administrativ.
Din aceste motive programul nostru stabilizator este atât dureros iar aceste aspecte trebuie considerate atunci când evaluăm realismul estimării FMI referitoare la contracția economicã şi deficit budetar.
Întrebarea rămâne dacă există mecanisme capabile să limiteze declinurile economice ale României. Pacatul este că singur-ul piston utilizabil eficient al actualei administrații ar putea fi fondurile nerambursabile.
Pentru păcate însă nici anul acesta nu reușim să accesăm resursele necesare reparării daunelor provocate şi combaterea factorilor care contribuie la recesiune chiar dacă absorbția noastră depaseste-o pe cea din 2008.
Ar trebui ca noi împreunã cu experţii FMI si Comisia Europeanã sa acceleram transferurile fondurilor si sa evitam constatările tardive privind absorbtia insuficientã in decembrie.
Explicațiile oferite fără rezultate concrete sunt insuficiente , având în vedere că Ministeriul Transporturilor şi Infrastructurii reprezintã cel mai mare consumator public.” Acele proiecte majore naţionale trebuie gestionate centralizat deoarece ele generează cele mai mari beneficii economice.
Fondurile disponibile nu interzic inițiativele majore ci doar sugerează prudenta in utilizarea lor astfel încât sa putem finanta atît infrastructura cât si salariile angajaților publici.
Ieşirea din constrângerile fiscale presupune utilizarea eficientǎ a fondurilor nerambursabile.
Proiectele mari sunt eligibile iar Comisia Europeanã va sprijini construirea unei autostrǎzi.
Existǎ proceduri accelerate iar in momente critice birocratia nu poate sta in calea soluțiilor rapide.
Rezolvările sunt politice,dar noi suntem pasivi”.