Bucăţi dintr-o poveste îndepărtată a Iaşului sunt scoase la lumină cu migală de către specialiştii de pe şantierul arheologic de la Palas.
Istoria subterană de la Palas ar da frisoane de mândrie, dar şi de spaimă multor popoare care nu se bucură de o istorie atât de veche precum cea dintre cele şapte coline. Paradoxul Iaşului este acela de a sta cocoţat pe un trecut fabulos, pe care ieşenii îl calcă în picioare la propriu fără să ştie că sub paşii lor se ascund bijuterii de identitate, scrie Evenimentul.
„Până la acest moment am reuşit să scoatem la lumină trei locuinţe din secolul al XV-lea, patru din secolul al XVI-lea şi vreo douăzeci din secolul al XVIII-lea”, spune arheologul Stela Cheptea.
„Vecinătatea imediată a Grădinii Domneşti din şesul Bahluiului a început să se populeze mai ales în secolul al XVIII-lea, pe la mijlocul acestui secol ea oferind vizitatorului imaginea unui mic cartier, denumit Broştenii, cu două uliţe podite – Podul Lung şi Podul Spânzurătorilor, o biserică, ce purta hramul Sfinţilor Constantin şi Elena, ca şi cea de astăzi, şi o arteră comercială, numită Uliţa Sf. Constantin, cu prăvălii cu un singur cat”, susţine istoricul Ioan Caproşu.
Cele mai vechi construcţii care au fost identificate pe cuprinsul ansamblului Palas sunt dispuse pe frontul de nord al fostei uliţe Sf. Constantin, acestea funcţionând din veacul al XVIII-lea şi până în secolul al XX-lea.
„Nordicii” ciudaţi din necropolă
Descoperirea care dă valoare arheologică şi antropologică şantierului de la poalele Palatului Culturii este redată însă de o necropolă din secolul al XV-lea, ieşită la lumină în cursul săpăturilor sub un drum amenajat în cadrul şantierului, mai precis sub o rampă de acces într-unul dintre blocuri. Peste 100 de schelete de oameni maturi, care potrivit specialiştilor de la Institutul de Antropologie ar fi avut vârste cuprinse între 17 şi 58 de ani la momentul înhumării, au fost identificate într-un cimitir comun dispus în latura nord-vestică a sectorului C, între strada Sf. Lazăr şi strada Sf. Constantin, la sud de debarcader.
Potrivit unei cercetări primare, cei 102 indivizi maturi, descoperiţi într-o primă parte a săpăturilor, au fost îngropaţi în acelaşi timp, iar scheletele au fost descoperite conservate foarte bine, păstrându-se chiar şi degetele de la mâini şi picioare. Scheletele au fost descoperite în gropi mari, pe grupuri de câte doi sau chiar cinci subiecţi în fiecare groapă, ca şi cum ar fi fost gropi comune de familie. „Erau aşezate cu privirea unul către celălalt ori capul dat mult pe spate. Braţele erau pe corp, pe abdomen ori unul pe lângă corp, iar celălalt pe piept sau abdomen, mai rar pe umeri. Erau aranjaţi câte doi sau un al treilea pus pe mijloc. Unde au fost găsite cinci schelete într-o groapă, atunci erau grupate câte două şi al cincilea pe mijlocul unui grup de doi. Numai în patru cazuri înmormântările au fost individuale. Din total, numai doi subiecţi au avut sicrie de lemn”, sunt constatările primului raport de evaluare.
Peste aceste grupări neobişnuite, scheletele nu aveau asupra lor obiecte de cult sau de alt gen care să li se fi atribuit în mod sigur. „Excepţie au făcut doar opt cruciuliţe pectorale de metal găsite în zona gâtului la indivizii dezveliţi numai în partea vestică a necropolei. Pe lângă orientarea mormintelor spre est-vest, acest fapt dovedeşte că cei înmormântaţi erau creştini. Erau persoane de sex masculin, înalte, cu schelet robust, probabil de tip nordic”, se arată în raportul primar, potrivit căruia aceste schelete nu prezentau urme de violenţă cauzatoare de moarte.
Potrivit specialiştilor, numărul însemnat de înmormântări, gruparea în morminte mari, în acelaşi timp sau în momente foarte apropiate, lipsa inventarului, a reînhumărilor, lipsa copiilor şi a bătrânilor din necropolă sunt ingredientele unei descoperiri unice în ţară şi peste hotare. Din primele cercetări, necropola descoperită la Palas datează din preajma anului 1630, cu puţin timp înainte de amenajarea iazului domnesc, fapt susţinut de starea în care au fost găsite scheletele – acoperite de mâl, cu pământ printre oase – iar gropile erau săpate în pământ galben sau negru.
Imense galerii traversează subsolul Palasului
Potrivit specialistului de la Palas, în urma săpăturilor au fost descoperite şi o serie de tunele de legătură, cu destinaţie de habitat. „Este vorba mai degrabă despre câteva demisoluri care au fost locuite, nu folosite pentru alimente. Aceste demisoluri sunt şi în acest moment funcţionale. Nu ştim câte sunt de toate, dar s-au conservat foarte bine şi sunt foarte mari. Ele nu vor fi puse în valoare pentru public, ci vor fi astupate cu pământ şi vor aştepta vremuri mai bune. De punerea acestora în valoare ar trebui să se ocupe Ministerul Turismului şi Ministerul Culturii”, a mai precizat Stela Cheptea.
Până ce Elena Udrea sau Kelemen Hunor vor fi preocupaţi să aducă imagistic subsolurile Palasului într-un singur concept turistic sau să ridice ştacheta culturală a Iaşului, deasupra tuturor acestor descoperiri unice vor trona complexe de shopping. Căci suntem prea săraci să ne uităm spre trecut, dar prea bogaţi să ridicăm peste el coloşi de beton…