Poți cumpăra criptomonede pe firmă în România? Ce trebuie să știi

Interesul pentru criptomonede a crescut semnificativ și în mediul de afaceri din România în ultimii ani. Tot mai multe firme – de la SRL (Societăți cu Răspundere Limitată) și SA (Societăți pe Acțiuni) până la profesioniști organizați ca PFA (Persoane Fizice Autorizate) – evaluează posibilitatea de a investi o parte din fondurile lor în active digitale precum Bitcoin sau Ethereum.

O astfel de inițiativă poate oferi oportunități de diversificare și profit, însă implică și un set complex de considerente legale, fiscale și operaționale. În acest articol vom analiza cadrul legal actual din România privind investițiile în criptomonede realizate de firme (incluzând pozițiile oficiale ale BNR, cerințele ONPCSB legate de prevenirea spălării banilor, reglementări fiscale ANAF etc.), vom detalia implicațiile fiscale ale tranzacțiilor și deținerilor de criptomonede (impozitare, TVA, raportări), vom prezenta un scurt ghid practic despre cum poate o firmă să înceapă să investească în criptomonede (de la deschiderea unui cont până la evidența contabilă și securitatea fondurilor) și vom oferi exemple relevante de companii din România sau regiune care au făcut astfel de investiții, cu surse credibile. Scopul este de a furniza o imagine clară și bine documentată, care să ajute antreprenorii și managerii să înțeleagă oportunitățile și responsabilitățile asociate investițiilor cripto.

Cadrul legal actual în România pentru investițiile cripto ale firmelor

Legalitatea deținerii și tranzacționării criptomonedelor.

În România, deținerile și tranzacțiile cu criptomonede de către persoane juridice nu sunt interzise. Criptomonedele nu au statut de monedă cu putere circulatorie garantată de stat, însă nici nu există o prohibiție legală privind utilizarea lor ca active digitale. Banca Națională a României (BNR) a emis în ultimii ani poziții oficiale prin care avertizează asupra riscurilor. BNR consideră criptomonedele drept „active speculative, foarte volatile și extrem de riscante”, cu potențial ridicat de a genera pierderi financiare investitorilor.

Cu alte cuvinte, BNR subliniază că monedele virtuale (Bitcoin, Ethereum etc.) nu au o valoare stabilă ori garantată de vreo autoritate centrală și, prin urmare, companiile care investesc în ele trebuie să fie conștiente de riscurile ridicate de volatilitate. Important, însă, este că această atitudine prudentă a BNR nu echivalează cu o interdicție: criptomonedele nu sunt recunoscute ca monedă legală, dar nici nu sunt ilegale.

Supraveghere și reglementare specifică.

În absența unui cadru dedicat criptomonedelor până de curând, firmele din domeniul criptoactivelor au intrat sub incidența legislației generale privind prevenirea spălării banilor. Prin modificările aduse Legii nr. 129/2019 (care transpune directivele europene AML), de la 15 iulie 2020 furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare, precum și furnizorii de portofele digitale sunt obligați să se conformeze cerințelor de cunoaștere a clientelei (KYC) și de autorizare sau înregistrare la autorități. Mai exact, în 2020 BNR preciza că acești operatori trebuie autorizați/înregistrați de Ministerul Finanțelor, prin Comisia de autorizare a activității de schimb valutar. Totodată, BNR a clarificat că reglementările sale nu interzic instituțiilor de credit (băncilor) să ofere servicii financiare companiilor din domeniul cripto, însă băncile trebuie să aplice riguros măsuri de gestionare a riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului când lucrează cu astfel de entități. Această deschidere condiționată a BNR a fost esențială pentru a permite firmelor de criptomonede să acceseze servicii bancare, cu condiția respectării legislației AML.

Rolul ONPCSB și cerințele anti-spălare de bani.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este autoritatea care primește rapoarte de tranzacții suspecte și monitorizează conformarea entităților raportoare la legislația AML. Începând cu 2020, companiile furnizoare de servicii cripto (exchange-uri, custodie de portofele) au fost incluse oficial în categoria entităților obligate să raporteze și să implementeze politici AML. Aceasta înseamnă că dacă o firmă din România operează un exchange de criptomonede sau servicii de portofel electronic, are obligația să își autorizeze activitatea conform procedurilor Ministerului Finanțelor și să implementeze măsuri de cunoaștere a clientelei, monitorizare a tranzacțiilor și raportare a celor suspecte sau peste anumite praguri, exact ca instituțiile financiare tradiționale.

De reținut, însă, că dacă o firmă obișnuită (ex: un SRL din alt domeniu) doar investește pentru propriul portofoliu în criptomonede, aceasta nu devine automat o „entitate raportoare” în sensul Legii 129/2019. Obligațiile AML directe privesc în principal intermediarii (exchange-uri, brokeri cripto). Totuși, firmele care realizează tranzacții cripto de mare valoare ar trebui să fie pregătite să justifice proveniența fondurilor în eventualitatea unor verificări, iar dacă o tranzacție trece prin conturile bancare, banca are obligația de a aplica măsuri KYC și de a raporta tranzacțiile suspecte sau peste pragurile legale (15.000 euro, conform legislației AML) către ONPCSB. Așadar, o companie investitoare nu trebuie să se înregistreze ea însăși la ONPCSB, dar va interacționa cu cerințele AML prin intermediul băncii sau platformei de tranzacționare utilizate.

Reglementări europene noi – MiCA și supravegherea BNR/ASF.

Pe plan european, în 2023 a fost adoptat Regulamentul UE privind piețele criptoactivelor, cunoscut ca MiCA (Markets in Crypto-Assets), care va intra treptat în vigoare (parțial în 2024, integral până în 2025). România a început să își alinieze legislația la noile cerințe europene. Un pas important a fost adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 10/2025, care modifică legea AML și alte acte, integrând conceptul de criptoactiv și stabilind clar cine supraveghează diferitele categorii de furnizori de servicii cripto. OUG 10/2025 prevede că furnizorii de servicii de criptoactive din UE pot opera în România fără o licență locală, cu condiția să notifice autoritățile și să numească un reprezentant local (dacă nu deschid sucursală).

De asemenea, se clarifică atribuțiile de supraveghere între BNR și Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF): dacă furnizorul cripto are profil de instituție de credit sau emitent de monedă electronică, supravegherea revine BNR; în schimb, platformele de tranzacționare cripto independente, custodele de criptoactive, firmele de investiții pe piața cripto ori fondurile de investiții în active digitale intră sub controlul ASF. Cu alte cuvinte, sectorul cripto se instituționalizează – firmele cripto sunt tratate aproape ca instituțiile financiare tradiționale, fiind obligate să respecte rigori similare anti-spălare de bani și de protecție a consumatorului. Pentru o firmă obișnuită care doar dorește să investească în criptomonede, aceste evoluții înseamnă că piața devine mai sigură și mai supravegheată, serviciile de tranzacționare fiind reglementate mai strict. BNR și ASF vor emite probabil ghiduri suplimentare în viitorul apropiat, însă esențial de reținut este că investiția în criptomonede este permisă firmelor din România, într-un cadru legal în curs de maturizare, care pune accent pe transparență și conformare.

Implicații fiscale pentru tranzacțiile și deținerile cripto ale firmelor

Investițiile în criptomonede generează obligații fiscale similare cu cele aferente altor tipuri de venituri sau active, dar cu unele particularități. Vom analiza cum se aplică impozitele și eventual TVA în cazul firmelor (SRL, SA) comparativ cu PFA, precum și ce declarații trebuie depuse. O constatare generală este că România nu impozitează deținerea efectivă a criptomonedelor (nu există impozit pe averea digitală nevalorificată); impozitarea intervine doar în momentul vânzării sau conversiei în monedă fiduciară ori al utilizării criptomonedei pentru a achiziționa bunuri/servicii, când se realizează un câștig.

În plus, tranzacțiile de schimb cripto-cripto pot fi considerate evenimente impozabile (similar trocului) dacă rezultă un profit în moneda calculată (lei), deși, în practică, pentru persoanele fizice, autoritățile fiscale din România impun impozit doar când câștigul este „valorificat” în lei sau bunuri.

Impozitarea câștigurilor din criptomonede la nivelul companiilor (SRL/SA)

Impozit pe profit (regim standard).

O societate comercială (SRL sau SA) care obține profit din vânzarea de criptomonede datorează impozit pe profit de 16%, ca parte a profitului impozabil anual, similar oricărui alt venit din activitate economică. Dacă firma cumpără și ulterior vinde criptomonede la un preț mai mare, diferența pozitivă (preț de vânzare minus costul de achiziție) se adaugă la venitul impozabil. Cheltuiala cu achiziția criptomonedei este deductibilă la calculul profitului (practic se va evidenția costul de achiziție ca stoc sau investiție, iar la vânzare se recunoaște venit și concomitent cheltuială cu scoaterea din gestiune a activului, astfel încât doar câștigul net se impozitează).

România nu are o taxă specifică de capital gain separat pentru firme – totul intră în baza impozitului pe profit. De asemenea, nu există impozitare diferențiată pentru dețineri pe termen lung; profitul din criptomonede este tratat la fel indiferent dacă activul a fost deținut o zi sau un an.

Dacă firma este înregistrată ca microîntreprindere (regim aplicabil de obicei micro-SRL-urilor cu venituri sub un anumit prag), atunci nu datorează impozit pe profit, ci un impozit pe veniturile microîntreprinderii (1% sau 3% din venituri, în funcție de situația firmei). În acest caz, veniturile din vânzarea de criptomonede nu sunt exceptate de la baza impozabilă – ele se adaugă la totalul veniturilor impozabile ale microîntreprinderii.

Practic, dacă un SRL care este microîntreprindere vinde criptomonede, suma obținută (fără a scădea costul, deoarece microîntreprinderile plătesc impozit pe venit, nu pe profit) va fi supusă impozitului micro de 1% (dacă firma are salariați) sau 3% (fără salariați). Acest regim poate fi mai puțin favorabil dacă marja de profit din tranzacțiile cripto este mică, deoarece impozitul se aplică la venit brut. În schimb, dacă firma este plătitoare de impozit pe profit, avantajul este că se impozitează doar câștigul net efectiv.

Tratament fiscal al pierderilor.

Dacă o companie vinde criptomonede în pierdere (preț de vânzare mai mic decât costul de achiziție), acea pierdere reduce profitul impozabil al firmei (ori se reportează conform regulilor generale, dacă firma este pe profit impozabil). Pierderile din tranzacții cripto sunt, așadar, deductibile la calculul profitului impozabil, similar oricărei pierderi din activitate economică. În cazul microîntreprinderilor, pierderile din anumite tranzacții nu pot fi compensate direct, deoarece impozitul se calculează pe venit; totuși, dacă ansamblul veniturilor scade, impozitul micro se micșorează proporțional.

Declarații fiscale pentru firme.

O societate care a realizat tranzacții cu criptomonede nu are o declarație specială dedicată exclusiv acestor tranzacții. Operațiunile se includ în contabilitate și apoi în declarațiile fiscale obișnuite: dacă e plătitoare de profit, în Declarația 101 de impozit pe profit se va reflecta profitul/pierderea inclusiv cele din cripto, iar dacă e microîntreprindere, impozitul pe venit corespunzător se declară trimestrial prin Declarația 100. De asemenea, în situațiile financiare anuale, criptomonedele deținute la final de an vor apărea la elemente de bilanț (probabil ca stocuri sau imobilizări necorporale – detaliem la secțiunea de contabilitate). Nu există în prezent vreo obligație de raportare separată către ANAF a portofoliului de criptomonede al firmei, în afara contabilizării corecte a acestuia.

Impozitarea veniturilor din criptomonede pentru PFA și alți profesioniști

Situația PFA-urilor (și în general a persoanelor fizice care investesc, indiferent dacă au sau nu formă de organizare) este ușor diferită, deoarece acestea sunt impozitate pe venituri potrivit Codului Fiscal (Titlul privind impozitul pe venit). Conform reglementărilor în vigoare, persoanele fizice care obțin câștiguri din transferul de monedă virtuală au obligația să le declare prin Declarația Unică și datorează impozit pe venit 10% aplicat profitului din fiecare tranzacție (preț de vânzare minus preț de achiziție). Există însă o facilitate fiscală pentru micile tranzacții: câștigurile sub 200 lei pe tranzacție nu se impozitează și nu se declară, cu condiția ca totalul câștigurilor sub acest prag să nu depășească 600 lei într-un an fiscal. Practic, dacă un PFA sau o persoană fizică face câteva tranzacții minore într-un an, profitul cumulat până la 600 lei este scutit de impozit. Ce depășește însă acest nivel intră la impozitare de 10%.

Din punct de vedere al înregistrării fiscale, un PFA are două posibilități: fie consideră tranzacțiile cu criptomonede ca venit din activități independente (dacă activitatea de investiții cripto este legată de obiectul de activitate al PFA-ului, de exemplu un consultant financiar autorizat care și tranzacționează cripto ca parte din activitate), fie ca venit din investiții/alte surse (dacă sunt separate de activitatea principală autorizată). În practică, majoritatea persoanelor fizice, inclusiv PFA-urile care investesc ocazional, declară câștigurile din criptomonede la capitolul venituri din alte surse în Declarația Unică, beneficiind de aceeași cotă de 10%. Dacă însă un PFA desfășoară activ trading de criptomonede ca business continuu, ar putea înregistra veniturile în contabilitatea PFA (sistem real) și atunci profitul net obținut se supune impozitului 10%. Important: indiferent de clasificare, rata efectivă de impozit este 10% pe profit la persoanele fizice, similar cu impozitul aplicat dividendelor sau altor investiții.

Contribuții sociale (CASS și CAS).

Aici apar diferențe notabile față de companii. Persoanele fizice (inclusiv titularii de PFA) care obțin venituri din cripto pot datora contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), în funcție de nivelul total al veniturilor. Conform regulilor actuale, dacă o persoană estimează pentru anul curent venituri totale din activități independente și/sau investiții cel puțin egale cu 6 salarii minime brute pe țară (aprox. 18.000 lei în 2024), atunci datorează CASS în cotă de 10% la baza de calcul fixă (6 salarii minime). Cu alte cuvinte, dacă câștigurile din cripto și eventual alte venituri de acest tip depășesc plafonul, persoana va trebui să plătească CASS (~1.800 lei pentru plafonul de 6 salarii minime, în 2024). Dacă veniturile depășesc plafonul de 12 salarii minime, baza de calcul CASS crește la 12 salarii (și contribuția ~3.600 lei), conform regulilor generale.

Referitor la contribuția de asigurări sociale (CAS – pensii), aceasta nu se datorează pentru venituri din investiții la persoanele fizice; se plătește CAS doar pe venituri din activități independente dacă acestea trec de 12 salarii minime, însă câștigurile din criptomonede în mod normal nu intră în baza CAS decât dacă sunt parte din venituri de PFA în sistem real. Un PFA care realizează exclusiv venituri din investiții cripto ar putea fi considerat că are venituri din alte surse (fără CAS), nu din activitate independentă, dar dacă le asimilează activității sale, atunci va ține cont și de pragul CAS. În concluzie, pentru majoritatea PFA-urilor care investesc în cripto, povara socială principală este CASS dacă profitul depășește plafonul de 6 salarii minime. Companiile (SRL/SA) nu au astfel de contribuții legate de câștigurile din investiții – ele plătesc doar impozitul pe profit sau pe venit micro.

TVA și criptomonede

Un aspect frecvent întrebat este dacă tranzacțiile cu criptomonede pot genera obligații de TVA. În Uniunea Europeană, tranzacționarea de criptomonede a fost calificată drept o activitate de schimb valutar în sens larg, în urma unei decizii a Curții de Justiție a UE (cazul Hedqvist, 2015). Ca urmare, serviciile de schimb între criptomonedă și monedă clasică sunt scutite de TVA (similar schimbului valutar obișnuit). România a implementat această interpretare: ANAF consideră că vânzarea de monedă virtuală contra monedă fiat este o operațiune scutită de TVA, nefiind livrare de bunuri sau prestare de servicii supuse TVA. Astfel, atunci când o firmă cumpără sau vinde criptomonede prin intermediul unui exchange, nu se percepe TVA la tranzacție. De exemplu, dacă un SRL cumpără Bitcoin de pe o platformă, factura (dacă este emisă) va avea TVA 0 pentru că este considerată schimb valutar.

Totuși, dacă o firmă acceptă criptomonede ca plată pentru bunuri sau servicii pe care le livrează (de exemplu, o societate comercială vinde echipamente și primește plata în Bitcoin), din punct de vedere fiscal se consideră că a vândut bunul în lei (echivalentul valorii criptomonedei la momentul tranzacției) și trebuie emisă factură cu TVA în lei (dacă firma este plătitoare de TVA). Criptomoneda primită poate fi imediat convertită sau păstrată, dar obligația de a colecta TVA pentru livrarea bunurilor rămâne. Practic, criptomoneda acționează ca un mijloc de plată neconvențional, iar TVA se calculează ca și cum clientul ar fi plătit în lei. În cazul în care firma plătește ea însăși pe cineva în criptomonedă pentru un serviciu, din nou se tratează ca o plată în natură, echivalentă în lei la care furnizorul ar trebui să emită document fiscal.

Pe scurt, investițiile pasive ale unei firme în criptomonede nu atrag TVA. Doar dacă firma desfășoară o activitate economică în domeniul cripto (ex: brokeraj, servicii) ar interveni discuția TVA, însă aceste activități sunt oricum scutite (fiind intermedieri financiare). De aceea, majoritatea companiilor se vor confrunta doar cu impozitul pe profit/venit din tranzacții cripto, nu și cu TVA. Este recomandat totuși ca firmele plătitoare de TVA care încep să accepte criptomonede ca plată să consulte un expert fiscal, pentru a factura corect în lei contravaloarea și a evita orice neconformare.

Rezumat al obligațiilor fiscale pentru SRL, SA și PFA

Pentru a sintetiza, iată un tabel comparativ cu principalele obligații fiscale atunci când aceste entități investesc în criptomonede:

Notă: SA (societate pe acțiuni) are același regim fiscal ca SRL (dacă nu e micro), de obicei fiind plătitoare de impozit pe profit 16%. De asemenea, companiile nu beneficiază de pragul neimpozabil de 600 lei – acela se aplică doar persoanelor fizice. Facilitatea cu 200 lei/tranzacție nu există pentru firme; companiile declară și impozitează toate câștigurile, indiferent de valoare.

Cum poate o firmă să investească în criptomonede

După clarificarea aspectelor legale și fiscale, un antreprenor sau director financiar interesat de investiții cripto pe firmă se va întreba concret cum poate proceda. Această secțiune oferă un mic ghid practic, pas cu pas, de la deschiderea unui cont până la protejarea fondurilor. Investiția în criptomonede de către o firmă este, logistic, similară cu cea realizată de o persoană fizică, însă apar câteva elemente specifice (verificări suplimentare, documente ale firmei, evidență contabilă etc.).

1. Deschiderea unui cont sau portofel cripto pe firmă

Primul pas este alegerea unei platforme sau a unui tip de portofel prin care compania va cumpăra și deține criptomonedele. În general, există două opțiuni principale, care pot fi combinate: cont pe o platformă de schimb (exchange) autorizată sau portofel cripto propriu (self-custody).

• Platforme de schimb (exchange) cu cont de companie: Multe exchange-uri cunoscute (atât internaționale, cât și locale din România) oferă posibilitatea creării de conturi pentru persoane juridice. De exemplu, platforme locale precum Tradesilvania, Bitcoin România, sau internaționale precum Binance, Coinbase, Kraken etc., permit înregistrarea unui cont de firmă. Procesul presupune de obicei furnizarea datelor de identificare ale companiei (certificat de înregistrare, CUI, adresa, act constitutiv) și ale reprezentantului legal (administratorul) pentru procedurile KYC. Va trebui încărcată documentația solicitată și, uneori, o scrisoare/confirmare că persoana care deschide contul este împuternicită de firmă. Platforma va verifica documentele (acest proces poate dura de la câteva ore la câteva zile). Avantajul contului pe exchange este simplitatea: odată aprobat, firma poate alimenta contul (prin transfer bancar din contul companiei) și tranzacționa imediat zeci de criptomonede. De pildă, în 2023 Tradesilvania anunța că oferă această posibilitate de investiție atât pentru persoane fizice cât și juridice, permițând companiilor să cumpere direct criptomonede cu lei prin transfer bancar. Un cont de firmă vine cu facilități cum ar fi limite de tranzacționare mai mari, acces la rapoarte contabile și asistență dedicată. Exchange-urile locale cunosc cerințele de raportare și pot pune la dispoziție extrase cu istoricul tranzacțiilor, utile pentru contabilitate.
• Portofel cripto propriu (wallet self-custody): Alternativ sau complementar, compania își poate crea propriul portofel digital în care să stocheze criptomonedele (în afara unei platforme centralizate). Acesta poate fi un portofel hardware (un dispozitiv fizic precum Ledger sau Trezor, care stochează cheia privată în siguranță off-line) sau un portofel software (o aplicație instalată local pe un computer/telefon dedicat). Pentru a obține criptomonede în portofelul propriu, firma tot va trebui să le cumpere de undeva – de exemplu de pe un exchange – dar după achiziție le poate transfera în adresa portofelului firmei, păstrând controlul direct asupra cheilor private. Avantajul portofelului propriu este securitatea sporită (dacă e gestionat corect) și faptul că firma nu depinde de sănătatea financiară a unui exchange (au existat cazuri celebre de falimente ale platformelor, ex. FTX, unde utilizatorii cu fonduri acolo au suferit pierderi). În general, pentru sume semnificative, se recomandă ca firma să nu lase criptomonedele pe termen lung într-un cont de exchange, ci să le mute într-un portofel în custodia proprie.

În practică, cele două opțiuni pot fi combinate: firma cumpără printr-un exchange de încredere (pentru lichiditate și ușurință) și apoi stochează pe termen lung într-un portofel hardware aflat sub controlul direct al managementului firmei. Este important de precizat că unele platforme (ex: unele bănci sau fintech-uri) oferă investiții indirecte în cripto (sub formă de instrumente financiare derivate sau fonduri), dar acestea complică discuția juridică; de aceea, ne referim aici la dețineri directe de criptomonede.

Recomandare: Alegeți platforme licențiate sau cu reputație solidă și care oferă suport pentru conturi de companie. Verificați dacă platforma are proceduri AML/KYC compatibile cu așteptările băncii dvs., pentru a evita blocarea transferurilor. De asemenea, desemnați în cadrul firmei persoanele autorizate să opereze contul cripto (de regulă administratorul sau directorul financiar) și stabiliți politici interne privind accesul la portofel (ideal, mai mult de o persoană să cunoască procedurile, dar păstrarea cheilor private să fie bine securizată – detaliem la securitate).

2. Achiziționarea de criptomonede prin intermediul unui exchange

Odată ce contul de companie este activ pe platforma aleasă, procesul de achiziție efectivă este relativ direct:

1. Alimentarea contului în monedă fiat: Firma va transfera o sumă de bani (lei sau euro, de obicei) din contul său bancar către contul bancar al exchange-ului, specificând codul de referință al contului cripto. De exemplu, Tradesilvania permite alimentarea în RON direct dintr-o bancă din România. Acest transfer bancar este o plată internă a firmei, similară oricărei plăți de investiții (se va înregistra contabil ca avans pentru cumpărarea de active financiare, de exemplu). Uneori băncile pot cere clarificări (ex: dacă nu cunosc destinația, vor întreba de ce transferați bani către un exchange cripto); răspunsul onest și documentația contului ar trebui să rezolve eventualele întrebări.
2. Cumpărarea criptomonedei: Cu balanța fiat alimentată, reprezentantul firmei se loghează pe platformă și plasează un ordin de cumpărare. Se poate opta pentru cumpărarea instant la prețul pieței (market order) sau plasarea unei oferte limită (limit order) dacă se dorește un anumit preț. Platformele pun la dispoziție diverse instrumente inclusiv ordine de tip stop-loss sau OTC desk pentru volume mari. Firmele de obicei investesc sume mai consistente, așadar unele platforme oferă serviciul OTC (over-the-counter) unde se pot face tranzacții mari cu minim de slippage. Un avantaj al contului de firmă este că nu există limite stricte de volum – se pot cumpăra și vinde criptomonede fără limită de valoare pe contul companiei (evident, limitat de fondurile proprii).
3. Stocarea și managementul: După cumpărare, criptomonedele apar fie în portofelul digital al contului de pe exchange (fiecare cont de companie are de regulă o adresă dedicată pentru depozitare), fie pot fi retrase într-un portofel extern al firmei. Firma trebuie să decidă dacă lasă criptomonedele pe platformă (pentru lichiditate, dacă intenționează să le tranzacționeze frecvent) sau le transferă în portofelul propriu (pentru securitate pe termen lung). Transferul într-un portofel hardware implică inițierea unei retrageri din contul exchange către adresa portofelului – atenție la comisioanele de rețea și la verificarea atentă a adresei (o greșeală de adresă poate duce la pierderea irecuperabilă a fondurilor).
4. Vânzarea criptomonedei: Când firma decide să își lichideze total sau parțial deținerile, va proceda invers – dacă fondurile erau într-un wallet extern, trebuie întâi transferate înapoi pe o platformă (sau către un cumpărător direct, dar cel mai uzual e tot prin exchange), apoi se plasează un ordin de vânzare. Suma obținută în monedă fiat se va retrage din contul de pe platformă în contul bancar al companiei.

Tot acest flux trebuie susținut de documente justificative pentru contabilitate: extrase de cont de la exchange (majoritatea furnizează istoricul tranzacțiilor sub formă de raport, care poate servi ca document suport pentru înregistrările contabile), dispoziții de plată pentru transferurile bancare, eventual contract sau termenii și condițiile platformei ca anexă la documentație. Păstrați capturi sau rapoarte ce atestă cursul de schimb folosit la tranzacții, comisioanele plătite etc., pentru a avea un audit trail clar.

3. Înregistrarea tranzacțiilor în contabilitatea firmei

Contabilitatea investițiilor în criptomonede este probabil partea cea mai complexă, dat fiind că nu există încă reglementări contabile explicite în România pentru criptomonede. Cu toate acestea, profesioniștii contabili au elaborat tratamente de facto prin analogie cu alte active. Esențial este ca firma, împreună cu contabilul său, să stabilească de la început natura economică a deținerii de criptomonede: este o investiție pe termen lung? Este marfă destinată revânzării rapide? Este un disponibil asemănător valutelor? Răspunsul la aceste întrebări va ghida monografia contabilă.

Conform opiniilor specialiștilor și recomandărilor unor platforme de profil, există două abordări principale:

• Tratarea criptomonedelor ca stocuri (mărfuri) – potrivită dacă firma face trading frecvent sau intenționează să obțină profit din revânzare pe termen scurt. În acest caz, criptomonedele se pot înregistra similar mărfurilor în contul 371 „Mărfuri” (sau alt cont de stocuri, eventual un cont analitic dedicat pentru cripto). Monografia ar arăta, de exemplu: la cumpărare, 371 = 5121 (Mărfuri = Banca) pentru prețul de achiziție; la vânzare, 4111 = 707 (Client = Venituri din vânzarea de mărfuri) pentru suma încasată, concomitent cu scoaterea din gestiune 607 = 371 (Cheltuieli cu mărfurile = Mărfuri) la costul de achiziție al criptomonedei vândute. Astfel, profitul apare ca diferență între venit (707) și cheltuială (607). Acest model a fost sugerat încă din 2017 de consultanți, având în vedere că monedele virtuale nu puteau fi încadrate la investiții financiare clasice conform OMFP 1802 (nu sunt acțiuni, obligațiuni etc.). Prin analogie, s-a considerat că dacă o firmă „comercializează” Bitcoin, îl poate asimila unei mărfuri de schimb.
• Tratarea criptomonedelor ca imobilizări necorporale sau investiții financiare pe termen lung – potrivită dacă firma intenționează să păstreze activele digitale o perioadă mai îndelungată ca plasament. Unele companii ar putea dori să trateze criptomonedele ca pe un activ intangibil (similar cu licențele, patentele) sau ca pe „alte investiții financiare” (de exemplu contul 265 „Alte titluri imobilizate” ori un subcont de investiții). Nu există încă o practică unitară: în context internațional, standardele IFRS au înclinat spre clasificarea criptomonedelor drept active intangibile (cu excepția celor deținute pentru vânzare, caz în care IFRS le-ar permite ca stocuri). În România, CECCAR a sugerat că multe țări califică monedele virtuale drept stocuri sau intangibile, recunoscând neclaritatea. Platforma Tradesilvania menționa că dacă investiția este pe termen lung, se poate reflecta în cont de imobilizări sau investiții financiare, iar dacă e pe termen scurt (cumpărare/vânzare repetată) se reflectă ca stocuri. Așadar, o firmă își poate alege tratamentul în funcție de intenție. Dacă se optează pentru imobilizare necorporală, înregistrarea la cumpărare ar putea fi 208 = 5121 (Alte imobilizări necorporale = Banca), fără amortizare (dacă considerăm criptomoneda cu durată nedeterminată, nu se amortizează, dar se poate ajusta pentru depreciere). La vânzare, se recunoaște venit financiar și se scade valoarea de înregistrare.

Important, oricare abordare ar fi, reglementările actuale oferă flexibilitate firmelor, nefiind încă norme strict uniforme. Managementul, împreună cu departamentul contabil, decid ce natură atribuie criptomonedei pentru a reflecta fidel scopul achiziției. Această decizie trebuie documentată și menționată în politicile contabile ale firmei. Unii consultanți recomandă chiar crearea unor subcontouri distincte în planul de conturi, pentru a evidenția mai clar deținerile de criptoactive (de exemplu, conturi analitice la 371 sau 208 dedicate).

Efecte în rezultate și impozit:

În contabilitate, dacă valoarea de piață a criptomonedei fluctuează după achiziție, apare întrebarea: recunoaștem aceste variații? Conform regimului contabil clasic din România (OMFP 1802), stocurile se țin la cost și se pot ajusta pentru depreciere doar dacă valoarea de piață scade sub cost (provizion pentru depreciere); activele intangibile nu se reevaluează (decât dacă se aplică IFRS cu opțiune de reevaluare, dar rareori la intangibile) – deci eventual s-ar constitui tot provizioane de depreciere dacă prețul scade durabil sub cost. Așadar, creșterile de valoare nu sunt contabilizate până la vânzare, dar scăderile semnificative pot fi recunoscute ca pierderi (ajustări) la sfârșit de perioadă. Tradesilvania confirmă: dacă activul se depreciază, evoluția se va reflecta ca o cheltuială (provizion), iar dacă se apreciază, câștigul se evidențiază abia la vânzare ca venit impozabil. În practică, asta înseamnă că o firmă nu plătește impozit pe o creștere a valorii Bitcoin până nu îl vinde efectiv, iar dacă la final de an Bitcoin valorează mai puțin decât prețul de cumpărare, se poate recunoaște o ajustare care să diminueze profitul impozabil (și astfel impozitul).

Documente justificative și audit trail:

Se recomandă ca firma să păstreze toate documentele legate de tranzacțiile cripto: facturi sau confirmări de la exchange pentru achiziții/vânzări, extrase de cont, printscreen-uri cu cotațiile folosite la conversii, eventual note interne de contabilitate care explică modul de calcul al câștigului. La control, ANAF va dori să vadă cum s-a determinat profitul și că acesta corespunde cu diferența între sumele cheltuite și încasate în conturile bancare. Un aspect de avut în vedere este cursul de schimb folosit dacă tranzacțiile sunt în alte valute (ex: ați cumpărat crypto cu EUR și vânzarea a fost în USD). Contabilitatea și calculul impozitului se fac în lei, deci trebuie convertite valorile la curs BNR din ziua operațiunii (sau cursul efectiv practicat de exchange, atâta timp cât e consecvent). Un soft specializat sau un contabil care stăpânește aceste calcule e de mare ajutor.

Deși lipsesc reglementări specifice, investițiile cripto pot fi contabilizate corect prin adaptarea normelor existente. Firmele trebuie să decidă tratamentul (stoc vs imobilizare), să documenteze politica aleasă și să fie consecvente. Ideal este să se consulte și cu un expert contabil sau auditor, mai ales dacă sumele devin semnificative în bilanț.

4. Recomandări privind securitatea fondurilor cripto ale firmei

Spre deosebire de fondurile dintr-o bancă (unde există mecanisme de recuperare a accesului, parole resetabile etc.), criptomonedele oferă control deplin deținătorului cheilor private, ceea ce implică o responsabilitate sporită pentru securitate. Pentru o companie, gestionarea în siguranță a activelor digitale este esențială – un incident de securitate nu ar afecta doar finanțele, ci și răspunderea managementului.

Principalele recomandări de securitate sunt:

• Utilizați portofele hardware sau soluții de custodie instituționale pentru depozitare pe termen lung. Un dispozitiv hardware (ex: Ledger, Trezor) stochează offline cheile private, ferindu-le de hackeri. Acesta ar trebui păstrat într-un seif sau alt loc sigur. Pentru sume foarte mari, există și custodi instituționali (servicii custodial de la companii specializate) care oferă management de custodie cu asigurare, multi-semnătură etc., însă costurile pot fi ridicate. Pentru majoritatea IMM-urilor, un hardware wallet bine securizat este suficient.
• Păstrați copiile de siguranță ale frazelor de recuperare (seed) în locuri securizate. La configurarea unui portofel hardware sau software, vi se dă o frază mnemonică (12-24 cuvinte) care poate recrea accesul la fonduri. Această frază nu trebuie stocată pe calculator sau în cloud! Ideal, să fie scrisă pe hârtie sau gravată pe metal și depozitată în seif. Unii optează pentru două copii în locații separate (pentru protecție la incendiu/inundație). Accesul la aceste backup-uri trebuie strict controlat – doar persoanele de maximă încredere din conducere ar trebui să știe unde sunt și cum se accesează.
• Activați autentificarea în doi pași (2FA) pe toate conturile de exchange ale companiei. Platformele permit Google Authenticator sau Yubikey ca metodă 2FA la login și retrageri. Asigurați-vă că dispozitivul 2FA este la îndemâna reprezentantului legal sau a persoanei delegate și că există un plan de backup (de ex., mai multe dispozitive autorizate sau coduri de rezervă stocate securizat la companie).
• Limitați accesul la conturile cripto. Dedicarea unui singur computer pentru operațiuni financiare (izolat de emailuri sau navigare web riscantă) poate reduce mult vectorii de atac (viruși, keylogger-e). Nu permiteți accesul la contul de exchange decât persoanelor autorizate prin decizie internă. Schimbați parolele periodic și folosiți manageri de parole pentru a genera parole puternice, unice.
• Proceduri interne de control. Tratați fondurile cripto ca pe casieria firmei: stabiliți prin procedură cine inițiază tranzacții și cine le aprobă. De exemplu, dacă platforma permite whitelisting de adrese de retragere, folosiți-l (astfel fondurile pot fi retrase doar către portofelul hardware al firmei, prevenind furtul către adrese necunoscute). Pentru sume mari, decideți praguri de notificare către administrator sau chiar aprobarea tranzacției de către doi factori. Unele soluții de portofel multi-sig permit ca, de exemplu, două din trei chei deținute de persoane diferite să fie necesare pentru a autoriza o tranzacție – o măsură demnă de luat în calcul dacă firma gestionează milioane în cripto.
• Plan de continuitate. Gândiți-vă la scenarii de urgență: ce se întâmplă dacă persoana care are cheia sau seed-ul părăsește subit compania sau devine indisponibilă? Este bine să existe cel puțin un alt executiv care să cunoască modalitatea de acces de rezervă (fără ca toți să aibă acces simultan în mod curent). Documentați procedurile și eventual păstrați-le într-un dosar sigilat la notar sau într-un seif bancar, la care să aibă acces controlat conducerea.

În plus față de cele de mai sus, nu uitați de securitatea cibernetică generală: actualizați software-ul, feriți-vă de phishing (folosiți link-ul direct al platformei de exchange, nu ce vine pe email, și verificați întotdeauna URL-ul), și nu divulgați public faptul că firma deține criptomonede (pentru a nu atrage hackeri sau ingineri sociali). Practic, este o abordare similară cu protejarea oricărui activ de valoare al companiei, doar că aici nu există „plasă de siguranță” dacă ceva merge prost – responsabilitatea este integral a deținătorului.

Exemple de firme care au investit în criptomonede și tendințe

Deși până acum câțiva ani părea de neconceput ca o companie tradițională să își plaseze banii în Bitcoin, lucrurile s-au schimbat rapid. La nivel global, exemple celebre precum MicroStrategy (companie listată NASDAQ care a investit miliarde de dolari în Bitcoin ca strategie de trezorerie) sau Tesla (care în 2021 a cumpărat Bitcoin de $1.5 miliarde) au arătat că și corporațiile pot adopta astfel de active. În România și regiune, fenomenul este la început, dar există deja companii care au făcut pasul.

Conform unui raport publicat de platforma românească Tradesilvania, în anul 2021 s-a înregistrat o creștere de 600% a numărului de companii din România care au investit în criptomonede, volumul total de tranzacții realizat de persoanele juridice ajungând la circa 200 milioane euro. Această creștere spectaculoasă indică un interes tot mai mare al mediului de afaceri local pentru activele digitale. CEO-ul Tradesilvania, Ciprian Dobrescu, a declarat într-un comunicat că evoluția clienților persoane juridice (printre care mai multe companii listate la Bursa de Valori București) a surprins plăcut, evidențiind că România devine pregătită pentru investiții în bunuri digitale, inclusiv cripto, pe fondul unor succese locale precum criptomoneda Elrond (MultiversX). Cu alte cuvinte, nu doar startup-uri tech sau firme mici sunt implicate, ci și societăți de talie mai mare, listate, au început să aloce resurse către astfel de investiții.

Un exemplu regional notabil este grupul Elrond/MultiversX, fondat de antreprenori din Sibiu, care a atras un întreg ecosistem de companii și investitori în jurul său. Deși Elrond în sine e un proiect blockchain, nu o companie care investește în alte criptomonede, succesul său (token-ul EGLD ajungând la o capitalizare echivalentă cu a unor blue-chip-uri de pe bursa locală) a determinat multe firme IT românești să se uite mai atent la piața cripto. Unele companii de dezvoltare software au început să accepte plata în criptomonede sau să își țină o parte din rezerve în astfel de active, pentru a demonstra încredere în viitorul tehnologiei.

În vecinătate, putem menționa și exemple precum MicroStrategy (SUA) sau Square (SUA) care au inspirat și investitori din Europa de Est. Deși nu sunt din România, ele au creat un trend: de pildă, în 2021, firma poloneză Obit (un integrator IT) a anunțat că a convertit o parte din lichidități în Bitcoin ca hedge contra inflației. În Ucraina, înainte de conflictul armat, exista un curent pro-crypto în rândul companiilor de outsourcing IT, unele ținând fonduri în stablecoins pentru a facilita plăți internaționale. Iar în Cehia și Slovacia, restaurante sau magazine deținute de firme au început să treacă surplusul de cash în criptomonede. Aceste exemple arată că fenomenul nu e izolat.

Revenind la România, un exemplu concret din sfera publică este chiar Statul Român – prin Agenția de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) – care a ajuns să dețină și să valorifice criptomonede confiscate. Presa relata că statul avea un portofel virtual cu 35 de criptomonede confiscate, obținând în 4 ani aproximativ 7.000 de dolari din valorificarea lor. Desigur, acesta nu e un exemplu de investiție voluntară, dar arată că până și instituții publice au ajuns în contact cu criptomonedele și le-au convertit în bani reali.

Un alt exemplu interesant este Poșta Română, care în 2022 a instalat primele terminale de cumpărare Bitcoin în oficii poștale, semn că o companie de stat tradițională a început să intre în ecosistem (deși nu neapărat ca investitor din banii proprii, ci ca facilitator de servicii).

Per ansamblu, chiar dacă firmele din România care investesc efectiv sume considerabile în criptomonede nu sunt foarte vizibile public (probabil din motive de confidențialitate și teama de risc reputațional), tendința este în creștere. O dovedește și interesul tot mai mare al consultanților fiscali și al avocaților în a oferi servicii pe zona cripto business. De exemplu, firma de avocatură Buju Stanciu & Asociații a publicat analize despre noile obligații pentru companiile cripto și evidenția necesitatea de conformare strictă pentru “antreprenorii și profesioniștii din domeniul cripto” odată cu sfârșitul „erei Vestului Sălbatic” în reglementare. Mesajul este clar: piața se maturizează, companiile serioase se pot implica, însă cu rigurozitate și transparență.

În concluzie, nu există încă un „MicroStrategy de România” ultra-mediatizat, dar numeroase firme locale, inclusiv unele listate la bursă, au început să includă criptomonedele în portofoliile lor de investiții sau măcar să experimenteze cu sume mici. Acest fapt, coroborat cu dezvoltarea unui cadru legal mai clar, indică o normalizare treptată a relației dintre companii și piața cripto. Firmele care au acumulat know-how devin probabil mai dispuse să își declare public investițiile pe viitor, pe măsură ce se elimină stigmatul și incertitudinea.

Investiția unei firme din România în criptomonede a evoluat dintr-o idee exotică, la finele anilor 2010, într-o opțiune reală și viabilă la mijlocul deceniului 2020. Cadrul legal s-a consolidat: deși criptomonedele nu sunt monedă legală, companiile le pot deține și tranzacționa legal, cu respectarea legislației de prevenire a spălării banilor și a eventualelor reglementări sectoriale. BNR și-a exprimat rezerve privind riscurile, însă nu a interzis băncilor să colaboreze cu firmele cripto, mai ales după implementarea cerințelor AML stricte. Mai mult, implementarea normelor europene (MiCA) și ordonanța recentă 10/2025 arată că România integrează sectorul cripto în reglementările financiar-bancare tradiționale, sub supravegherea BNR/ASF.

Din punct de vedere fiscal, companiile datorează impozit pe profit (sau pe venit, după caz) pentru câștigurile din criptomonede, însă nu există impozite suplimentare sau tratamente punitive – dimpotrivă, regimul e similar cu al altor investiții. Persoanele fizice (inclusiv PFA) beneficiază de un mic prag neimpozabil anual (600 lei), dar firmele nu; totuși, cota de 10% pe profit la individ nu este mult diferită de 16% la firmă, deci nu există un dezavantaj major în a investi pe firmă din perspectiva impozitului. TVA-ul nu se aplică tranzacțiilor de cumpărare/vânzare cripto (operațiuni scutite) – un avantaj confirmat de jurisprudența UE. Firește, firmele trebuie să-și țină evidența contabilă corectă și să depună declarațiile obișnuite, declarând și aceste venituri.

Implementarea unui ghid practic solid este esențială pentru succes: de la alegerea platformei de tranzacționare și deschiderea unui cont corporate, la asigurarea că tranzacțiile sunt documentate și contabilizate corespunzător. Am subliniat importanța colaborării cu un contabil sau consultant familiarizat cu monografia pentru criptomonede – lipsa reglementărilor explicite contabile cere o abordare prin analogie (stocuri sau imobilizări) și consecvență în aplicare. De asemenea, am evidențiat necesitatea unor măsuri stricte de securitate: criptomonedele pot aduce profit, dar dacă nu sunt protejate cu grijă (hardware wallet, backup la seed, 2FA, controale interne), pot fi pierdute iremediabil. Pentru o firmă, un astfel de eveniment ar putea avea implicații juridice (față de acționari) și reputaționale – deci prevenția este cheia.

Exemplele și tendințele prezentate demonstrează că există deja firme care au făcut pasul, iar interesul e în creștere. Mediul de afaceri românesc pare să fi depășit etapa de curiozitate și să intre în etapa de experimentare calculată: unele companii au investit sume modeste pentru a testa apa, altele au încorporat strategii cripto mai serioase (inclusiv companii listate care privesc criptomonedele ca diversificare). Odată cu maturizarea pieței și clarificarea legislației, această tendință ar putea accelera. Totodată, companiile cripto dedicate (exchange-uri, start-up-uri blockchain) devin ele însele entități reglementate și supravegheate, punând bazele unei industrii de active digitale mai sigure și mai credibile.

Posibilitatea ca o firmă din România să investească în criptomonede este cât se poate de reală și fezabilă. Cheia stă în informare și conformare: cunoașterea cadrului legal (pentru a ști ce ai voie și ce nu), înțelegerea implicațiilor fiscale (pentru a evita surprize cu ANAF) și adoptarea celor mai bune practici de management al investiției. Cu pregătirea potrivită, o companie poate folosi investițiile în criptomonede ca pe o oportunitate de creștere sau diversificare, navigând totodată responsabil printre riscuri. Ca întotdeauna în business, decizia de a investi în astfel de active trebuie luată după o analiză atentă și, ideal, cu consultarea unor experți – însă acum, spre deosebire de acum 5-6 ani, există suficient know-how local și un cadru mai clar care să ghideze firmele pe acest drum al finanțelor de nouă generație.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportCurelea nu mai antrenează fotbaliștii României sub 21 de ani. Federația vrea să anunțe noul antrenor în 2026GetPonyUzina Chery poate scoate o mașină pe minut în 2026. Din Wuhu pleacă mașini și spre RomâniaBravonetAndré Rieu cântă la Cluj pe 21 și 22 octombrie 2027. Biletele se vând din 5 noiembrie 2026LylaRochiile de mireasă cu fuste mari apar în moda pentru 2027. Ce se verifică la probă și în contractRevista IoanaCopiii au mers mai rar la grădiniță în toate regiunile României decât media UE în 2024News24Droguri găsite la o tabără de dezvoltare personală din Hunedoara. Organizatorii au fost reținuți