9,7% inflație în mai pentru România, față de 3,3% media UE. Costul capitalului și competitivitatea intră sub presiune

România a înregistrat în mai 2024 o rată anuală a inflației de 9,7%, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană și de aproape trei ori peste media comunitară de 3,3%, ceea ce mută problema din zona unui șoc extern în cea a dezechilibrelor interne cu impact direct asupra costului capitalului, planurilor de investiții și puterii de cumpărare.

Concret, după 9,5% în aprilie 2024, inflația a urcat la 9,7% în mai 2024. Seria ratei armonizate a inflației arată o accelerare aproape continuă: 8,3% în februarie, 9% în martie, 9,5% în aprilie și 9,7% în mai, în timp ce media UE a rămas în aceeași perioadă în jurul valorii de 3%. Diferența față de economiile cu prețuri aproape stabilizate este mare: Suedia a avut 1,1%, iar Danemarca și Cehia câte 1,8%.

Pentru companii, această diferență nu înseamnă doar facturi mai mari. Înseamnă marje sub presiune dacă prețurile nu pot fi transferate integral în piață, capital de lucru mai scump și o deteriorare a competitivității față de producători din piețe unde inflația este de 1,1%-1,8%, nu de 9,7%. Pentru gospodării, efectul imediat este erodarea venitului real, iar pentru investitori apare riscul ca randamentele nominale să fie consumate de inflație și de curs.

Diferența față de media UE arată o problemă internă, nu doar una importată

În zona euro, principalul motor al inflației din mai a fost sectorul serviciilor, urmat de energie. În cazul României, explicația indicată de date și de evaluările economiștilor ține mai ales de dezechilibre economice acumulate. Asta limitează eficiența răspunsului monetar clasic: când inflația este produsă local, nu doar importată, majorarea dobânzilor sau controlul lichidității lovesc cererea, dar nu repară rapid lipsa de competitivitate și dezechilibrele bugetare.

Adrian Mitroi (profesor de finanțe și economie comportamentală la Academia de Studii Economice) a explicat că mecanismul de corecție funcționează deja prin prețuri și prin presiunea pe curs.

„O economie cu foarte multe probleme structurale nerezolvate, cum este România, are practic o singură modalitate prin care poate compensa politicile economice fără rezultate pozitive sau politicile economice nepotrivite. Iar această modalitate este inflația.”

Potrivit Adevarul, profesorul estimează că în 2026 Banca Națională ar trebui să își modifice plaja de confort a deprecierii cursului de schimb de la 2,5-3% pe an spre 5%. Dacă această calibrare se confirmă, ajustarea pentru mediul de afaceri devine dublă: costuri interne mai mari și monedă mai slabă. Pentru importatori, presiunea este directă în costul bunurilor și materiilor prime. Pentru debitorii expuși valutar, efectul apare în serviciul datoriei. Pentru exportatori, un curs mai slab poate aduce un avantaj de preț, dar numai dacă nu este anulat de inflația internă.

Iar comparația regională nu avantajează România. După nivelul de 9,7% din România, cele mai ridicate inflații din UE au fost în Bulgaria, cu 6,3%, și Lituania, cu 5,1%. Ecartul de 3,4 puncte procentuale față de Bulgaria și de 4,6 puncte procentuale față de Lituania sugerează că problema nu este una uniformă în Europa Centrală și de Est, ci una mai pronunțată local.

Combinația dintre 10% inflație și 5% depreciere mută ajustarea în bilanțurile firmelor și în venitul real

Estimarea invocată de Adrian Mitroi merge mai departe decât nivelul curent al inflației: o combinație de 10% inflație ridicată și 5% depreciere graduală a leului ar echivala cu o devalorizare impusă de 10-15% anual în termeni de competitivitate. Pentru o companie care importă masiv și vinde pe piața internă, această combinație poate însemna comprimarea EBITDA dacă nu există putere de preț. Pentru firmele orientate spre investiții, aceeași combinație amână proiecte, pentru că bugetele de CAPEX devin rapid depășite.

„Această combinație de 10% inflație și 5% depreciere reprezintă, de fapt, o devalorizare impusă de rigorile unei economii de piață deschise către economia internațională. Economia românească trebuie să compenseze astfel, pe parcursul mai multor ani, o reașezare de 10-15% anual în termeni de competitivitate.”

Și pentru clasa de mijloc implicația financiară este clară. Dacă veniturile nominale cresc mai lent decât inflația de 9,7%, iar leul pierde suplimentar teren, consumul discreționar scade primul, economisirea în lei pierde valoare reală, iar activele care protejează împotriva inflației devin mai căutate. În absența unei creșteri de productivitate, majorarea veniturilor fără acoperire în valoare adăugată alimentează exact această spirală.

Adrian Mitroi a sintetizat această limită structurală astfel: „Singura modalitate prin care am reușit să creștem substanțial nivelul de trai a fost majorarea veniturilor. Problema este că noi nu producem suficientă valoare adăugată pentru a susține acest nivel al veniturilor.”

BNR poate tempera efectele, dar nu poate înlocui disciplina bugetară și reformele

Un punct relevant pentru piețe este că zona asupra căreia banca centrală poate acționa rămâne, în această lectură, relativ redusă. Dacă inflația este alimentată predominant din interiorul economiei, răspunsul monetar capătă randament descrescător, iar povara corecției se mută spre politica fiscală și reformele structurale. Aici miza nu este doar prețul de la raft, ci și percepția asupra datoriei suverane și costul viitor de finanțare al statului.

„Astăzi avem o combinație mult mai complicată. Nu mai avem creștere economică semnificativă, dar avem în continuare inflație. Este o combinație toxică, o situație în care economia este prinsă într-un clește.”

Numai că informațiile disponibile până acum nu indică măsuri concrete noi ale Guvernului care să atace punctual dezechilibrele structurale descrise mai sus. Asta lasă mediul de afaceri să opereze într-un scenariu de ajustare prelungită: disciplină mai strictă a costurilor, expunere atentă pe valută, investiții prioritizate după randament real și reevaluarea contractelor pe termen lung în funcție de inflație și curs.

În mai 2024, diferența dintre România și media UE a fost de 6,4 puncte procentuale, iar între România și Suedia de 8,6 puncte procentuale, un ecart care, dacă persistă, se va traduce în anii următori în pierdere de competitivitate, presiune suplimentară pe curs și ajustări fiscale mai dure.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportRomânia începe Nations League în Suedia după șase deplasări fără victorieGetPonyGreen Water & Power și Autel pun în funcțiune al 10.000-lea port de încărcare după trei aniBravonetHoroscop 27 septembrie 2026. Scorpion și Săgetător au azi o decizie de luatLylaToshisuke Kanazawa a câștigat al 19-lea titlu național la 90 de ani. Cum își adaptează antrenamenteleRevista IoanaLumina din dormitor a fost asociată cu riscuri cardiovasculare. Cum reduci expunereaNews24Salariul minim cumpără cu 23% mai multe alimente, deși prețurile au urcat cu 53% în cinci ani