Atunci când Ghana a intrat în incapacitate de plată și a ajuns la un acord preliminar privind un ajutor de salvare de 3 miliarde de dolari din partea FMI în decembrie anul trecut, creditorul de ultimă instanță al lumii a impus multe condiții cunoscute pentru a readuce finanțele țării pe drumul cel bun.
Cu toate acestea, o cerință a fost izbitor de nouă, iar analiștii spun că va schimba pentru totdeauna peisajul datoriilor. FMI a declarat că, înainte de a cere consiliului său de administrație să aprobe pachetul de sprijin, Accra trebuie să se ocupe mai întâi de datoriile sale interne – bani împrumutați de obicei de la băncile locale, fondurile de pensii și companiile de asigurări.
„Acest lucru a deschis o cutie de viermi, în Ghana și în alte părți”, a declarat Thys Louw, manager de portofoliu de datorii pe piețele emergente la compania de investiții Ninety One. „Fiecare restructurare va avea această problemă care va atârna deasupra ei”.
Dilema pentru guverne este că, pe măsură ce intră în incapacitate de plată, acestea se confruntă cu o alegere dură. Dacă îi forțează pe creditorii de peste hotare să suporte toată durerea, riscă să piardă accesul la capitalul străin, în timp ce se străduiesc să își readucă datoria totală la o bază sustenabilă. În schimb, dacă se transferă pierderile pe seama creditorilor naționali, se riscă să se distrugă băncile, fondurile de pensii și societățile de asigurări locale.
Costul pentru contribuabili al recapitalizării unui sector bancar poate fi mai mare decât economiile realizate prin restructurarea datoriei.
Blocajul datoriei
Aceasta este a doua parte a unei serii de articole din FT despre cum lipsa unui manual global a făcut ca țările aflate în dificultate să aibă dificultăți în a merge mai departe.
Primul articol: Cum a schimbat China jocul pentru țările aflate în incapacitate de plată
În Ghana, a declarat Joe Delvaux, manager de portofoliu de datorii în dificultate pe piețele emergente la Amundi, „dacă doar restructurezi datoria externă, acest lucru nu este suficient pentru a te readuce pe calea sustenabilității datoriei”.
La sfârșitul secolului al XX-lea, când piețele emergente au suferit două decenii de crize aproape continue ale datoriei, datoria internă abia dacă era o problemă. De fapt, lipsa piețelor locale de datorie era o preocupare serioasă.
Multe țări se împrumutaseră masiv prin emiterea de obligațiuni denominate în dolari americani. Acestea erau atractive pentru investitorii străini, deoarece îi protejau de riscul valutar și de alte instabilități. Pentru împrumutați, acestea erau mai ieftine decât obligațiunile emise în țară, unde creditorii cereau compensații pentru riscuri precum inflația ridicată.
Dar împrumuturile în dolari americani au lăsat țările expuse la șocuri care nu puteau fi controlate, așa cum au ilustrat în mod brutal anii 1980 și 1990 în America Latină, Asia și în alte părți. În 1999, economiștii Barry Eichengreen și Ricardo Hausmann au descris dependența de finanțarea în monedă străină drept „păcatul originar”.
De atunci, îndemnate de organisme precum FMI și Banca Mondială, multe economii emergente au dezvoltat piețe interne de capital profunde care le permit să se împrumute în principal în țară. Brazilia, India și Africa de Sud nu au aproape deloc datorii publice în monedă străină.
În anii în care ratele scăzute ale dobânzilor la nivel mondial, datoriile în monedă locală ale țărilor în curs de dezvoltare s-au acumulat aproape pe ascuns.
Pentru multe guverne, acestea au devenit surse vitale de finanțare. Unele au impus limite asupra sumelor pe care băncile locale și altele le pot investi în străinătate, obligându-le să dețină o mare parte din activele lor în datorie guvernamentală internă. Acest lucru limitează capitalul care, în caz contrar, ar fi disponibil pentru ca întreprinderile să îl pună la lucru în investiții productive, împiedicând creșterea economică.
„Cu cât o țară își dezvoltă mai mult piețele financiare, cu atât mai multă datorie tinde să fie acumulată pe piața locală”, spune Delvaux. „Dar în momentul în care vă aflați în dificultate, deoarece datoria locală este o componentă mai mare decât era înainte, aceasta devine o parte integrantă a ceea ce trebuie luat în considerare în restructurarea datoriei.”
Datoria guvernamentală în monedă locală este, de asemenea, adesea pe termen scurt și este costisitoare de deservit. În Ghana, conform previziunilor FMI înainte de intrarea în incapacitate de plată a țării, stocul datoriei publice externe din acest an era echivalentul a 45 % din produsul intern brut, ușor mai mare decât datoria internă, de 41 % din PIB.
Dar costul plății dobânzilor la datoria internă urma să fie mult mai mare – aproximativ jumătate din veniturile guvernului central, comparativ cu aproximativ 13% din veniturile datoriei externe.
În comparație cu unii, cazul Ghanei este relativ benign. Sri Lanka, care a urmat cu reticență exemplul Ghanei, pregătindu-se să își restructureze datoriile publice interne, alături de cele externe, are un stoc al datoriei publice aproximativ egal între datoria internă și cea externă.
Dar costul serviciului datoriei interne a fost egal cu 21,5 % din PIB anul trecut, potrivit FMI, în comparație cu 9,4 % din PIB pentru datoria externă.
Alte exemple sunt mai extreme. Pakistanul, care se află în pragul intrării în incapacitate de plată, are datorii publice egale cu 75 % din PIB, potrivit FMI, din care două treimi sunt interne. Dar plățile sale de dobânzi pentru datoriile interne sunt de șase ori mai mari decât cele pentru datoriile externe.
În Egipt, datoria publică este de 88% din PIB, potrivit FMI, din care trei sferturi este internă. Dobânzile la datoria internă costă de 10 ori mai mult decât cele la datoria externă.
Atât Pakistanul, cât și Egiptul beneficiază de sprijinul programelor FMI, deși cel din Pakistan este suspendat. Alte țări aflate la niveluri similare de dificultate nu au o astfel de garanție.
Cu puțin timp înainte de intrarea sa în incapacitate de plată externă în decembrie, Ghana a dezvăluit restructurarea „voluntară” a obligațiunilor guvernamentale locale în condiții pe care ministrul de finanțe Ken Ofori-Atta le descrie ca fiind „punitive” pentru bănci și alți creditori.
Cu toate acestea, a declarat el săptămâna trecută pentru Financial Times, nu a existat nicio alternativă dacă restructurarea datoriei în general trebuia să restabilească sustenabilitatea datoriei și să readucă Ghana pe calea creșterii.
„Problema era dacă recunoaștem că suntem într-o criză și cum vom împărți povara pentru a ieși din ea”, a spus el. În condițiile în care serviciul datoriei a consumat 70% din veniturile guvernului înainte de intrarea în incapacitate de plată, a adăugat el, cheltuielile pentru sănătate, educație și infrastructură „s-au oprit brusc”.
„De aceea ne luptăm acum să ne întoarcem la ceea ce ar trebui să facem”.
Sursa – www.ft.com
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
News24Transportatorii cer reevaluarea taxei rutiere și avertizează asupra eventualelor costuri suplimentare
Dolce SportPortugalia i-a dat lui Rafael Leao numărul 7 al lui Cristiano Ronaldo pentru meciul cu Danemarca
GetPonyV8-ul de 6,4 litri ține în viață Dodge Durango, însă interiorul și consumul îi arată vârsta
BravonetPărinții Irinei Rimes se mută la București. Artista locuiește deja lângă fratele ei, Vitali
LylaLululemon The Mat costă 118 dolari. Cum s-a comportat după o lună de yoga
Revista IoanaCum câștigi spațiu într-o bucătărie mică. Ideile care eliberează blatul și păstrează lumina
