Medicul Ana Maria Apostol, medic primar ORL spune povestea Mariei care a început cu mulți ani în urmă. Aceasta la vârsta de 35 de ani, a făcut un accident vascular, care s-a manifestat pe urechea internă stângă. Astfel, „Am zis ca tot ce a fost mai rău atunci mi s-a întâmplat, dar nu știam ce mă așteaptă”, spune Maria, diagnosticată cu boala Meniere.
În afirmaţiile sale, “Eu nu mai pot dansa, nu mai pot alerga, nu pot parcurge distanțe mai lungi. Mi s-a întâmplat pur și simplu să mă rog de cineva de pe strada și să spun «iertați-mă, nu pot ajunge până la mașina aceea, nu pot să vă explic. Mă simt foarte rău. Ajutați-mă să ajung până acolo»”.
În plus, „Am ajuns la spital cu un sindrom vestibular central acut care însemna crize foarte puternice de vertij. Cu timpul, crizele de vertij au început să capete alte și alte nuanțe. Mi-am dat seama că nu mai este vorba de un simplu vertij, așa că am ajuns la un medic neurolog, pentru că nu mă simțeam doar ca elicea unui elicopter, ajunsesem să îmi pierd echilibrul”, spune Maria.
„Apoi, am ajuns la MedLife, la minunata Ana Maria Apostol, care împreună cu neurologul au pus diagnosticul final: “este vorba de un sindrom Meniere, dar este atât de acut, încât credem că este boala Meniere”.
În acest timp, „Am mai întâlnit persoane care mi-au spus că trec prin situații asemănătoare, dar nu atât de severe și i-am trimis la Dr. Apostol, pentru că, din păcate, această boală este studiată foarte mult în Franța, în România mai puțin și tocmai de aceea sunt foarte puțini neurologi și medici ORL care pot pune acest diagnostic.
Tot mergând din medic în medic, mă simțeam o povară pentru familie, simțeam că nu mai aveam ieșire, pentru că fiecare îmi punea alt diagnostic. Mă impungeau, înțepau și eu spuneam ca nu e așa, că medicamentul ăsta îmi face mai rău. Asta până am ajuns la Dan și Ana. Ei m-au salvat”, a completat aceasta.
Dr. Ana Maria Apostol spune că există o probă specifică pentru boala Meniere, un test paraclinic care se face în spital, unde apare scăderea auzului cu 20 de decibeli.
Astfel, “Se diagnostichează prin anamneză: apar crize vertiginoase din când în când, fără niciun motiv aparte, crizele se accentuează în momentul în care pacientul nu se mai odihnește, nu mai are grijă de el, este foarte stresat”.
Ce se întâmplă când ai boala Meniere? Ești pierdut în spațiu, rămâi pe loc pentru că nu știi pe unde să o iei, îți pierzi echilibrul
În contextul simtomelor, “Practic, tot ceea ce este în jurul tău capătă alte dimensiuni. Este foarte greu să te orientezi în spațiu. Când intri în clădiri noi, interioare care au foarte multe unghiuri, efectiv ești pierdut în spațiu, rămâi pe loc pentru că nu știi pe unde să o iei. Îți pierzi echilibrul, pentru că deși știi că atingi pământul cu picioarele, senzația este că de fapt nu-l atingi. Ești deasupra, nu ai niciun reper și practic simți că nu ai de ce să te prinzi.
Se creează un gol. Ești singură în gol, nu ai de ce să te sprijini și cazi. În cel mai bun caz, încerci să te autosugestionezi și să spui «ok, mă calmez, am de ce să mă țin». Începi să cauți repere și să vizualizezi interiorul. Asta te ajută foarte mult, doar că dobândești în timp această practică”, spune Maria.
De ce apare vertijul în Boala Meniere. Explicația mecanismului fiziologic
Din punct de vedere medical, “Boala Meniere este un dezechilibru al urechii interne. Urechea internă este porțiune a urechii care controlează echilibrul corpului uman, care are receptori ai echilibrului (otoliți), adică cristale de calciu aflate în 3 canale semicirculare într-un lichid. Când ne mișcăm într-o parte sau în alta, lichidul se mișcă împreună cu cristalele și urechea recepționează că s-a mișcat corpul și trimite semnale către creier”, explică dr. Ana Maria Apostol.
În boala Meniere, lichidul crește cantitativ, se dezechilibrează acești otoliți și atunci creierul este bulversat, nu mai recepționează cum trebuie poziția corpului și persoana are o stare de rău general. Meniere este o boală care se manifestă în primul rând prin criză de vertij rotator. Nu este criză care se manifestă prin amețeală, pentru că nu stai bine în picioare.
Sunt și momente în care criza este atât de acută, că pur și simplu nu ai ce face. Orice ai aplica, clar te trezești pe jos.
Iar „Intensitatea acestor crize și durata lor sunt intrinsec legate de gradul de epuizare, de încărcare la care ajungi într-o anumită perioadă, cu cât sunt mai scurte pauzele de relaxare normale, cu atât crizele sunt mai dese și se întind pe o perioadă mai lungă, spune Maria. Aici nu vorbim doar de muncă, oamenii în general dau vina doar pe muncă. Situațiile acestea apar când întreaga ta viață este bulversată, cand îți dorești să fii cea mai bună mamă, cea mai bună soție, cel mai bun angajat, cel mai bun manager. Trebuie să le faci pe toate. Te aglomerezi foarte mult și nu-ți mai pui bariere, “the sky is the limit, pot, pot, pot, pot”. Organismul îți dă foarte multe semnale, dar dacă nu te oprești când le primești, îți faci foarte mult rău. Eu o vreme nu am făcut lucrul acesta și am picat atât de tare, a fost atât de greu, că nu am intrat 3 luni de zile într-un magazin, pentru că făceam atacuri de panică îngrozitoare, spune Maria.
Apoi, „Îmi aduc aminte cât de mult a însemnat când am reușit să fac primii 400 de metri pe jos mergând fără a fi ținută de mână. A trebuit să reînvăț să vorbesc fără a mă întrerupe, să reîncep să spun cuvintele uzuale, pentru că în general arătam cu degetul. Am luptat foarte mult cu mine și au luptat foarte mulți medici ca să mă salveze.
De obicei, ajungeam la Dr. Apostol cu foarte multe perfuzii. Este imposibil în asemenea criză să te prezinți la serviciu. Atunci când am avut crizele cele mai profunde, am avut nevoie de minim o lună sau două de stat acasă complet. Nu doresc nimănui să treacă prin astfel de momente, pentru că în afară de faptul că nu înțelegeai ce se întâmplă, trebuie să ai puterea să mergi mai departe”, povesteşte femeia.
Poți să ai vertij în orice poziție, când stai jos, cand ești culcat sau când stai pe scaun
În această boală, „Crizele de vertij apar în Boala Meniere o dată la câteva zile, la câteva luni sau la câțiva ani. Poți să ai vertij în orice poziție, când stai jos, cand ești culcat sau când stai pe scaun. Senzația de vertij este însoțită de simptome vegetative, care nu sunt controlabile și apare senzația de greață și de vomă, spune dr. Ana Maria Apostol.
În plus, „Din păcate, nu se știe clar etiologia, însă există factori favorizanți. Dacă ai mâncat prea multă sare în momentul respectiv sau te-ai stresat și ești foarte obosit, inevitabil îți crește tensiunea arterială, urechea internă nu mai este vascularizată cum trebuie și crește presiunea lichidului din urechea internă.
Nu apare la tineri și la copii mici, apare mai tarziu, când înaintăm în vârstă, când organismul este mai obosit, vasul de sânge este mai rigid, când cristalele de calciu pierd din calciu și nu mai reacționează corespunzător la schimbările bruște de mișcare”.
Limitările care vin odată cu boala Meniere. Nu mai pot dansa, nu mai pot alerga, nu pot zbura cu avionul fără să fiu însoțită
Specialişrii în această boală afirmă, „Atunci când ai Meniere, trebuie să ai o disciplină foarte riguroasă în viață, pentru că nu este o boală care să se vindece. Este, de fapt, ceva cu care trebuie să înveți să trăiești. Trebuie să înveți cum să nu ajungi în anumite situații, la crizele acelea puternice care te marchează foarte tare. Eu mi-am schimbat foarte mult rutina de viață. Muncesc la fel de mult, sunt aceeași mamă, aceeași soție, aceeași angajată, dar fac lucrurile altfel. N-aș putea să-ți explic cum altfel”.
Concret, Să dau un exemplu, eu am o rutină din momentul în care ies din lift, tot traseul pe care îl parcurg până la mașină, unde mă așteaptă soțul meu. Mă uit tot timpul înainte. Nu mă uit niciodată în jos pentru că mă pierd total. Nu am voie să conduc din cauza acestei boli, tocmai pentru că o criza poate apărea oricând și sunt un pericol pentru mine și pentru cei din jur.
Este un chin să merg cu metroul. Spațiul acela are pentru mine cu totul și cu totul altă dimensiune. Mi se pare că e atât de mare, că, dacă m-ai vedea intrând în metrou, ai râde. «Oare femeia asta de ce face aproape șpagatul ca să ajungă în interior?»
Eu nu mai pot dansa, nu mai pot alerga, nu pot zbura cu avionul fără să fiu însoțită, nu pot parcurge distanțe mai lungi. Mi s-a întâmplat pur și simplu să mă rog de cineva de pe strada și să spun «iertați-mă, nu pot ajunge până la mașina aceea, nu pot să vă explic. Mă simt foarte rău. Ajutați-mă să ajung până acolo» , conchide Maria.
Sindromul Meniere sau crizele vertiginoase se pot agrava în momentul în care stăm la birou toată ziua, aplecați asupra calculatorului și a telefonului
Vertijul în sindromul Meniere este atât de puternic, încât pur și simplu te ții de perete pentru că nu poți să mergi, apare senzația de panică, pentru că nu știi ce se întâmplă cu tine. Vezi că durează mai multe secunde, mai multe minute. Din păcate, dacă nu știi ce ai de făcut, durează ore și zile. Și atunci ce-i faci pacientului când vine în criză? Trebuie să-l calmezi, să-i calmezi și sistemul echilibrului și îl adormi. După 2 zile, e bine. Apoi, pacienții cer tratament, o pastilă miraculoasă care să-i facă bine. Însă, pastilele ameliorează vertijul, nu repară și nu vindecă, spun medicii.
„Noi tratăm crizele și scădem inflamația și cantitatea de lichid din urechea internă, ameliorăm situația, dar boala intrinsecă rămâne și dacă nu ai grijă de tine, ea va reapărea”, spune dr. Ana Maria Apostol.
De altfel, sindromul Meniere sau crizele vertiginoase se pot agrava în momentul în care stăm la birou toată ziua, aplecați asupra calculatorului și a telefonului. De ce? Capul nu stă drept, se produce o contractură musculară pe cervical, apasă și pe arterele care se găsesc de-a lungul coloanei vertebrale care irigă urechea internă, creierul și cerebelul, care are și el un rol în echilibru. Rezultatul este că scade fluxul sangvin, se vascularizează mai prost urechea internă și suferi, ai simptome precum amețeală și țiuit în ureche.
Foarte mulți tineri au țiuit în ureche, de aceea le explic nu doar mecanismul afecțiunii, ci și cum pot preveni apariția simptomelor, pentru că depinde foarte mult de stilul de viață. Dacă avem o viață echilibrată, ne odihnim când ne cere organismul, avem șanse mai mari la o viață lungă și sănătoasă.
Concret, Maria a avut 3 crize puternice și după aceea a înțeles că în momentul în care are o perioadă mai stresantă la serviciu, trebuie sa stea acasă, se odihnește și are grijă de ea.
În concluzie, în Boala Meniere, este important să accepți diagnosticul și recomandările medicului, să ai o relație foarte bună cu el, bazată pe încredere, pentru a putea depăși crizele și a învăța să trăiești cu boala. “Este un parteneriat extraordinar, care, dacă nu merge, nu are cum să fie bine”, spune Maria.