UE nu are influența și strategia comună necesare pentru a deveni un actor important în Liban, în ciuda implicării sale extinse în politica și societatea libaneză, după cum au arătat ultimele luni.
Iar relațiile dintre UE și Liban sunt puse la încercare de războiul din Israelul vecin, cu o criză umanitară din ce în ce mai gravă în Gaza și cu schimburi regulate de focuri pe frontul de nord al Israelului cu Libanul.
Practic, Israelul și Hezbollah, cea mai mare grupare militantă din Liban și un partid politic musulman șiit influent la Beirut, au fost angajate în confruntări de tip „tit-for-tat” din 8 octombrie anul trecut.
Se mai spune că Hezbollah acționează în sprijinul grupării militante palestiniene Hamas, care a atacat Israelul pe 7 octombrie.
Mai mult, Hezbollah este, de asemenea, cel mai important partener al Iranului în regiune, dar atât Hezbollah, cât și Hamas sunt desemnate ca organizații teroriste de către UE.
Focul dintre Hezbollah și Israel a provocat strămutarea a zeci de mii de persoane de ambele părți ale frontierei și a rănit și ucis zeci de civili.
Cele 80.000 de persoane strămutate din nordul Israelului au pus presiune politică asupra premierului israelian Benjamin Netanyahu pentru a elimina amenințarea transfrontalieră.
Guvernul lui Netanyahu a amenințat cu escaladarea situației dacă Hezbollah nu încetează să mai tragă și nu se retrage din sudul Libanului.
Astfel, orice incursiune israeliană peste granița de nord ar putea distruge o mare parte din infrastructura și economia deja slăbită a Libanului. De asemenea, ar putea declanșa un conflict regional şi mai amplu.
În prezent, eforturile diplomatice, conduse de SUA și Franța, au încercat să ajungă la o încetare a focului, dar sunt îngreunate de istoria adânc înrădăcinată a conflictului dintre Israel și Liban.
Astfel că cele două țări rămân în război, din punct de vedere tehnic, de la ultima invazie a Israelului în Liban, în 2006.
Iar Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU și trupele de menținere a păcii ale ONU din Liban, dintre care aproximativ o treime provin din țări europene, au contribuit la împiedicarea unei noi explozii a violențelor.
Ambele părți au continuat să încalce rezoluția ONU, iar frontiera terestră nordică a Israelului rămâne disputată.
Partener de migrație
În contextul financiar, de-a lungul anilor, Libanul a primit sume mari de sprijin financiar din partea aliaților săi occidentali și din Orientul Mijlociu pentru reconstrucția postbelică, pentru guvern, pentru economie și pentru a face față celor 1,5 milioane de refugiați sirieni.
Însă, afectat de corupție, proastă gestionare și alte crize, Beirutul a văzut mulți dintre vechii săi susținători că îşi pierd interesul.
De exemplu, ţara multisectară a rămas fără președinte timp de un an și jumătate.
În prezent, Parlamentul este împărțit între un candidat pro-Hezbollah și un altul care se opune colaborării cu gruparea militantă, în ciuda eforturilor de mediere ale diplomaților internaționali.
În contextul organizatoric, acest impas a împiedicat guvernul să pună în aplicare reformele atât de necesare, cum ar fi cele necesare pentru un plan de salvare din partea Fondului Monetar Internațional.
Cu toate acestea, vechii săi prieteni nu își pot permite să abandoneze complet Libanul.
În primul rând, împiedicarea dezintegrării Libanului este considerată esențială pentru a preveni preluarea de facto a controlului de către Hezbollah și Iran și pentru a crește pericolul pentru Israel.
Armata libaneză, în prezent aproape singura forță de securitate încă funcțională din țară, este finanțată în mare parte, printre altele, de SUA, Qatar, Marea Britanie și Turcia.
Fiind unul dintre vecinii sud-mediteraneeni ai UE, Libanul a devenit, de asemenea, un aliat important în stoparea migrației către Europa.
Pe lângă finanțarea ajutorului umanitar și de dezvoltare, Europa cheltuiește milioane de euro pentru așa-numita strategie de „gestionare integrată a frontierelor” pentru Liban.
Concret, UE și țări individuale, cum ar fi Regatul Unit, Germania și Țările de Jos, sunt implicate în proiecte care vizează consolidarea controlului Libanului asupra frontierei sale terestre, istoric poroasă, cu Siria și coasta mediteraneană – la mai puțin de 200 km de Cipru.
Măsurile vizează şi contracararea traficului de droguri, de arme și de persoane.
Lipsa unei strategii comune
Cu toate acestea, implicarea extinsă a Europei în Liban nu face din ea în mod automat, un actor important.
Pe lângă întrebarea dacă aspiră cu adevărat la un astfel de rol, ultimele luni au arătat că UE nu are nici influența, nici strategia unificată pentru a face acest lucru.
Mandatul francez al Libanului până în 1946 a lăsat Franța ca cel mai important stat membru al UE care menține legături istorice puternice și continue cu politica libaneză.
Oficialii francezi comunică în continuare cu aripa politică a Hezbollah – spre deosebire de SUA, care au desemnat întreaga entitate drept organizație teroristă.
Luna trecută, Franța a redactat prima propunere de mediere occidentală pentru Beirut, dar mediatorii cheie nu sunt de acord cu privire la cea mai bună abordare.
Din datele ziarului francofon libanez L’Orient Le Jour, SUA preferă să ajungă mai întâi la o încetare a focului în Gaza, în timp ce Franța consideră că riscul unei escaladări în Liban nu poate aștepta această abordare.
În opinia lor, diplomați occidentali au declarat pentru EUobserver că nu au văzut prea multă coordonare între SUA și Franța, ceea ce face dificilă formarea unei strategii unificate.
O sursă diplomatică franceză a numit SUA „o cutie neagră”.
Chiar şi Franța joacă, de asemenea, o mână slabă, spune Julien Barnes-Dacey, director al programului pentru Orientul Mijlociu la Consiliul European pentru Relații Externe, un think-tank.
Ea a eșuat deja să obțină soluții pentru celelalte crize din Liban. „Franței îi place să își proiecteze influența în Liban, dar adevărul este că actualii actori cheie – Iran, Hezbollah, Israel, Liban – se uită la SUA. Deși toate eforturile de dezescaladare sunt binevenite și ar trebui lăudate, în cele din urmă, Franța nu are nicio pârghie”, a declarat Barnes-Dacey.
Cu toate acestea, Franța va continua să joace un rol important atât pentru Liban, cât și pentru Hezbollah, spune Qassem Kassir, un comentator libanez considerat apropiat de Hezbollah.
Libanul a văzut propunerea franceză ca pe un posibil „pas semnificativ” spre pace, a spus el. Diplomatul francez se așteaptă ca, în cele din urmă, „toate inițiativele să conveargă”.
În prezent, alte țări europene sunt mai puțin implicate pe frontul libanez, fie în mod bilateral, fie datorită contribuțiilor lor importante la UNIFIL – forța de menținere a păcii a ONU.
Și, în general, legăturile istorice și interesele economice și politice ale Europei sunt fie absente, fie limitate.
UE este percepută ca având o poziție permanent slabă în Liban
Ea trebuie adesea să își apere prezența, fiind acuzată că îi ține pe refugiații sirieni în Liban, deși „ei [Lebanese authorities] știu că Europa va plăti atunci când va fi necesar” pentru a-i împiedica să vină, a declarat diplomatul francez.
Uneori, libanezii nu înțeleg ce reprezintă UE.
Astfel, „Există puțin spirit de corp în ceea ce privește formularea politicii externe a UE”, a declarat un contractor UE care a lucrat la Beirut, dar care a cerut să nu i se dezvăluie numele.
„Ne lipsește o viziune strategică comună”, a adăugat persoana de contact.
Lipsa unei mari strategii pentru regiune a avut deja un impact negativ, de exemplu atunci când președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a înfuriat direcția de politică externă adoptând o poziție pro-israeliană fermă în numele întregii instituții.
Această lipsă de strategie a fost, de asemenea, expusă atunci când comisarul european pentru vecinătate, Olivér Várhelyi, a anunțat că va suspenda ajutorul pentru Palestina în luna octombrie, o măsură care a fost ulterior anulată.
UE nu este un actor politic
Aşadar, după aproape șase luni de la începerea războiului din Israel, unele țări europene și-au schimbat încet tonul, după ce inițial au acordat „sprijin necondiționat” Israelului, dar s-au preocupat mai puțin de poporul palestinian.
Unele țări au suspendat la început finanțarea UNRWA (agenția ONU pentru palestinieni, care este, de asemenea, activă pe scară largă în taberele din Liban) din cauza acuzațiilor de terorism israelian, dar UE a promis ulterior că va continua plățile.
În Liban, acest lucru a aplanat relațiile tensionate, dar alții văd deja schimbări posibil permanente în atitudinea omologilor locali ai UE.
În opinia sa, „Unii libanezi îmi spun că își asumă un risc dacă se întâlnesc cu UE, având în vedere sprijinul nostru pentru devastarea Gaza. ONG-urile locale spun că ar trebui să ne explice drepturile omului”, a declarat antreprenorul UE.
Pe lângă relațiile deteriorate, evenimentele au arătat impotența politică a UE în Liban, a declarat Barnes-Dacey.
Practic, „Aceasta [Europe] pur și simplu nu aduce suficient de mult la masă”, a spus el.
Și, având în vedere statura sa redusă, unii sugerează că UE ar putea juca un rol secundar în contextul negocierilor postbelice, în loc să pretindă că este un actor activ.
În concluzie, „Odată ce va exista o încetare a focului, ar putea oferi ceva de genul unui pachet economic. Dar în ceea ce privește războiul și pacea, UE nu are în prezent nimic de spus”, a declarat Barnes-Dacey.
Sursa: euobserver.com
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
GetPonyPoliția poate măsura viteza din mers, dar numai cu radare omologate pentru acest regim
BravonetRJ Mitte a încetat din viață la 34 de ani. Publicul îl știa drept Flynn din „Breaking Bad”
LylaCum reclami bullyingul care îți afectează copilul și unde ceri ajutor dacă școala nu oprește agresiunile
Revista IoanaCând lași dintele copilului să cadă singur și când mergi la stomatolog fără să încerci să îl scoți acasă
News24Tribunalul acceptă arestul acasă pentru Călin Georgescu. Acesta rămâne în Arestul Central
Dolce SportSorana Cîrstea pierde la Wuhan cu locul 240 mondial după ce ratează trei mingi de meci