Cum pot fi ținute sub control aritmiile?

Ce trebuie să știi despre această afecțiune

Ritmul cardiac sinusal (normal) este generat de impulsuri electrice regulate. Bătăile inimii sunt, de fapt, contracții ale miocardului (mușchiul cardiac), care împinge astfel sângele în aortă, de unde pleacă spre organe. Aritmiile reprezintă modificările ritmului cardiac sinusal. 

Tipuri de aritmii

Pulsul normal este între 70 și 90 de bătăi pe minut. Când acest interval se modifică, apare aritmia. Modificările de ritm cardiac pot fi:

  • Tahicardia – inima bate mai rapid, cu peste 90 de bătăi pe minut. În unele tipuri de tahicardie supraventriculară, ritmul poate atinge 200-250 de bătăi pe minut. Aceste tipuri grave de tahicardie prezintă risc ridicat de stop cardiorespirator.
  • Bradicardia – ritmul cardiac devine prea lent (sub 70 de bătăi pe minut). Sunt afectate organele, care nu mai primesc cantități suficiente de sânge oxigenat.
  • Fibrilație (atrială sau ventriculară) – ritm rapid și haotic în anumite camere ale inimii. Fibrilația atrială poate duce la accident vascular cerebral și la infarct miocardic, prin formarea de cheaguri care blochează circulația. Fibrilația ventriculară prezintă risc ridicat de stop cardiac.
  • Flutter atrial – ritm dezorganizat și rapid.
  • Extrasistole – bătăi suplimentare între bătăile normale.

Cauzele și simptomele aritmiilor 

Unele bătăi anormale ale inimii apar în anumite situații normale, precum: efectuarea activității fizice, condiții de stres, sarcina, frig, somn. În acest caz, nu este vorba de o afecțiune, iar inima funcționează corect.

În cazul aritmiilor patologice, funcția inimii este alterată. Nodul sinusal responsabil de impulsuri este defect, iar funcția lui este preluată de alte zone ale inimii. Acestea generează impulsuri electrice anormale, ceea ce duce la bătăi necorespunzătoare de inimă.

Aritmiile pot fi cauzate de:

  • Malformații cardiace congenitale
  • Leziuni ale cordului (de exemplu, leziunile survenite în urma unui infarct)
  • Cardiomiopatie
  • Cardiopatie ischemică
  • Diabet zaharat
  • Obezitate
  • Hipertensiune arterială
  • Dezechilibre electrolitice (lipsă de sodiu, clor, potasiu, magneziu)
  • Consum cronic de alcool
  • Fumat
  • Consum de droguri
  • Boli tiroidiene
  • Insuficiența cardiacă.

Aritmiile se manifestă prin palpitații (senzația de tremur în piept), durere/disconfort în zona toracică, dificultăți de respirație, stări de confuzie, slăbiciune, intoleranță la efort, oboseală constantă, leșin. Simptomele diferă în funcție de tipul aritmiei și de fiecare persoană. În unele cazuri, semnele pot lipsi.

Diagnostic și tratament 

Aritmiile sunt de cele mai multe ori diagnosticate cu ajutorul electrocardiogramei (EKG sau ECG). Aceasta reprezintă o înregistrare a activității electrice a inimii, captată cu ajutorul unor electrozi lipiți de pieptul, încheieturile și gleznele pacientului. Electrozii sunt capetele cablurilor electrice conectate la electrocardiograf. Înregistrarea are loc în repaus, timp de cateva secunde. Deoarece electrocardiograma se efectuează în stare de repaus, poate să omită uneori o aritmie. De aceea, se utilizează holterul EKG și testul de efort EKG.

Holterul EKG este un dispozitiv care se bazează tot pe principiul electrocardiogramei. Însă spre deosebire de aceasta, pacientul pleacă acasă cu dispozitivul, ale cărui cabluri rămân montate de pieptul său. Acest lucru este posibil deoarece dispozitivul este de mici dimensiuni. După 24 de ore, timp în care a efectuat activitățile obișnuite, se întoarce la medic, iar acesta interpretează rezultatele înregistrate în dispozitiv.

Testul de efort EKG presupune monitorizarea activității electrice a inimii în timp ce pacientul face efort fizic pe banda de alergat sau pe bicicleta statică.

Cum se țin sub control aritmiile? În funcție de tipul aritmiei diagnosticate, metodele de tratament sunt diferite.

  1. Tratamentul medicamentos este utilizat în cazurile ușoare. Acesta include medicamente antiaritmice, anticoagulante, antiagregante, pentru prevenirea accidentului vascular cerebral și infarctului miocardic.
  2. Tratamentul de cardioversie electrică este folosit pentru tratarea pe termen scurt a fibrilației atriale. Se administrează șocuri electrice, menite să restabilească ritmul sinusal.
  3. Tratamentul chirugical presupune operația deschisă pe cord și este folosit când nu se pot utiliza alte metode. 
  4. Tratamentul intervențional (minim-invaziv) include mai multe metode de tratament:

Ablația este o intervenție pentru tahicardie extrem de eficientă, recomandată în cazul fibrilației atriale și flutterului atrial. Această metodă presupune distrugerea zonei sursă generatoare de tulburări ritmice, prin folosirea undelor radio, temperaturilor scăzute sau energiei laser. Nu necesită incizii, deoarece se bazează pe tehnica cateterismului – introducerea și deplasarea cateterelor (tuburi subțiri) prin vasele de sânge.

Implantul de defibrilator sau stimulator cardiac presupune implantarea unui dispozitiv metalic conectat la cord, care are rolul de a monitoriza ritmul cardiac și de a-l restabili la nevoie. Defibrilatorul descarcă energie pentru corectarea tahicardiilor grave și fibrilației, iar stimulatorul generează impulsuri electrice pentru corectarea bradicardiei.

Așadar, aritmiile pot pune viața în pericol, de aceea ele trebuie tratate și monitorizate constant. De aceea, este foarte important să mergi regulat la medic, pentru a preveni complicațiile.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata