Italienii nu sunt xenofobi, ci preocupați de siguranța publică
Reputatul romancier, jurnalist și politician italian Enzo Bettiza a scris un editorial pentru ziarul La Stampa în care încearcă să combată acuzațiile de xenofobie aduse italienilor. El subliniază că înțelege perspectiva imigranților din cauza experienței sale personale de exil și susține că aceștia pot găsi protecție și asistență în Italia. De asemenea, menționează că românii vor fi prima comunitate care va vota pentru candidați italieni la Parlamentul European din Strasbourg, consolidând astfel relațiile dintre cele două țări.
Potrivit președintelui Senatului român, Mircea Geoană, există o adevărată „românofobie” în Italia, adică un sentiment de xenofobie și rasism îndreptat exclusiv împotriva imigranților proveniți din România. Bettiza consideră aceast argument destul de ofensator având în vedere declarațiile echilibrate fărute luni de ministrul italian al afacerilor externe Franco Frattini și omologul său român Cristian Diaconescu.
Faptul că cei doi miniștri au decis să abordeze public problema migraţiei la Roma demonstrează gravitatea situaţiei cu care se confruntã Italia şi necesitatea unei abordãri comune. Delictele grave precum violurile şi actele violente comise deseori de cetãţeni români reprezintã o problemã majorã pentru ambele ţãri şi trebuie tratate cu seriozitate.
Este important să nu generalizăm acuzând societatea italianǎ sau institutiile ei drept xenofobe fărǎ sǎ luam in considerare preocuparea lor legitimǎ pentru siguranţa publicǎ. O comparaţie cu Franţa arată cǎ toleranţa excesivǎ poate avea consecinţe negative asupra securitӑtii naţiunii.
Franta si Italia: Perspective asupra Xenofobiei
Franta, cunoscuta pentru marile universitati, teatre pariziene si edituri prestigioase, a avut o istorie complexa in ceea ce priveste relatiile cu imigrantii. In timp ce tara a fost un loc de intalnire culturala pentru multi scriitori romani de renume precum Eugene Ionesco, Mircea Eliade si Emile Cioran, Franta a expulzat peste 7.000 de romani indezirabili in 2008.
Pe de alta parte, Italia a avut propriile sale probleme cu imigrantii. In acelasi an, Italia a expulzat aproximativ 40 de persoane care comisesera acte ilegale vizibile si recidivau adesea. Cu toate acestea, autorul Enzo Bettiza se intreaba daca aceste actiuni pot fi considerate xenofobe sau nu.
Bettiza insusi era un exilat din Estul Adriaticii si intelegea dificultatile pe care le-au avut refugiatii evrei supravietuitori transportati pe motoscafuri catre coastele sarace ale Italiei dupa razboi. Desi constienti ca erau abandonati de soarta, acestia incercau sa se adapteze la noua lor patrie si sa nu provoace conflicte.
In ciuda dificultatilor vremurilor respective, Bettiza observa ca imigrantii corect integrati in societate pot beneficia acum in Italia de protectie sindicala, asistenta medicala si alte beneficii sociale. Comparativ cu situatia din trecut cand adaptarea era mai dificila din cauza lipsei resurselor disponibile pentru imigranti.
Astfel se poate observa ca atitudinea fata de imigranti s-a schimbat semnificativ in Franta si Italia de-a lungul timpului. De la expulsari masive la integrare socială și protecție legală pentru cei care doresc să facă parte din societate în mod corect și responsabil.
Impactul migrației asupra comunităților europene
Una dintre provocările majore cu care se confruntă societatea europeană contemporană este reprezentată de impactul migrației asupra comunităților locale. Atractivitatea bunăstării materiale și a stilului de viață occidental au generat valuri migratorii din țările foste comuniste, dar și din alte regiuni. Aceste migrații au adus cu ele râvniri și pretenții de posesie imediată, evocând vremuri de conflict și instabilitate.
Statisticile arată că doar 1% dintr-o comunitate formată din aproximativ un milion de persoane reprezintă o amenințare reală, fiind implicați în activități ilegale precum traficul de droguri sau fiinze umane. Cu toate acestea, chiar și acest procent mic poate avea un impact semnificativ asupra societății, mai ales în contextul actual al globalizarii.
Acești indivizi instabili sunt adesea clandestini, provenind din medii defavorizate sau postcomuniste. Mulți dintre ei au fost expulzați anterior din țările europene pentru comportament ilegal, dar s-au întors ulterior fără consecinţe grave. Aceast lucru ridicã întrebãri legate de eficacitatea sistemelor judiciare şi a politicilor privind imigraţia.
Minoritatile agresive pot influenţa percepţiile publice despre întreaga comunitate strãinã şi pot alimenta stereotipurile negative legate de anumite grupuri etnice sau naţionale. De exemplu, în Italia se aflau la un moment dat 40% dintre românii căutaţi la nivel internaţional pentru diverse infracţiuni.
Este important să nu generalizăm și să nu asociem întreaga comunitate strãinã cu aceste minoritati corupte sau violente. Majoritate covârșitoare a acestor persoane sunt muncitori onești care contribuie la economia localã si respectǎ valorile societǎtii gazdǎ.
În concluzie, gestionarea migrațiilor este o problem complexǎ ce necesitǎ abordarea pe multiple planuri: social, economic si juridic pentru a asigura integrarea corespunzatoare si prevenirea marginalizarii unei pȃrti importante a populaṭiei migrante.
