– Mecanismul inovator al Universității „Spiru Haret”: inițierea programelor de studiu la distanță și cu frecvență redusă în domeniile pentru care au dreptul să organizeze exclusiv cursuri cu frecvență zilnică. Rezultatul: creșterea numărului de studenți de la 41.000 la 302.000.
– O comparație relevantă pentru a înțelege amploarea Universității „Spiru Haret” este să analizăm numărul său impresionant de 302.000 de studenți în contrast cu Harvard și Oxford, două dintre cele mai prestigioase instituții academice globale, fiecare având aproximativ 20.000 de studenți.
Scandalul generat de suspendarea diplomelor pentru absolvenții Universității „Spiru Haret” (USH) și excluderea acesteia din cadrul legal stabilit de Ministerul Educației (MECI) se amplifică.
Conform Agenției Române pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), organism responsabil cu evaluarea și acreditarea programelor educaționale, doar 14.000 din cele 56.000 diplome solicitate anul acesta ministerului vor putea fi eliberate absolvenților, restul neavând susținere legală.
Cum a reușit USH să devină cea mai mare universitate din lume, având un număr atât de mare de studenți? Răspunsul este simplu:
– prin deschiderea programelor educaționale la distanță și cu frecvență redusă pentru aproape toate specializările autorizate sau acreditate fără a depune documente suplimentare pentru evaluare.
Astfel s-a ajuns ca 41 din cele 47 programe ID și 29 din cele 47 programe cu frecvență redusă oferite să fie activate fără aviz necesar.
Aceste programe au contribuit semnificativ la atragerea a peste 87% dintre studenți, latura tradițională având doar aproximativ 41.714 cursanți.
În aceste condiții, numărul cadrelor didactice nu putea susține expansiunea rapidă a înscrierilor, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a legislației existente.
Conform normelor naționale și europene care stipulează un raport maxim admisibil între cadrele didactice și studenți de maximum30 pe profesor, USH are un raport mult mai ridicat.
De asemenea, conducerea USH nu s-a limitat doar la centrele locale; aceasta a deschis alte opt departamente internaționale, situate în orașe precum New York, Madrid, Toronto sau Paris – toate fără obținerea unui acord legal prealabil.
În acest context alarmant, reprezentanții ARACIS afirmă că universitatea nu ar trebui să continue procesul de admitere deoarece refuzurile repetate ale evaluării instituționale obligatorii ce trebuie realizată o dată la cinci ani sunt evidente:
„Niciun fel de admitere nu ar trebui permis. Aceasta se face pe riscul lor personal.” Așa cum prevede legea clar că trebuie supus unei evaluări periodice după cinci ani înainte ca toate programele educaționale să fie autorizate conform Legii Calității.
Ei au extins ID-ul fără documente justificative bazându-se pe aprobările anterioare obținute pentru cursurile tradiționale – o analogie ar fi primirea autorizației pentru construcția unei case într-un oraș dar continuarea lucrării într-o altă localitate fără permisiuni corespunzătoare”, explicase Ioan Curtu, președintele ARACIS.
Sursa: Gândul