Reţeta gulaşului uriaş din Guinness Book of Records 2006

Cei 5.045 litri de gulaș gătiți de Ziua Salontei, pe 3 iunie 2006, au înscris municipiul bihorean în Guinness Book of Records. A fost un eveniment pregătit anume pentru toate gusturile la sărbătorirea celor 400 de ani de la atestarea Salontei.

Rețetele unor asemenea preparate se păstrează, de obicei, sub lacătul tăcerii. Coordonatoarea echipei de bucătari și voluntari care au gătit, în urmă cu nouă ani, pentru Cartea recordurilor, Ana Iabloncsik, dezvăluie rețeta gulașului de record mondial, dar și secretele unui gulaș bun, gătit de oricine dorește.

‘Secretul cel mai important este ordinea în care se pun ingredientele. Eu am făcut rețeta, pentru că aceasta este esențială, și am supravegheat pregătirea’, a mărturisit Ana Iabloncsik.

Gulașul record a fost gătit de o echipă de opt bucătari ( plus 70 de voluntari), a unui restaurant din Mădăras, al cărui patron, Miroslav Iabloncsik, în prezent consul onorific al Slovaciei în România, a avut ideea realizării acestui record.

Povestea începe de la vasul imens conceput și construit special pentru o asemenea cantitate. Chiar dacă se știe că gulașul tradițional se face cel mai gustos într-un ceaun de fontă și la foc de lemne, mărimea acestuia a impus să fie confecționat la comandă, din oțel inox. Înalt de aproape doi metri, cu un diametru de aproximativ 2,75 metri, avea un volum de 5.400 de litri. De jur împrejurul acestuia s-a amenajat o platformă de lucru, cu acces pe scări, iar deasupra s-a montat o copertină pentru protecție. Pentru foc s-a realizat o instalație pe gaz, considerată cea mai bună și eficientă soluție în acest caz.

Pentru o asemenea cantitate de gulaș, ingredientele au fost, desigur, de ordinul sutelor și zecilor de kilograme: 700 de kilograme de carne de vită, 1.200 kg de cartofi, 130 kg ceapă, 130 kg ardei tocat, 100 kg de roșii, 60 kg morcovi, 60 kg țelină, 60 litri de ulei, câte 40 kg pastă de ardei dulce și iute, 40 de ardei iuți, 35 kg de sare, 20 kg de Vegeta, 15 kg de boia, 1,5 kg de piper, 0,5 kg de chimen, 3 kg verdeață: frunze de pătrunjel, țelină și leuștean. Și 15 kg de untură de porc, cu care s-a uns în prealabil ceaunul.

Gătirea începe cu călirea cepei, tăiată julien, în ulei. Când ceapa a ajuns aurie, se adaugă ardeii, morcovii, tăiați în semilună, țelina în cubulețe, carnea, în bucăți mai mici, pasta de ardei și toate celelalte, în afară de cartofi și verdeață.

„Carnea și legumele lasă o zeamă în care se gătesc toate cele puse — și aici este un secret, pentru că toată carnea fierbe în acest amestec și nu se pune apă. Noi nu am pus apă decât după aproape o oră și jumătate. Aici este secretul: să ‘dunstulești’ — cum spunem noi — cât mai mult fără apă, pentru că aromele se întrepătrund; după aceea am adăugat apa, de preferință ar trebui apă caldă, să nu oprim fierberea, dar noi acolo nu am avut posibilitatea asta. În timpul acesta, am tot amestecat cu paletele acelea de trei metri, ca să nu se prindă de fundul ceaunului. Am lăsat să fiarbă la foc mediu. Iarăși foarte important: focul nu trebuie să fie foarte tare, ci potrivit.(…). Cam la trei ore după ce am pus apa, am adăugat cartofii și când au fost pe jumătate fierți, am venit cu roșiile tăiate. În nici o jumătate de oră, a fost gata. Când am oprit focul, am adăugat verdeața”, a explicat bucătăreasa.

Ea a precizat că s-a folosit carne de vițel, iar sarea o pui în momentul în care pui și apa.

„Dar dacă, de exemplu, faci acasă și carnea e mai bătrână, că se poate întâmpla, nu pui sarea la început, ci mai către sfârșit, pentru că sarea nu lasă carnea să fiarbă repede. Chimenul este foarte bun pentru stomac, la digestie, și se pune ca să mai ia din mirosul pronunțat al cărnii de vită, dă o aromă plăcută și specifică gulașului. Dacă ai probleme cu stomacul, nu e recomandat că folosești foile de dafin, care iau și ele din mirosul de vită. Dar chimenul este foarte bun”, a subliniat bucătăreasa.

Pentru cei care vor să gătească acasă gulaș, Ana Iabloncsik a precizat că ei, personal, îi place să gătească în ceaunul de fontă, afară, în aer liber, pe foc de lemne.

„Dacă îl faci în casă are un gust, poți să pui aceleași ingrediente, iar dacă îl faci afară, pe foc de lemne, are alt gust. Ar fi bine să ai două feluri de carne, de exemplu, vită și porc, sau vânat și altceva. Dacă pui un os este și mai gustos”, a spus ea.

La restaurantul Milenium, bucătăreasă șefă, de aproape zece ani, este o altă talentată în ale artei culinare, Florica Matica, ea însăși participantă la evenimentul Guinness. Ea a precizat care sunt diferențele și asemănările dintre cele două mâncăruri aparent asemănătoare — gulaș și bograci — foarte des pregătite la iarbă-verde atât în Transilvania, cât și în Ungaria, Cehia, Austria ori Slovenia.

‘Gulașul și bograciul (în maghiară, bogracs) sunt două preparate ardelenești ce se pot găti la ceaun. Atât la gulaș cât și la bograci noi folosim rasol de vită și ciolan de porc afumat. Se pot pune și ‘adidași’ de porc. Diferența e că bograciul are cartofi, în timp ce gulașul se face cu fasole boabe. Carnea e aceeași, dar la gulașul pe care noi îl facem se adaugă fasole și nu fasole albă, ci colorată. De obicei, fasole roșie, cu bob mic și rotund. Iar la bograci folosim cartofi și legume. Gulașul are un gust, iar bograciul alt gust. Nu se pot confunda.

Gulașul are un gust plăcut de chimen; bograciul seamănă cumva cu papricașul, în termen popular, dar este între ele: nici zemos, nici scăzut; nici zamă lungă, cum zic bătrânii, nici tocăniță. Secretul este, după ce ai pus toate ingredientele, ca să nu fie zeama transparentă. Să fie asortate toate cele componente, să fie o zeamă ca un sos, legată. Dar să fim atenți să nu se lase prea mult la fiert ca să nu devină totul un terci. Priceperea bucătarului este să știe ordinea în care se pun ingredientele, în funcție de timpul lor de fierbere, ca să iasă ceva și gustos și aspectuos’, a spus Florica Matica. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata