Mai mult decât atât, contractul prevedea o perioadă de trei ani fără impozitare pe profit pentru titular după demararea producției. În ceea ce privește descoperirile gazelor naturale comparativ cu cele ale petrolului brut, condițiile au fost modificate printr-un act adițional semnat în anul 1997.
Acest act stipulează că procentajul revenit statului român va fi determinat printr-un factor denumit „R”. Acest factor se referă la redevență; mecanismul său indicând faptul că România ar putea obține o cotă variind între 10% și maximum 40% din gazele naturale extrase dacă își asumă proporțional partea sa din cheltuielile necesare producției.
Birrell a adus aminte că „datele disponibile public sugerează că pentru un proiect tipic offshore la prețurile actuale ale hidrocarburilor, România ar urma să primească între 50% și 65% din profiturile realizate.”
Această estimare se bazează pe principiul valorii nete actualizate ale proiectelor cu o rată discount variind între 10-15%. Astfel reiese că efectiv titlularii acordurilor petroliere ar obține doar între 35-40% din profituri.
Până la începutul lunii februarie guvernul român a solicitat ANRM să desecretizeze contractele cu Sterling care au acceptat această solicitare. Conform documentației originale datând încă din ’92 titularele au primit drepturi exclusive asupra exploatării resurselor.
Dacă apar conflicte legislative pe parcursul derularii contractuale acesta poate solicita adaptări conforme noilor reglementări prin amendamente specifice.
Datorită conflictelor evidente cu Legea Petrolului care interzice existența unor astfel de acorduri bazate exclusiv pe împărțirea produselor fizice dar mai degrabă axate pe taxe si redevențe ,Sterling a cerut ajustări legislative iar discuțiile cu ANRM au dus la elaborarea Actulu adițional nr.11/2008.
„Suntem determinați să investim resursele necesare pentru desfșurarea proiectelor atât onshore cât si offshore”, a declarat reprezentantul companiei Sterling. În anul ’92 Compania Rompetrol (reprezentând atunci interesele României) împreunã cu consorțiunile britanice Enterprise si Canadian Oxy au semnat un acord privind explorările respective. Ulterior acest parteneriat s-a transferat firmei Paladin iar apoi in ’97 catre Sterling Resources. Dupã privatizarea Rompetrol in ’93 locatia acesteia in cadrul parteneriatui s-a transferat catre ANRM. Conform documentației oficiale publicate cantitatea extrasã anual era distribuitã astfel încât Rompetrol primea o cotã fixată la %45 iar rest ul consorțiilor %55 . Programările minime prevazute costau aproximativ $25 milioane dolari dintre care $18 milioane erau destinate explorării Blocurilor XV Midia respectiv XIII Pelican.
