S-a dus și pragul de 8 lei pe litru. A fost spulberat. Șoferii se uită la bon și nu înțeleg. Cum se poate, când România e al treilea producător de țiței din UE? Paradoxul e simplu. Nu petrolul e de vină. Principalul vinovat e un mecanism fiscal care face din bonul de la pompă o chitanță directă pentru stat.

Cifrele concrete? O analiză HotNews pe datele din Monitorul Prețurilor Carburanților arată clar: benzina premium a urcat la 8,52 de lei la OMV și Rompetrol. Motorina standard costă 8,04 lei. Chiar și benzina normală se ține aproape de 8 lei, cu un preț de 7,79 lei în marile benzinării. Surprinzător sau nu, scumpirile au demarat din prima clipă a noului an.

Taxă la taxă: Mecanismul care umflă prețurile

Totul a început în noaptea de Revelion, cu prima scumpire. Guvernul a majorat din nou accizele, o decizie care a urmat altor două creșteri de pe parcursul anului trecut, la 1 ianuarie și 1 august. Dar nu e tot. De la 1 august a urcat și TVA-ul. Iar pe piața asta, TVA-ul se pune și peste acciză. Pe scurt, plătim taxă la taxă. Situația a devenit absurdă: nu materia primă, petrolul, costă cel mai mult. Ci dările la stat. Acestea reprezintă acum 55% din prețul de la pompă. Peste jumătate din fiecare leu plătit pe carburant ajunge direct la buget.

Producători de țiței, dar cu prețuri de importatori. De ce?

Suntem al treilea producător de țiței din UE. Producem cam trei milioane de tone în 2024. Impresionant pe hârtie. În buzunarul șoferului, însă, nu se simte nimic. De ce? O analiză a Asociației Energia Inteligentă arată că problema nu e cât petrol scoatem, ci regulile pieței și taxele. Specialiștii explică: „Chiar dacă țițeiul este extras în România, acesta intră într-o piață deschisă, unde poate fi vândut acolo unde prețul este mai avantajos”. Benzina și motorina nu sunt simple materii prime, ci produse finite, iar prețul lor e dictat de cotații regionale, nu de cât ne costă pe noi să-l extragem. Așa ajungem să plătim prețuri de nivel european, deși avem resursa sub picioare.

De la extracție la pompă: Costurile ascunse ale unui litru de carburant

Sunt mai multe motive pentru care producția internă nu se traduce într-un preț mic la pompă. Unu: producția locală nu acoperă tot consumul național. Așa că importăm. Fie țiței, fie produse finite, la prețuri europene. Doi: costurile reale. Cele trei mari rafinării din țară nu pot procesa orice tip de țiței fără cheltuieli în plus. Acest „mix” între țițeiul nostru și cel din import se vede direct în costul final. Adaugă apoi transportul, stocarea și distribuția. Toate aceste detalii tehnice se adună. Și le plătim noi, la pompă.

Verdictul specialiștilor: Resursele din subsol nu mai garantează un preț mic

Concluzia e simplă. Degeaba suntem producători de petrol. Suntem prinși în piața europeană a carburanților. Prețul e dictat de cererea și oferta regională, nu de costul de extracție de la Ploiești. Rafinarea costă. Logistica costă. Iar taxele statului sunt cuiul lui Pepelea în prețul final. Toate astea adunate fac ca prețul din România să fie aliniat la media europeană. Experții o spun cel mai bine: „resursa din subsol nu mai garantează automat un preț mic la pompă”. Atât. Asta e realitatea.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
accize piata petroliera pret pompa taxe carburanti