Ali Larijani, șeful securității din Iran, se credea în siguranță în casa fiicei sale, la aproximativ 12 mile de Teheran. Calculul său, bazat pe ideea că serviciile israeliene s-ar concentra pe reședințe oficiale sau baze militare, s-a dovedit fatal. Asupra locației au fost lansate 20 de bombe de o tonă.

La doar câteva ore distanță, Gholamreza Soleimani, comandantul forței paramilitare Basij, a fost localizat și el într-un cort militar improvizat la periferia capitalei. El și alți comandanți au făcut aceeași greșeală, presupunând că o poziție mobilă ar fi mai greu de detectat, după ce mai multe baze permanente fuseseră deja distruse.

Avertismente ignorate de zeci de ani

Problema nu e deloc nouă. Încă din iunie 2021, Ali Younesi, ministru al informațiilor între 2000 și 2005, avertiza fără ocolișuri: „Toți oficialii Republicii Islamice ar trebui să se teamă pentru viața lor”. El a atribuit vulnerabilitatea disfuncționalităților structurale din aparatul de securitate, unde agențiile rivale erau mai preocupate de supravegherea internă și de competiția birocratică decât de amenințările reale.

„În loc să lupte împotriva infiltrării, noile organizații au luptat pentru a controla persoanele din interior”, a spus Younesi. El a adăugat că „terenul a fost deschis pentru infiltrarea de către serviciile de informații din toată lumea, iar astăzi ne rezervăm dreptul să ne îngrijorăm în legătură cu orice loc și orice incident.”

Recomandările sale (ignorate complet) vizau consolidarea operațiunilor, reducerea rivalităților și prioritizarea contrainformațiilor externe. Dar implementarea unor astfel de reforme ar fi însemnat confruntarea cu decenii de deficiențe instituționale, așa că Iranul a preferat continuitatea în detrimentul securității.

Un șir lung de asasinate

Dovezile privind această neglijență datează încă din anii 2000, când mai mulți oameni de știință din domeniul nuclear au început să moară în circumstanțe suspecte. În 2007, moartea fizicianului Ardeshir Hosseinpour a fost inițial atribuită unei intoxicații cu gaze. Ani mai târziu, fostul ministru al științei, Mostafa Moein, a dezvăluit că Hosseinpour fusese, de fapt, ucis de serviciile israeliene, iar autoritățile au ascuns adevărul pentru a „își păstra intactă imaginea”.

A urmat un val de asasinate: Masoud Ali-Mohammadi și Majid Shahriari în 2010, Dariush Rezaeinejad în 2011 și Mostafa Ahmadi-Roshan în 2012. De fiecare dată, oficialii iranieni au acuzat Mossad-ul și au susținut că au făcut arestări, numai că atacurile au continuat.

Breșe de securitate la cel mai înalt nivel

Asasinarea din noiembrie 2020 a omului de știință Mohsen Fakhrizadeh a forțat o recunoaștere publică a eșecului. Ali Shamkhani, pe atunci secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională, a recunoscut deficiențe sistemice: „Din păcate, din cauza frecvenței rapoartelor din ultimii 20 de ani, seriozitatea necesară nu a fost aplicată, iar de data aceasta au reușit.”

Și, stai puțin, că devine și mai grav. Fostul președinte Mahmoud Ahmadinejad a susținut ulterior, în iunie 2021, că oficialul de rang înalt responsabil cu contracararea spionajului israelian „era el însuși un spion israelian”.

Mai recent, în iulie 2022, ministrul informațiilor, Esmail Khatib, promitea „continuarea cooperării și sinergiei” între agențiile de contrainformații. În august 2024, același Khatib declara victoria în combaterea infiltrărilor. A fost ucis în atacuri israeliene săptămâna aceasta.

O vulnerabilitate sistemică

Poate cel mai revelator incident a avut loc în iulie 2024, când Ismail Haniyeh, liderul politic al Hamas, a fost ucis de o bombă plasată într-o casă de oaspeți din Teheran. Vorbim, totuși, de o locație rezervată vizitatorilor de stat, sub cele mai stricte protocoale de securitate. V-ați fi gândit că un astfel de atac ar declanșa o reformă masivă?

Nu-i chiar așa. Serviciile de securitate iraniene au tratat atacul ca pe un incident izolat, nu ca pe un semn al unei compromiteri sistemice. Iar raportările ulterioare au indicat că serviciile israeliene de informații au dezvoltat capacități extinse în interiorul Iranului, inclusiv acces la rețeaua de camere de trafic din Teheran.

Oficialii au descris un climat de suspiciune internă.

Personalul depune eforturi „pentru a convinge sistemul că nu a făcut nimic greșit”. Răspunsul Teheranului a constat în arestări pe scară largă și execuții pentru spionaj, măsuri menite mai degrabă să demonstreze că sistemul rămâne funcțional, decât să rezolve problemele structurale.

În acest context, războiul actual oferă și mai multe oportunități serviciilor israeliene de informații să țintească oficiali, să recruteze surse și să opereze în interiorul granițelor Iranului, pregătind terenul pentru viitoare operațiuni.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Ali Larijani Iran Mossad spionaj Teheran