Istoricul viţei-de-vie în Evul Mediu

Evoluția viticulturii în Evul Mediu: De la mănăstiri la podgorii

Creșterea suprafețelor cultivate

În perioada medievală, viticultura a cunoscut o expansiune semnificativă, cu accent pe dezvoltarea podgoriilor și a centrelor viticole. Cerințele interne și externe au condus la extinderea terenurilor dedicate viței-de-vie, iar defrișările pădurilor au fost frecvente pentru a face loc plantării acesteia. Proprietarii de vii includeau atât nobili și mănăstiri, cât și țărani liberi sau iobagi.

Rolul mănăstirilor în producția de vin

Mănăstirile și catedralele au jucat un rol crucial în avansarea viticulturii medievale, având vaste suprafețe cultivate cu viță-de-vie. Călugării nu doar că produceau vin pentru ritualurile religioase, dar îl comercializau și pe piață. Această activitate a dus la creșterea continuării suprafețelor dedicate cultivării viței-de-vie și îmbunătățirea tehnicilor de producție.

Beneficiile fiscale pentru sași

În secolele XII-XIII, comunitatea săsească din Transilvania a beneficiat de scutiri fiscale privind impozitele pe viile plantate și taxele vamale pentru vinul vândut. Aceste măsuri au stimulat dezvoltarea viticulturii locale prin introducerea unor soiuri noi aduse din Germania.

Extinderea culturii viței-de-vie în România

În secolul al XIV-lea, cultura viței-de-vie s-a extins din Țara Făgărașului până în Maramureș, acoperind văile Târnavelor, Mureșului și Crișurilor. Primele mențiuni documentare despre vii în Moldova și Țara Românească apar spre sfârșitul aceluiași secol. Începând cu secolul al XV-lea sunt atestate localități cu podgorii situate la marginea Subcarpaților.

Observații străine asupra vinului românesc

Misionarul catolic Marcus Bandini nota în ”Codex Bandius” (1646) că Moldova producea atât de mult vin încât prețurile erau extrem de accesibile la vremea recoltei. Episcopul Anton Verancsics sublinia frumusețea dealurilor acoperite cu vii întâlnite frecvent pe teritoriul românesc.

Impactul religiei asupra viticulturii

Creștinismul a transformat percepția asupra viei-de-vie şi vinului prin eliminarea elementelor mitologice şi conferindu-le un caracter sacru necesar celebrării ritualurilor religioase. Cărămidarii bisericii şi marii domnitori ai vremii s-au implicat activ în promovarea viticulturii românești.

Documentele istorice menţionează existenţa unei dijme numite „vinări­ci” care reprezenta o parte din recoltă destinată domnitorului ţării; o porţiune era cedată bisericilor şi mănăstirilor locale ca formă de sprijin financiar.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista Ioana12 cazări pentru un circuit auto în Big Sur. Tarifele pornesc de la 293 de dolari pe noapteNews24Cetățenii din cinci state pot conduce în România fără permis internațional timp de 3 sau 6 luniDolce SportIulian Tameș spune că vor fi reziliate contractele lui Drăghici-Mușat și Lungu după bătaia din vestiarGetPonyMașină de lux evaluată la 622.000 de lei, oprită când ieșea din România prin Rădăuți-PrutBravonetMarina Vlady a murit la 88 de ani, acasă, alături de cei dragi și animalele saleLylaPasta de dinți nu tratează coșurile și îți poate irita pielea. Ce poți folosi în loc