Mănăstirea Hagigadar – locul unde toate dorinţele ţi se împlinesc

Mănăstirea Hagigadar: Un simbol al credinței armenești în România

Mănăstirea Hagigadar, un important lăcaș de cult armenesc, a fost fondată în anul 1512 în satul Bulai, comuna Moara din județul Suceava. Situată pe un deal cunoscut sub numele de „Dealul lui Bulai”, mănăstirea se află pe ruta ce leagă orașele Fălticeni și Suceava.

Accesibilitate și tradiții spirituale

Accesul la mănăstire se face exclusiv pe jos, datorită pantei abrupte. Credincioșii consideră că biserica este locul unde dorințele lor pot fi împlinite. Numele „Hagigadar” provine din limba armeană și semnifică împlinirea unei rugi sau dorințe, motiv pentru care mulți vizitatori vin aici cu speranța că rugile lor vor fi ascultate.

Pentru a-și exprima credința, pelerinii intră în genunchi prin poarta mănastirii și continuând să meargă astfel în jurul bisericii. Aceștia se opresc periodic pentru a se ruga sau a aprinde o lumânare.

Pelerinaj anual dedicat Adormirii Maicii Domnului

Mănăstirea reprezintă un loc de pelerinaj semnificativ pentru comunitatea armeanilor din România și diaspora acestora. De peste o sută de ani, duminica din apropierea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului este marcat printr-un pelerinaj special la Hagigadar. Această sărbătoare constituie cel mai important eveniment religios al comunităților armenești din țară.

În 2012, cu ocazia celebrării celor 500 de ani de la sfințire, slujba a fost oficiată de Karekin II, catolicosul suprem al armenilor.

Istoria construcției mănastirii

Mănăstirea Hagigadar a fost ridicată sub domnia lui Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517) de către frații Dragan și Bogdan Donavachian. Aceștia erau negustori care au avut o viziune divină ce le-a promis succes comercial dacă ridicau o mânăstire pe locul respectiv.

Biserica are o formã dreptunghiularã cu altar orientat spre răsǎrit; turla sa octogonalã este zveltã iar pridvorul dispune de feronerie decorativã specificǎ epocii sale.

Evoluția arhitecturalǎ si descoperiri recente

Cercetările recente au evidențiat trei etape principale ale dezvoltării arhitecturale ale bisericii între anii 1512 şi XIX-lea. Aceste faze includ extinderea inițialǎ cu naos şi altar; adaugarea pronaosului şi turlei; precum şi modificări structurale ulterioare care i-au conferit forma actualǎ.

Sâmburele istoric al lacaşului include două edificii anexe construite probabil în secoul XVII-lea; unul dintre acestea nu mai există astazi iar altuia îi sunt păstrate ruinele.
Recent s-au descoperit vestigii sub paviment care sugerează existenţa unui mormânt vechi situat aproape central faţă de axa longitudinalǎ a bisericii.

Biserica Apostolicӑ Armeanӑ – O tradiție milenarӑ

Biserica Apostolicӑ Armeanӗ este una dintre cele mai vechi instituții creştine globale; aceasta datează încă din vremea Sfântului Grigorie Luminătorul – primul patriarh armean – când Armenia devenea prima ţară ce adopta creştinismul ca religie oficialӗ la începuturile secolului IV într-un context istoric complex între Imperiul Roman si cel Sassanid.
Biserica Armeanӗ s-a menţinut legat dogmatic până la Sinodul Ecumenic Calcedon (451), când episcopatul armean nu a acceptat hotărârile sinodale referitoare la erezia monofizită.
(Agenţia Naţionalã de Presã AGERPRES)

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyPoliția Rutieră poate reține talonul pentru anvelope uzate peste limita legală, lumini neomologate și zgomot peste limita legalăBravonetPărinții Irinei Rimes se mută la București. Artista locuiește deja lângă fratele ei, VitaliLylaStudiul REACT a găsit plăci de aterom la 1 din 13 participanți cu vârste între 18 și 29 de aniRevista IoanaSfecla roșie îți poate umple grădina și farfuria. Cum o semeni corect printre flori și ierburiNews24Pensionarii cu venituri de cel mult 3.000 de lei încasează în decembrie între 300 și 500 de leiDolce SportCharlie Marshall a discutat la București cu liderii cluburilor despre viitorul fotbalului european