O femeie-preot transformă un sat uitat într-o comunitate prosperă
Jebucu, un sat cu o istorie de renaștere
În urmă cu peste două decenii, Irma Molnar a ales să se stabilească în Jebucu, un mic sat din Sălaj care se confrunta cu dificultăți economice severe și lipsa unui preot. Această decizie a marcat începutul unei transformări remarcabile pentru comunitatea locală. Cu ajutorul soțului său și al susținerii comunității, Irma a reușit să dezvolte o serie de inițiative menite să îmbunătățească condițiile de viață ale locuitorilor.
Proiecte sociale și economice
Sub conducerea sa, parohia reformată din Jebucu a devenit un centru vital pentru 75 de copii orfani prin înființarea Centrului de Plasament „Bethesda”. De asemenea, Irma Molnar a pus bazele unei gospodării complexe care include grădini, solarii și animale domestice. Printre realizările sale se numără construirea unei mori, a unei fabrici de pâine și a uneia dedicate produselor lactate. Recent, s-a adaugat o instalație pentru producția sucului natural din mere.
În plus față de aceste proiecte locale, Irma s-a implicat activ în crearea unui cămin pentru bătrâni într-un sat vecin și în deschiderea unui centru destinat copiilor străzii la Cluj-Napoca.
Renașterea comunității
Jebucu este atestat documentar încă din 1391 și era pe cale de dispariție la începutul anilor ’90 din cauza depopulării. Drumurile pline de noroi și lipsa infrastructurii au contribuit la stagnarea dezvoltării acestui sat izolat. Totuși, sosirea familiei Molnar în 1991 a adus speranța necesară revitalizării comunității.
Irma povestește cum soțul ei i-a sugerat să ceară ajutor divin înainte de a lua decizia finală: „L-am întrebat pe Dumnezeu și mi-a spus: ‘Du-te!’”. Astfel au început eforturile lor comune pentru revitalizarea Jebucului.
Renovarea bisericii ca simbol al schimbării
Una dintre primele acțiuni întreprinse după stabilirea lor în sat a fost renovarea bisericii locale şi casei parohiale. Cu sprijinul localnicilor şi al unor donatori din Germania, au reușit nu doar să restaureze cladirile existente dar şi să implementeze noi proiecte educaţionale şi sociale.
„Am văzut cum arată biserica atunci când am venit aici”, își amintește Irma despre primele zile petrecute în Jebucu. „Am decis că trebuie refacut tavanul pictat distrus într-un incendiu major.” Aceasta inițiativă nu doar că le-a oferit locuitorilor oportunitatea de implicare creativã dar le-a redat si sentimentul apartenenţei la o comunitate unitã.
Concluzie
Prin dedicare neobositã si viziune clarã asupra viitorului comunitaţii sale , Irma Molnar continuã sã inspire generatii intregi in lupta impotriva saraciei si marginalizarii sociale . Astfel , ceea ce era odinioara un sat uitat devine acum un exemplu viu al puterii schimbarii prin solidaritate si credinta .
Revitalizarea comunității din Jebucu: O poveste de succes
Un început promițător în 1992
În anul 1992, după renovarea bisericii din sat, comunitatea locală a decis să își reînvie viața socială și educațională. Irma Molnar, o figură centrală în acest demers, subliniază că soțul ei a avut viziunea de a transforma satul prin educație. „Pentru ca satul să rămână viu, aveam nevoie de o școală”, afirmă ea. Aceasta idee a dus la necesitatea creării unui orfelinat și a unui internat pentru copiii din zonele învecinate care nu aveau acces la educație.
Închiderea școlii și deschiderea orfelinatului
După plecarea profesorilor în 1990, părinții au considerat că nu mai are sens să existe o școală fără cadre didactice calificate. Astfel, instituția s-a închis temporar. Cu toate acestea, Irma Molnar și echipa sa au început lucrările de renovare ale unei clăriri existente pentru a deschide un orfelinat în 1994. La început au fost primiți 36 de copii.
Pe parcursul anilor următori s-a constatat că numărul copiilor nevoiași era mult mai mare decât se anticipase inițial. Astfel s-a decis construirea unei clăriri noi între 1994-1996 pentru a răspunde cerințelor crescânde.
Construirea unei școli moderne
Odată cu finalizarea noii clăriri pentru orfelinat, nevoia de educație s-a făcut simțită din nou. Între anii 1996-1998 s-a construit o nouă școală care include atât săli de clasă cât și o sală de sport la parter și gradiiniță la etaj. În prezent, peste 100 de copii frecventează această instituție.
„Avem profesori dedicați care vin atât din Jebucu cât și din alte localități”, adaugă Irma Molnar despre echipa didacticã ce contribuie la dezvoltarea tinerelor generații.
Sprijin internațional și inițiative locale
Proiectele implementate au beneficiat semnificativ atât de ajutoare externe cât și prin implicarea activã a comunitãții locale. Soțul Irmei Molnar a propus crearea unei gospodării proprii pentru parohie ca metodã eficientã prin reducerea cheltuielilor operaționale ale centrului.
„Primim sprijin constant din Germania, Olanda sau Elveția”, menționează aceasta referitor la colaborările internaționale ce susțin activitatea centrului dedicat copiilor vulnerabili.
Provocări financiare dar soluții sustenabile
Irma Molnar recunoaște provocările cu care se confruntã organizația: „Încâlzirea centralizată este costisitoare iar salariile celor 21 angajați reprezintǎ un alt aspect problematic.” Totuși, auto-sustenabilitatea este un obiectiv important; centrul dispune deja de solarii şi animale domestice precum vaci şi oi care contribuie la alimentația zilnicã.
„Am dezvoltat chiar şi o micǎ laptÄrie unde producem brânză şi unt,” explicӑ ea despre diversificarea surselor economice ale organizației.
Concluzie
Povestea Jebucului ilustrează cum eforturile concertate ale comunităților locale pot revitaliza zone defavorizate prin educație si sprijin reciproc. Proiectele derulate aici continuӑ sӏȋ fie exemple relevante despre puterea solidaritӏţii umane într-o lume globalizatӏ.
Inovație și sprijin comunitar în Jebucu
În satul Jebucu, activitățile parohiale au evoluat semnificativ, aducând beneficii nu doar localnicilor, ci și celor din împrejurimi. Cu un personal de 16 angajați la moară și brutărie, comunitatea a reușit să dezvolte o instalație pentru producția de suc natural din mere. Localnicii pot aduce merele proprii, iar când sucul este gata, sunt contactați pentru a-l ridica. Această inițiativă se aliniază cu filosofia parohială de a produce alimente naturale și sănătoase.
Proiecte sociale dedicate vârstnicilor și copiilor
Parohia a deschis recent un centru pentru vârstnici în Sfărașu, unde 14 persoane beneficiază de îngrijire într-o clădire nou construită. De asemenea, s-a înființat un centru destinat copiilor străzii în Cluj-Napoca. Acesta oferă cazare temporară pentru copiii care finalizează clasa a VIII-a și doresc să continue liceul în oraș. Centrul asigură suport educațional zilnic prin ajutor la teme.
Sprijin comunitar esențial
Aceste inițiative au fost posibile datorită implicării active a comunității locale care susține atât activitatea bisericii cât și proiectele sociale derulate de aceasta. Aproximativ 40 de localnici beneficiază acum de locuri de muncă asigurate prin eforturile parohiale.
Evoluția infrastructurii din Jebucu
Transformările din sat sunt remarcabile comparativ cu anii ’90 când condițiile erau dificile. Locuitorii erau nevoiți să meargă pe jos până la cea mai apropiată localitate pentru aprovizionare. Pastorul povestește despre provocările întâmpinate atunci când drumurile erau impracticabile chiar și pentru biciclete.
„Când am venit aici oamenii mergeau până la Huedin ca să cumpere pâine pentru o săptămână”, explică pastorul despre dificultățile vremurilor trecute.
Centrul de plasament - un model național
Astfel că astazi centrul dedicat copiilor nevoiași este recunoscut pe plan național, primind tineri din diverse județe ale țării. Parohia continuă să ofere sprijin acestor copii până la vârsta majoratului sau chiar după aceea dacă solicitările persistente vin din partea lor.
Dintre tinerii crescuți aici se numără cei care au absolvit facultatea sau s-au integrat profesional în comunitate; doi dintre ei s-au căsătorit cu fete din Jebucu iar alții lucrează deja la moara parohială.
Povestea lui Ibolya Corpos – o viață schimbată prin educație
Ibolya Corpos are acum 25 de ani şi reprezintã exemplificarea succesului acestui sistem social: ajunsã la centrul „Bethesda” împreunã cu fraţii ei datorită problemelor familiale legate de alcoolism, ea şi-a continuat studiile şi acum lucrează ca pedagog acolo unde odinioară era copil beneficiar al programelor sociale ale parohiei.
Aceasta poveste ilustrează impactul pozitiv pe care îl poate avea sprijinul comunitar asupra vieților celor vulnerabili într-un mediu dedicat dezvoltării personale şi profesionale.
Întoarcerea la rădăcini: Povestea unei femei preot care transformă o comunitate
O legătură profundă cu copiii din Fizeșul Gherlei
Ibolya a revenit recent în satul său natal, Fizeșul Gherlei, unde își dedică timpul copiilor de la centrul de plasament. „Este o provocare aici, dar iubesc acest loc și mai ales copiii. Crescând în acest mediu, percep lucrurile diferit”, afirmă Ibolya, înconjurată de copii care se adună în jurul ei cu afecțiune.
Provocările întâlnite de tineri
Tânăra recunoaște că nu toate situațiile sunt ușor de gestionat. Cazurile cele mai dificile sunt cele ale copiilor care au părinți biologici pe care i-au pierdut sau i-au abandonat. „Orfanii nu așteaptă pe nimeni, dar ceilalți mereu speră că vor fi găsiți”, explică Irma Molnar, o femeie dedicată îngrijirii acestor copii.
Irma povestește despre un băiat care și-a căutat tatăl după ce a împlinit 18 ani. Raspunsul părintelui a fost dureros: „Niciodată nu am vrut să știu despre tine și nici acum nu vreau”. Această experiență subliniază complexitatea emoționala cu care se confruntă acești tineri.
Roluri multiple într-o comunitate uitată
Irma Molnar joacă roluri diverse – mamã, preot și mentor spiritual – într-un sat izolat din Sâlaj. Deși recunoaște dificultățile întâmpinate ca femeie preot, ea subliniazã sprijinul esențial oferit de soțul ei, tot preot și profesor universitar la Facultatea de Teologie Reformatã din Cluj-Napoca.
„Nu am pus niciodatã un rol înaintea altuia; fiecare este important pentru mine”, spune Irma. Totuși, ea admite că anumite momente sunt extrem de dificile pentru ea ca mamã: „Înmormântările copiilor mă afectează profund; odată ce am văzut un sicriu micuț mi-am dat seama că nu pot continua”.
Eforturi susținute pentru revitalizarea comunităților
Povestea lui Irma este una impresionantã; eforturile sale timp de peste două decenii au contribuit semnificativ la revitalizarea unei comunitati defavorizate din Jebucu fără ajutor guvernamental sau suport local formal.
„Cred că succesul nostru s-a datorat colaborării între oameni și familia mea religioasă”, afirmǎ pastorul reformat din Jebucu. El subliniazǎ importanța implicării comunitatii: „Un preot are nevoie întotdeauna de sprijin local pentru a realiza ceva semnificativ”.
Comunitatea s-a mobilizat constant atunci când era nevoie; chiar şi atunci când pastorului îi era greu să strângǎ ajutoare materiale sau forță umanǎ pentru construcții.
Concluzie: Un exemplu al puterii colective
Această poveste ilustrează cum biserica poate oferi sprijin real celor aflați în dificultate indiferent de confesiune religioasă. Eforturile lui Irma Molnar au inspirat atât membrii comunitatii cât şi superiorii bisericii locale prin angajamentul său neobosit față de cei vulnerabili.
O comunitate recunoaște impactul preotesei Molnar Irma după 20 de ani de slujire
În cadrul unei ceremonii emoționante, comunitatea reformată din Jebuc a sărbătorit două decenii de activitate a preotesei Molnar Irma, descriind realizările acesteia ca fiind o „minune” în viața localnicilor.
Un parcurs dedicat credinței și ajutorului comunitar
După finalizarea studiilor teologice, Molnar Irma a fost numită preot capelan în județul Bihor. Ulterior, a slujit timp de trei ani la parohia reformată din Cuzăplac, județul Sălaj. Din octombrie 1992, ea își desfășoară activitatea ca preot paroh la Jebuc. Activitatea sa s-a distins prin angajamentul față de nevoile comunității și prin sprijinul acordat celor mai vulnerabili.
Impactul emoțional asupra comunității
Vincze Istvan, protopop al Protopopiatului Reformat Călata, a subliniat importanța contribuției doamnei Molnar pentru localnici: „Minunea cea mai valoroasă este menirea omului de a-i ajuta pe ceilalți. Doamna Irma ne-a arătat că adevărata împlinire vine din datoria noastră față de semenii noștri.” El a adus mulțumiri în numele întregii comunități pentru dedicarea și empatia demonstrată constant.
Această celebrare nu doar că evidențiază realizările doamnei Molnar Irma în ultimii 20 de ani, dar subliniază și legătura profund umanitară pe care aceasta o are cu cei care au beneficiat de sprijinul ei spiritual și material.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
LylaUn băiat de 12 ani a primit un implant pentru auz la „Grigore Alexandrescu”. Medicul povestește reacția lui
Revista IoanaCum reduci pierderile de căldură la aerisirea de iarnă. Ce reglezi la calorifer înainte să deschizi geamul
News24CNAIR anunță repararea TollRo. Șoferii scapă de amendă dacă defecțiunile platformei împiedică plata
Dolce SportNovak Djokovic câștigă la Beijing trofeul cu numărul 102, după abandonul lui Alex de Minaur
GetPonyITP anual pentru autoturismele cu vechime de cel puțin 12 ani. Ce acte sunt necesare și cât costă verificarea
BravonetPaula Cojocari explică de ce divorțează de Stelian Ogică după doar patru luni de căsnicie
