Un studiu publicat în 2024 în publicația Sports Health, realizat pe 3.804 alergători de maraton cu vârste cuprinse între 18 și 83 de ani, demontează ideea că joggingul afectează articulațiile. Cercetarea a identificat factorii reali asociați cu apariția artritei la genunchi, iar alergarea ca activitate în sine nu se numără printre aceștia.

Datele medicale arată că riscul de degradare a articulațiilor este influențat de vârstă, indicele de masă corporală, accidentările sau intervențiile chirurgicale anterioare și istoricul familial. O analiză publicată în 2023 în Orthopaedic Journal of Sports Medicine a ajuns la concluzii similare privind sănătatea cartilajelor.

Trei femei de peste 70 de ani au adunat zeci de maratoane și au genunchii sănătoși

Un articol recent din Women’s Health prezintă cazurile a trei sportive senioare care contrazic temerile legate de alergare. Cherie Gruenfeld, în vârstă de 81 de ani, este membră a Hall of Fame Ironman. Ea a alergat primul maraton la 42 de ani și s-a retras din competițiile majore la 78 de ani, după ce a câștigat 14 titluri mondiale. În prezent, continuă să participe la curse half-Ironman și alte competiții de anduranță.

Rose Marie Savage are 72 de ani și s-a apucat de jogging la 53 de ani. Până acum a trecut linia de finish în peste 100 de curse și are în palmares șase maratoane. Mildred Baker, la 79 de ani, și-a încheiat recent primul semimaraton și a adunat deja 24 de competiții la activ alături de organizația New York Road Runners.

„Mi-aș dori să înțeleg de ce atât de mulți oameni sunt convinși că alergatul este dăunător”

Abigail Campbell este medic ortoped specializat în chirurgie sportivă și director al Centrului pentru Medicina Sportivă Feminină din cadrul NYU Langone. Ea întâlnește frecvent paciente vârstnice care au evitat să alerge zeci de ani, uneori la recomandarea medicilor. Campbell a declarat pentru Women’s Health: „Mi-aș dori să înțeleg de ce atât de mulți oameni sunt convinși că alergatul este dăunător pentru genunchi. Este o idee depășită”

Lisa Mitro, kinetoterapeut și antrenor de jogging cu specializare în biomecanica alergării, a explicat sursa confuziei pentru aceeași publicație: „Există extrem de multe sfaturi contradictorii, inclusiv din partea profesioniștilor. La un moment dat, oamenii pur și simplu nu mai știu ce să creadă.”

Studiile din anii ’90 au alimentat teama de osteoartrită

Percepția negativă asupra joggingului își are originea în cercetări mai vechi. O analiză publicată în 1995 în Journal of the American Academy of Orthopaedic Surgeons arăta că aproximativ o treime dintre alergătorii serioși suferă cel puțin o accidentare pe an. Genunchiul se afla printre zonele cel mai frecvent implicate în aceste statistici.

Un an mai târziu, un studiu din publicația Arthritis & Rheumatology a analizat incidența osteoartritei la nivelul șoldului și genunchiului. Cercetătorii au comparat 81 de foste atlete de performanță cu 977 de femei fără un istoric de activitate fizică intensă. Rezultatele indicau că fostele sportive prezentau mai frecvent semne de osteoartrită vizibile pe radiografii, precum îngustarea spațiului articular sau modificări ale cartilajului.

Specialiștii din medicina sportivă precizează că prezența unor semne de osteoartrită pe radiografii nu înseamnă automat durere sau limitare funcțională. Studiile din anii ’90 nu puteau separa clar efectele alergării de alți factori frecvenți în sportul de performanță, cum ar fi accidentările repetate, suprasolicitarea sau traumatismele anterioare.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
alergare jogging Osteoartrita sanatate genunchi studiu medical