Importurile directe de petrol rusesc în Uniunea Europeană s-au prăbușit cu aproape 88% față de nivelul din 2021, o cifră care la prima vedere indică un succes răsunător al sancțiunilor. Numai că lucrurile stau puțin diferit. O parte semnificativă din acest petrol continuă să ajungă pe piața europeană, inclusiv în România, pe o rută ocolitoare, după ce este rafinat în țări precum India, Turcia sau statele din Golf.
Prăbușirea importurilor directe. O victorie aparentă
„La patru ani după declanşarea războiului din Ucraina şi după cele mai ample sancţiuni energetice adoptate vreodată de Europa, statistica oficială pare să arate un succes clar: importurile de ţiţei rusesc în Uniunea Europeană s-au prăbuşit. În 2021, statele UE importau aproximativ 2,7 milioane de barili pe zi de petrol rusesc. În 2025, nivelul a scăzut la aproximativ 0,3 milioane de barili pe zi – o reducere de aproape 88%.”
Măsurile au fost clare. În decembrie 2022, UE a interzis importul maritim de țiței rusesc, iar din februarie 2023 a extins sancțiunile și asupra produselor petroliere rafinate. „Ponderea petrolului rusesc în importurile UE a coborât de la aproximativ 29% înainte de război la aproape 1%. La prima vedere, sancţiunile par să fi eliminat petrolul rusesc din piaţa europeană. O analiză mai atentă a fluxurilor globale de petrol şi produse petroliere sugerează însă o realitate mai complexă: petrolul rusesc nu a dispărut din economia energetică europeană, ci şi-a schimbat rutele comerciale.”
Cine cumpără acum petrolul rusesc
„Exact acest lucru s-a întâmplat după introducerea sancţiunilor. Înainte de război, principalii importatori ai petrolului rusesc erau Uniunea Europeană, China şi Turcia. După 2022, harta s-a schimbat radical. Noii mari cumpărători ai petrolului rusesc sunt China, India şi Turcia. Datele comerciale arată o creştere spectaculoasă a importurilor de petrol rusesc în aceste economii. India, de exemplu, importa aproximativ 0,1 milioane de barili pe zi de petrol rusesc în 2021.”
În 2025, importurile Indiei au explodat, ajungând la circa 1,7 milioane de barili pe zi. Asta înseamnă, pe bune, o creștere de peste 1.600%.
Dar nu e doar India. „China şi-a majorat importurile de la aproximativ 1,6 milioane de barili pe zi la peste 2,2 milioane de barili pe zi. Turcia şi-a triplat aproximativ importurile, iar state din Orientul Mijlociu, precum Emiratele Arabe Unite sau chiar Arabia Saudită, au început şi ele să cumpere volume mai mari de petrol rusesc. În prezent, China cumpără aproximativ 47% din exporturile de petrol ale Rusiei, India aproximativ 38%, iar Turcia în jur de 6%. Europa a dispărut aproape complet din topul cumpărătorilor direcţi.”
Motivul este pur economic. „Petrolul rusesc s-a vândut după sancţiuni cu discounturi semnificative faţă de preţul de referinţă Brent, uneori cu 10-20 de dolari pe baril mai ieftin. Pentru rafinăriile din Asia sau Orientul Mijlociu, acest discount a reprezentat o oportunitate economică majoră.”
Ușa din spate. Cum ajunge motorina în Europa
Și totuși, în timp ce importurile de țiței rusesc se prăbușeau, cele de produse rafinate… creșteau. Cum vine asta? Datele pentru perioada 2022-2025 arată că importurile de produse petroliere în UE au urcat de la 3,1 milioane de barili pe zi la 3,5 milioane. „Această combinaţie sugerează o schimbare structurală: o parte din rafinarea petrolului necesar Europei s-a mutat în afara continentului.”
Cel mai bun exemplu este motorina. „După introducerea sancţiunilor asupra produselor petroliere ruseşti, structura importurilor s-a schimbat radical. În perioada 2023-2025, principalele surse de motorină pentru UE au devenit Statele Unite (aproximativ 25% din importuri), India (aproximativ 20%), Arabia Saudită (aproximativ 12%), Kuweit (aproximativ 10%), Turcia (aproximativ 8%) şi Emiratele Arabe Unite (aproximativ 7%).”
Mecanismul este simplu și, din punct de vedere juridic, acoperit. „Aici apare mecanismul care a generat dezbateri intense în piaţa energetică. O parte din motorina exportată către Europa de state precum India sau Turcia este produsă în rafinării care procesează cantităţi mari de petrol rusesc. Din punct de vedere juridic, produsul rezultat nu mai este considerat ‘rusesc’. Regulile comerciale internaţionale stabilesc că originea unui produs rafinat este ţara în care a avut loc rafinarea, nu ţara din care provine materia primă.”
„Acelaşi principiu se aplică şi în cazul rafinăriilor din Turcia sau din statele din Golf. Acest mecanism nu este neapărat o încălcare directă a sancţiunilor, dar creează ceea ce analiştii numesc o ‘uşă din spate’ pentru petrolul rusesc. Din acest motiv, Uniunea Europeană a început să introducă reguli suplimentare pentru a verifica provenienţa ţiţeiului utilizat în rafinăriile din ţări terţe.”
Și România în acest joc global
V-ați întrebat cum stau lucrurile la noi? Datele agregate arată că, în 2022, România a importat aproximativ 8,7 milioane de tone de ţiţei şi 2,3 milioane de tone de produse petroliere. În 2025, importurile de ţiţei au fost de aproximativ 9 milioane de tone, iar cele de produse petroliere au crescut la circa 2,4 milioane de tone, în timp ce consumul total a rămas stabil.
„Importurile de motorină ilustrează clar schimbarea furnizorilor. Înainte de sancţiuni, Rusia era una dintre principalele surse. După 2022, motorina rusească a dispărut aproape complet din statistici, fiind înlocuită de importuri din Grecia, Turcia, Bulgaria, Italia şi din regiuni precum Statele Unite sau Orientul Mijlociu.”
Iar portul Constanța a devenit un hub regional cheie pentru importul de produse petroliere, reflectând tocmai această reorganizare a rutelor comerciale.
„Toate aceste evoluţii indică faptul că sancţiunile energetice au avut un efect real asupra relaţiei comerciale directe dintre Europa şi Rusia. Importurile directe de petrol rusesc au scăzut drastic, iar dependenţa formală a UE de petrolul rusesc s-a redus. În acelaşi timp însă, piaţa globală a petrolului s-a adaptat rapid. Fluxurile comerciale s-au reorganizat, iar petrolul rusesc a găsit noi pieţe în Asia şi în Orientul Mijlociu. O parte din acest petrol este rafinat în produse petroliere care ajung ulterior pe piaţa europeană.”
Cifrele vorbesc de la sine.
„Europa a redus importurile directe de petrol rusesc (ieftin), dar continuă să consume combustibili (scumpi) într-o piaţă globală în care petrolul rusesc rămâne o componentă importantă.” Până la urmă, e drept că sancțiunile pot schimba direcția fluxurilor, dar rareori pot elimina complet o resursă majoră din piață. Sau, cum se spune în industrie (o realitate cinică, poate), „în economia energetică globală, moleculele de petrol nu au paşaport. Ele urmează rutele cele mai eficiente economic.”
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Revista IoanaTe doare gâtul doar dimineața? Aerul uscat, respirația pe gură și refluxul pot fi cauze
News24Valentin Ionescu, Președinte ISF: Într-o lume a inteligenței artificiale, să nu uităm să gândim
Dolce SportRomânia caută primele puncte cu Bosnia și Herțegovina, sub arbitrajul portughezului Luís Godinho
GetPonyLucid cere 950 de dolari pentru ca unele Air din 2022-2024 să primească noua interfață UX 3.0
BravonetConnect-R i-a spus Grațielei Agache „Marș la alergat”. Artistul susține că nu a jignit-o
LylaStella McCartney cere lanțuri sustenabile marilor branduri. Oceanele inspiră colecția de primăvară 2027