Ziua Femeii, concepută inițial ca o sărbătoare a emancipării, a fost complet redefinită în epoca Ceaușescu, devenind o Zi a Mamei aliniată politicii de creștere a natalității impusă de partid. O analiză a articolelor din ziarul Scânteia, organul central al Partidului Comunist, arată cum femeia a fost redusă treptat la condiția de „fabrică de copii”.
Potrivit unei lucrări a istoricului Fănel Teodorașcu, conferențiar la Universitatea „Danubius” din Galați, citată de Adevărul, propaganda a modelat un nou rol pentru femeie în societatea socialistă. Cercetătorul a analizat numerele ziarului Scânteia apărute pe 8 martie între 1945 și 1989 pentru a surprinde această transformare.
„Femeia nouă”: devotament pentru Partid și producție
În primii ani ai regimului comunist, idealul era femeia muncitoare, implicată total în construcția noii societăți. „O țară nouă are nevoie de oameni noi. Femeia română nouă trebuia să-și arate devotamentul față de Partid și față de țară devenind mamă. Principala ei îndatorire, în patria tuturor celor care munceau cu brațele și cu mintea, la orașe și la sate, era însă aceea de a participa cu toate forțele ei la lupta socialistă”, scrie istoricul.
Un articol din 8 martie 1950, intitulat „Metalurgista”, o prezenta pe Elisabeta Caras ca model absolut. „Cine este Elisabeta Caras? O muncitoare cum nu a existat pe vremuri la noi. Este metalurgistă la Grivița Locomotive. Și nu de mult, era bucătăreasă, spăla vase și mătura. Dar ea nu muncește numai la mașină, în producție. Cu aceeași însuflețire cu care dă zeci și zeci de piese peste program, ea participă la viața politică și socială a uzinei. Este agitatoare de partid, face parte din comitetul de redacție al gazetei de perete, este responsabilă cu asigurările sociale. Dar cea mai mare, cea mai de cinste bătălie în care s-a angajat vreodată Elisabeta Caras, pentru a cărei victorie se străduiesc milioanele de oameni din țara noastră și din lumea întreagă, este bătălia pentru pace. Zilele trecute, a fost aleasă de tovarășii ei de muncă în Comitetul de luptă pentru pace.”
Exemplul ei era menit să inspire. Elisabeta Caras se concentra pe educație și le îndemna și pe colegele sale: „Toată atenția și-a concentrat-o acum spre școala de calificare. Să meargă cât mai multe femei, chiar din acelea care nu știu bine să scrie. Ea și-a luat angajamentul că va scoate notițe pentru ele. Când dă de câte o tovarășă mai nelămurită, care nu vrea să vină la școală, îi vorbește cu răbdare: «Nu putem sta în loc. Trebuie să treci și tu la mașină!».”
Maternitatea devine virtutea supremă
Trecerea timpului a adus o schimbare de accent, iar maternitatea a început să fie prezentată ca principala valoare a unei femei. În 1972, articolul „Sărut mâna, Țesătoare” din Scânteia ilustra această nouă direcție. Textul contrasta o tânără soție, descrisă ca fiind snoabă și superficială, cu soacra sa, o femeie muncitoare și mamă. Tânăra se plângea într-un tren de rudele „oameni de rând” ale soțului ei, fiind deranjată de profesia soacrei.
După o lungă descriere a atitudinii superioare a tinerei, profesia mamei este dezvăluită: „- A! e țesătoare.” Articolul se încheie cu o odă adusă mamei muncitoare, considerată superioară moral tinerei elegante: „Ar mai avea rost să insistăm asupra abjectului snobism care minează grav nu numai mintea, judecata, ci și dramul de conștiință al junei «superioare»? […] Un singur lucru aș mai fi dorit: să fie acolo, printre călători, și mama acelui băiat cât muntele, iar noi, «oamenii de rând», în loc de orice alt comentariu, să rostim simplu: – Sărut mâna, Țesătoare!”.
Istoricul Fănel Teodorașcu subliniază cum jurnaliștii partidului își arogau dreptul de a stabili normele morale. „Ei aveau puterea de a stabili, așa cum am văzut, cine merită și cine nu merită să fie respectat în Republica Socialistă România. […] Cu alte cuvinte, gazetarii de la Scânteia le puteau interzice femeilor să aibă un comportament specific vârstei lor. Atlfel spus, ei le puteau interzice femeilor să fie tinere”, scrie cercetătorul.
Politica lui Ceaușescu: Datoria patriotică de a naște
Începând cu 1984, discursul s-a radicalizat. Confruntat cu o scădere a natalității, regimul a transformat nașterea de copii într-o obligație patriotică. Nicolae Ceaușescu avertiza asupra unui fenomen grav, menționând că „în 1983, la un copil născut viu, s-au efectuat circa 1,5 întreruperi de sarcină.”
Liderul comunist declara că nu există onoare mai mare pentru o femeie decât aceea de a fi mamă. „Nu pot exista o mândrie și o fericire mai mare, pentru o familie, pentru o mamă, decât aceea de a avea și a crește copii. Încă o dată, doresc să subliniez că fiecare familie are datoria de a se gândi permanent la prezentul și viitorul poporului nostru; viitorul său, existența sa sunt legate de vigoarea, de tinerețea sa, deci de natalitate, de creșterea continuă a populației, pentru a realiza această îndatorire fundamentală față de înseși destinele națiunii noastre.”
Astfel, 8 Martie a încetat să mai fie o sărbătoare pentru toate femeile, devenind exclusiv o zi a mamelor. Un articol din Scânteia specifica: „În această zi, poporul nostru omagiază, în mod deosebit, femeia-mamă, aceea care dă ființă din ființa ei copiilor – bucuria familiei, viitorul țării”. Propaganda sublinia că mama este cea care asigură „dăinuirea neamului nostru” și îi învață pe copii „să iubească partidul, pe conducătorul său”.
O egalitate neîmplinită
În finalul analizei sale, istoricul Fănel Teodorașcu concluzionează că regimul a impus femeii două sarcini principale: să muncească și să nască mulți copii. Ordinea priorităților s-a inversat însă în timp. „În primii ani ai luptei pentru construirea socialismului, prima îndatorire care-i revenea femeii era munca, dar trecerea timpului a făcut ca maternitatea să ia locul acesteia. Maternitatea avea să devină obligația de care nicio femeie din societatea socialistă nu trebuia să încerce să scape. Femeia părea că revine, oarecum, la condiția de fabrică de copii, condiție pe care o blamau, la începutul secolului trecut, feministele române.”
Egalitatea promisă de comuniști nu s-a materializat niciodată în sensul cerut de mișcările feministe. După cum încheie autorul, adevărata egalitate ar fi însemnat altceva: „femeia se va putea considera egală în drepturi cu bărbatul abia atunci când ea va putea hotărî singură dacă și când va deveni mamă”.
Sursa: Adevarul
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
News24România U21, eliminată din cursa pentru EURO 2027 după 0-2 cu Finlanda la Târgoviște
Dolce SportRomânia U21 ratează Campionatul European după 0-2 cu Finlanda și patru calificări consecutive
GetPonyRivian duce R2 cu LiDAR la angajați în 2026, iar clienții intră în 2027
BravonetFiona, fiica actorului Chad Lowe, a murit la 13 ani. Familia cere intimitate
LylaSe căsătorește când împlinește 40 de ani. Viața ei nu a început însă cu nunta
Revista IoanaFolia cu bule poate păstra căldura la geamurile vechi, dar nu repară ferestrele neetanșe
