Războiul din Iran începe să lovească dur economia reală din Europa, punând o presiune imensă pe industriile care depind masiv de energie. Costurile la gaze cresc accelerat, iar companii din sectoare-cheie precum oțelul și chimia avertizează că intră din nou în „modul de supraviețuire”. Conflictul a perturbat deja lanțurile de aprovizionare globale, după ce Iranul a blocat accesul prin strâmtoarea Ormuz, ruta pe unde tranzitează o cincime din petrolul și gazele lumii.
Oțelăriile, primele lovite
Pentru companii cu tradiție, șocul este brutal. La Somers Forge, o firmă de familie cu o istorie de 160 de ani, impactul este deja „foarte dăunător”, spune Tammy Inglis, directorul financiar. Energia reprezenta cam o cincime din costurile de producție ale uzinei cu 140 de angajați, însă ponderea este acum în creștere.
„Toată lumea își strânge rândurile și cheltuie doar strictul necesar”, a spus Inglis. „Ești în modul de supraviețuire”.
Iar cifrele confirmă criza. Factura lunară la gaze a Somers Forge a sărit de la 150.000 de lire la 250.000 de lire. Cum vine asta? Prețurile angro la gaze în Marea Britanie au urcat până la 171 de pence pe therm (unitate de măsură pentru gaz în Marea Britanie) după izbucnirea conflictului, de la 78 pence la finalul lunii februarie. „Din păcate, în acest moment, pur și simplu trebuie să acceptăm prețurile așa cum vin”, explică Inglis. Nici giganții nu sunt feriți: la combinatul British Steel din Scunthorpe, costurile de operare ajung la 1,3 milioane de lire pe zi.
Criza se adâncește în chimie
Lucrurile stau și mai prost în sectorul chimic. Aici, companiile folosesc gazul nu doar ca sursă de energie, ci și ca materie primă, ceea ce înseamnă că fiecare scumpire le lovește de două ori. Industria chimică din Marea Britanie era deja în dificultate, cu producția scăzută cu 60% din 2021 și peste 25 de unități închise în această perioadă.
Peter Huntsman, șeful grupului global Huntsman Corporation, pune sub semnul întrebării viitorul singurei sale fabrici rămase în Marea Britanie, cea de la Wilton, cu 80 de angajați. Avertismentul său este direct.
„Dacă actualele condiții economice se mențin încă trei luni, aș închide unitatea din Marea Britanie și aș importa produse din China sau SUA”, a spus el. După primele atacuri, Huntsman a impus taxe suplimentare de 20%-30% clienților, dar mulți nu pot suporta costurile. „Mulți clienți vor spune pur și simplu: «Sunt deja în dificultate. Îmi închid operațiunile… sau cumpăr din China»”, a explicat Huntsman.
Ajutor de stat doar pentru unii?
Grupul Ineos al lui Jim Ratcliffe a primit un ajutor guvernamental de 120 de milioane de lire în decembrie pentru a salva o instalație. Dar ce se întâmplă cu restul companiilor? V-ați gândit vreodată la asta?
Huntsman oferă un răspuns tranșant. „Dacă ești Ineos, probabil vei primi ajutor de la stat. Dacă ești o companie mică, cu câteva zeci de angajați, nu vei primi nimic.”
Un avertisment dur.
Concluzia sa este sumbră: „Dacă nu ai un bilanț care să reziste câteva luni de criză – și majoritatea firmelor mici nu au – da, vor falimenta.”
O problemă structurală europeană
Situația este la fel de incertă și în Uniunea Europeană. Adolfo Aiello, de la asociația industriei siderurgice Eurofer, susține că războiul „evidențiază o problemă structurală mai amplă. Chiar dacă o mare parte din electricitatea din Europa este produsă din surse regenerabile ieftine, ultima centrală pe gaz stabilește prețul pentru toată lumea. Astfel, șocurile geopolitice se transmit direct în facturile industriei europene”.
Costurile energetice din Europa sunt deja printre cele mai mari din lume, mult peste cele din SUA și China, iar „vârfurile suplimentare” generate de război „nu fac decât să agraveze o situație deja fragilă”, a adăugat Aiello.
Transporturi blocate și îngrășăminte scumpe
Dincolo de energie, criza blochează și transporturi vitale. Săptămâna trecută, erau reținute 26 de nave cu 1,5 milioane de tone de bauxită și calcar, 18 nave cu cereale și 19 nave cu 855 de tone de îngrășăminte. Cel mai expus este sectorul agricol, care importă 11% din uree din Golf și 26% din Egipt, unde producția depinde de gazul israelian.
„Prețul ureei egiptene a crescut de la 500 de dolari pe tonă la începutul războiului la peste 650. Există un impact direct asupra prețului îngrășămintelor”, a spus Arthur Portier, consultant Argus Media.
Revenind la Somers Forge, Tammy Inglis se teme de efecte pe termen lung. Compania încearcă să fixeze prețuri, dar volatilitatea face planificarea imposibilă. „Brokerul meu m-a sunat și mi-a spus să mai cumpărăm energie… dar dacă te angajezi să cumperi gaz pentru 2027 la prețurile de azi, s-ar putea ca atunci să fie la jumătate”, spune ea. „Și atunci nu mai ești competitiv”. Situația amintește de criza din Ucraina, când au fost nevoiți să facă disponibilizări. „Atunci pierdeam bani și a trebuit să dăm oameni afară”, a declarat Inglis. „E încă devreme, dar există riscul să ajungem din nou acolo”.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
BravonetNicolas Cage stă în hoteluri după ce o groapă i-a înghițit aleea casei din Malibu
LylaCe sancțiuni poate primi un elev și cum le contestă părintele
Revista IoanaClinica pentru copiii cu diabet de la Spitalul CF2 este planificată cu 25 de paturi. Lucrările sunt programate să se încheie în martie 2027
News24Procurorii anchetează presupusa deturnare a circa 70 de transporturi de marfă. Paguba estimată este de nouă milioane de euro
Dolce SportBarcelona joacă marți cu Aston Villa, care are trei victorii din trei. Meciul e la ora 22 pe Digi Sport 1
GetPonyBMW anunță asistență la condus prin oraș din 2027, mai întâi în Germania
