Unul din opt români ajunge să cheltuie pe medicamente și servicii medicale peste 40% din tot ce îi rămâne după acoperirea nevoilor de bază. Cifra, deși pare șocantă, este o realitate documentată de Organizația Mondială a Sănătății și arată de ce sistemul de sănătate, chiar și cu asigurare plătită la zi, lasă mulți pacienți descoperiți. Pe fondul acestei presiuni, Guvernul a adoptat la finalul anului trecut o lege menită să schimbe regulile jocului. Așa-numita „spargere a monopolului CNAS” nu înseamnă, însă, apariția unor case de asigurări private concurente, ci o regândire a modului în care Casa Națională de Asigurări de Sănătate gestionează banii, în special pe zona medicamentelor inovatoare și scumpe. Analizăm ce aduce concret această reformă și ce impact va avea asupra pacienților.

O problemă veche: plata din buzunar

De ani de zile, România se află în topul țărilor europene la un capitol dureros: cheltuielile catastrofale cu sănătatea. Un raport al OMS, bazat pe date mai vechi, dar relevante pentru tendință, arăta că 12,5% dintre gospodăriile din România se confruntau cu plăți directe care le depășeau capacitatea financiară. În termeni simpli, a fi asigurat nu garantează accesul gratuit la tot ce ai nevoie. Pacienții continuă să plătească sume considerabile pentru medicamente, investigații sau materiale sanitare, ceea ce subminează principiul de bază al asigurării universale.

Această realitate este agravată de ineficiența cheltuirii banilor publici. Un caz recent, precum cel al angajaților unei clinici din Craiova reținuți pentru decontări fictive de servicii medicale, ilustrează cum fondurile se pot scurge din sistem fără a ajunge la pacient. Frauda și birocrația au creat o presiune constantă, iar organizații internaționale, precum OECD, au analizat în repetate rânduri sistemul sanitar românesc, subliniind nevoia de reforme structurale.

Spargerea monopolului, un termen înșelător?

Deși în spațiul public s-a vorbit intens despre „spargerea monopolului CNAS”, noua legislație nu introduce un sistem de asigurări private multiple, similar celui din Germania sau Olanda. CNAS rămâne unicul gestionar al Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Reforma vizează, mai degrabă, modul în care acest monopol funcționează și negociază cu producătorii de medicamente.

Viziunea din spatele legii pare să rezoneze cu opinia unor experți din sistem, care susțin că adevărata problemă nu este unicitatea casei de asigurări, ci modul de alocare a resurselor. Așa cum sublinia recent un fost oficial din Sănătate, adevărata reformă nu stă în spargerea monopolului, ci în „cheltuirea corectă a banilor pentru pacienți”. Legea adoptată la finalul lui 2025, care modifică Legea nr. 95/2006 a reformei în domeniul sănătății, exact asta își propune: să creeze mecanisme mai transparente și mai eficiente pentru utilizarea fondurilor.

Ce aduce noua lege, concret

Pachetul legislativ, care a intrat în vigoare după ce a trecut și de controlul Curții Constituționale, introduce câteva schimbări majore, cu impact direct asupra pacienților cu afecțiuni grave și asupra companiilor farmaceutice.

Mecanismul de acces controlat: Principala noutate este un sistem prin care medicamentele inovatoare, foarte scumpe și care încă nu sunt pe lista celor compensate, pot fi accesibile pacienților. Accesul se va face pe baza unor acorduri de partajare a costurilor (cost-sharing) între CNAS și producătorii de medicamente. Practic, statul și compania farmaceutică împart nota de plată, permițând unui pacient să beneficieze de o terapie de ultimă generație care altfel i-ar fi fost inaccesibilă.

Monitorizarea strictă a rezultatelor: Medicii vor avea o responsabilitate nouă. Ei vor trebui să monitorizeze atent evoluția pacienților care primesc aceste tratamente scumpe și să raporteze trimestrial rezultatele. Scopul declarat este de a asigura că banii publici sunt cheltuiți eficient, doar pe terapiile care demonstrează un beneficiu clinic real pentru pacient.

O nouă taxă pentru companiile farmaceutice: Pe lângă deja existenta taxă claw-back, legea introduce o „contribuție de solidaritate” temporară, plătibilă de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață. Aceasta este, în esență, o suprataxă menită să aducă mai mulți bani la bugetul sănătății, bani care teoretic ar trebui să finanțeze tocmai aceste noi mecanisme de acces la tratamente inovatoare.

Între speranță și birocrație: ce urmează

Pe hârtie, reforma promite să rezolve una dintre cele mai mari drame ale sistemului: situația pacienților cu boli rare sau forme de cancer agresive, care aveau nevoie de tratamente aprobate în Europa, dar necompensate încă în România. Pentru ei, noua lege înseamnă o șansă concretă la viață. Obiectivul este clar: acces mai echitabil la servicii, creșterea calității îngrijirilor și, mai ales, utilizarea eficientă a banului public.

Provocarea, ca de fiecare dată în România, stă în implementare. Deocamdată nu se știe cât de rapid și de transparent va funcționa acest mecanism de acces controlat. Vor exista blocaje birocratice? Cât de anevoioase vor fi negocierile dintre CNAS și companiile farmaceutice? Și, poate cea mai importantă întrebare: vor reuși aceste măsuri să reducă presiunea plăților directe din buzunarul pacientului, problema fundamentală semnalată de OMS? Răspunsurile la aceste întrebări vor arăta dacă reforma din 2026 a fost un pas real înainte sau doar o altă modificare legislativă cu efecte limitate.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
asigurari de sanatate legea sanatatii pacienti romania reforma sanatate