Firmele românești care vând produse ambalate în alte state membre pot deveni responsabile pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje pe piețele de destinație, odată cu aplicarea regulilor din 12 august 2026. Stabilirea obligațiilor depinde de cine primește produsul, de modelul de distribuție și de ambalajele folosite.

Adrian Teampău, Director, Taxe de mediu și Economie circulară, și Anca Andrei-Cimbru, Manager, Taxe de mediu și Economie circulară, de la Deloitte România, explică aceste schimbări aduse de Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR). Potrivit consultanților, responsabilitatea, anterior limitată la produsele vândute local, se poate extinde către firma care produce și livrează unui consumator din alt stat membru.

Inventarierea vânzărilor stabilește unde trebuie făcută verificarea

Pregătirea începe cu identificarea tuturor fluxurilor comerciale către alte state membre, adică a circuitelor prin care produsele sunt vândute și livrate, potrivit StartupCafe. Consultanții recomandă o inventariere completă, urmată de identificarea țărilor în care compania are obligații privind ambalajele.

Pentru fiecare circuit, trebuie stabilit statul în care produsul ambalat este pus la dispoziția utilizatorului final. Faptul că ambalarea are loc în România nu este suficient pentru a determina unde revine responsabilitatea. Verificarea trebuie să urmărească și operatorul considerat producător conform legislației aplicabile.

Contează calitatea destinatarului: acesta poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, dacă este considerat consumator. Prin urmare, în analiza recomandată de consultanți, livrările către firme trebuie evaluate și ele în funcție de rolul cumpărătorului.

Vânzarea prin distribuitor poate avea un regim diferit de cea online

După identificarea piețelor, urmează analiza responsabilităților pentru fiecare model de distribuție. O companie care livrează către un distribuitor local din alt stat membru poate avea un regim diferit de o companie care vinde prin propriul magazin online direct consumatorilor din aceeași țară.

În cazul vânzărilor directe, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare stat în care introduce produsele ambalate pe piață. Aceasta este situația în care verificarea responsabilității trebuie făcută pentru fiecare destinație, chiar dacă produsele pleacă de la aceeași firmă.

Consultanții evidențiază în special vânzările la distanță către consumatori. Regulile urmăresc ca ambalajele ajunse pe piață să aibă un operator responsabil identificat. Aplicarea lor cuprinde însă și alte situații, astfel încât analiza livrărilor externe trebuie să acopere și celelalte canale de vânzare.

Categoria ambalajului poate schimba operatorul responsabil

Pentru fiecare model comercial, evaluarea trebuie să distingă următoarele categorii de ambalaje:

  • Ambalajele de vânzare.
  • Ambalajele grupate.
  • Ambalajele de transport.

Consultanții arată că, în anumite situații, responsabilitatea pentru aceste categorii poate reveni unor operatori diferiți. Repartizarea depinde atât de structura contractuală, cât și de modul efectiv în care produsele sunt introduse pe piață.

Verificarea contractelor trebuie făcută împreună cu analiza livrărilor efective. Stabilirea responsabilității pentru o categorie de ambalaj nu încheie evaluarea celorlalte categorii utilizate în același circuit comercial.

Reprezentarea și înregistrarea se verifică în fiecare țară

Odată stabilite responsabilitățile, compania trebuie să verifice dacă sunt necesare înregistrări locale sau desemnarea unor reprezentanți autorizați. Potrivit interpretării consultanților, regulamentul cere un reprezentant pentru anumite fluxuri comerciale între state, în țara în care există obligațiile.

Reprezentantul acționează în numele producătorului. Rolul său este să faciliteze înregistrarea, declararea ambalajelor și finanțarea gestionării deșeurilor rezultate din acestea. Componenta financiară privește astfel gestionarea deșeurilor, alături de cerințele administrative de conformare.

Pentru producătorii prezenți pe mai multe piețe, necesitatea reprezentării se evaluează separat în fiecare țară, împreună cu cerințele locale aplicabile. Consultanții avertizează că omiterea acestei evaluări poate lăsa obligații existente neîndeplinite corespunzător.

Datele trebuie să permită declararea cantităților pe fiecare piață

Compania trebuie să poată identifica ce cantități de ambalaje are de declarat în fiecare stat membru. Pentru aceasta, evidența trebuie să permită demonstrarea următoarelor informații:

  • Tipul ambalajului utilizat.
  • Materialul din care este realizat ambalajul.
  • Masa ambalajului.
  • Destinația produsului livrat.
  • Statul membru în care ambalajul este pus la dispoziția utilizatorului final.

Sistemele concepute pentru raportarea din România pot fi insuficiente pentru aceste cerințe, explică specialiștii Deloitte România. Colectarea informațiilor trebuie însoțită de validarea lor: în lipsa unor procese solide, crește riscul ca raportările să fie incomplete.

Organizarea acestei evidențe implică echipele de vânzări, logistică, fiscalitate, mediu și juridic. Consultanții recomandă ca departamentele să folosească aceeași clasificare a ambalajelor și aceleași reguli de alocare a responsabilităților, împreună cu o metodă comună de ținere a informațiilor privind materialele de ambalare.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
ambalaje Deloitte România PPWR producători români Uniunea Europeană