România a reușit să absoarbă aproape 1 miliard de dolari prin fonduri FMF, destinate coproducției în parteneriat cu Statele Unite, un pas important în transformarea industriei naționale de apărare dintr-un sector subfinanțat într-un pilon strategic. Oportunitățile de finanțare nu se opresc aici, existând multiple linii de credit și granturi disponibile la nivel european și internațional.
Peste 1,3 miliarde de euro de la UE
Dincolo de parteneriatul transatlantic, Uniunea Europeană pune la dispoziție fonduri semnificative. Horia Răzvan Botiș, reprezentantul oficial al României la DIANA (acceleratorul de inovare al NATO), a confirmat că există noi scheme de finanțare. „Aceste fonduri, care vor depăși 1,3 miliarde de euro, vor putea fi absorbite în România pentru coproducție și transfer de licențe pe teritoriul României, ceea ce înseamnă că vom avea transfer de tehnologie și vom avea producție în țară cu un return of investment, adică cu întoarcerea banilor în țară, prin vânzarea unui produs finit.”
Aceste sume vin prin programe precum EDIP, care completează schema SAFE, destinată achizițiilor rapide de echipament militar. E drept că, pentru a folosi inteligent acești bani, România a aliniat o listă de capabilități cu regulamentul european, vizând o modernizare a industriei în două etape: mai întâi achiziții rapide, urmate de mentenanță. Iar mentenanța nu e deloc de neglijat. „Mentenanța poate avea o valoare mult mai mare ca valoare a produsului în termeni de preț și de cost”, subliniază Botiș.
Acceleratorul DIANA și start-up-urile românești
Inovația este cheia, iar NATO a creat special pentru asta acceleratorul DIANA. Potrivit lui Botiș, DIANA este „o agenție de inovare care dezvoltă tehnologii inovative care se axează pe industria militară”. Scopul său este să atragă exact companiile care nu activează în mod tradițional în acest sector. „Tocmai de aceea, din acest motiv s-a creat Acceleratorul de Inovare în domeniul apărării, pentru ca, companiile care sunt non-tradiționale în acest sector și non-militare să aplice și să vină cu idei inovative, unde companiile mari nu au aceeași mobilitate.”
Și se pare că funcționează. Interesul din partea firmelor românești a explodat. „Am plecat de la opt depuneri în primul an, 68 în următorul an și 120 în acest an”, a dezvăluit Botiș. Anul acesta, o companie din România a trecut în faza următoare a competiției.
Numai că nu e suficient să ai o idee bună. V-ați gândit vreodată cum se comportă o dronă civilă într-o zonă de conflict? „Trebuie să înțelegem faptul că dacă dezvoltăm o dronă, acea dronă o preluăm și o ducem într-un mediu de război, s-ar putea să nu funcționeze. Ea funcționează acum într-un mediu ok, dar momentul în care sunt anumite, nu știu, bruiaje sau sisteme de bruiaj, ea nu mai funcționează”, explică expertul.
Hub la Marea Neagră și lecția ucraineană
Poziția geografică a României oferă oportunitatea de a deveni un hub regional, inclusiv pentru viitoarea reconstrucție a Ucrainei. În prezent, țara noastră are deja trei centre de testare în cadrul DIANA și există planuri pentru mai multe. Dar competiția pe flancul estic este acerbă.
Un avantaj major ar putea fi colaborarea directă cu Ucraina. Războiul a forțat acolo o adaptare tehnologică uluitoare. „Nivelul de absorbție acum în DIANA este de 6 luni, în Ucraina vorbim despre două săptămâni. Adică o adaptare a nevoilor se face la fața locului”, a punctat Botiș. El consideră că România ar trebui să învețe din experiența vecinilor: „Ar trebui să fim în colaborare cu Ucraina pe ceea ce înseamnă «past experience și best practices», cele mai bune practici și experiență similară și să învățăm de la ei cum s-au adaptat în fiecare moment la provocările care au existat pe linia frontului.”
Provocările interne ale industriei
În anii ’90, România era un jucător important pe piața globală. „Suntem martori la faptul că România era al șaptelea exportator de tehnică militară, în anii 90 și deservea o armată mult mai mare la acel moment”, amintește Botiș. Declinul a fost însă vizibil.
Astăzi, una dintre cele mai mari probleme este paradoxal, una financiară. Cum vine asta? Până la urmă, băncile refuză să crediteze proiecte din acest sector. „Companiile din industria de apărare nu pot să meargă să ia credit pentru dezvoltarea de capacități de producție. Este ceva cu care se luptă foarte mulți operatori economici”, afirmă reprezentantul României la NATO. Fără linii de credit și contracte multianuale, dezvoltarea este aproape imposibilă.
O altă provocare majoră este resursa umană. Tinerii încă evită acest domeniu. Este nevoie de o schimbare de mentalitate, de parteneriate public-private și de încurajarea investițiilor. Botiș insistă pe ideea că „se poate lucra în industria de apărare și nu este un lucru rău, pentru că lucrăm pentru descurajare”.
De altfel, el propune și o redefinire a termenilor, pentru a reflecta mai bine realitatea complexă a sectorului. „Prefer să o numesc, o bază industrială, decât o industrie de apărare, pentru că, ca și industria de apărare, ar trebui să includem și producția, coproducția cu alte state cu care avem parteneriate strategice.”
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
BravonetCe plătești într-un bilet la concert de 100 de lei și cum separi taxele de cheltuielile organizatorului
LylaCe verifici în contract ca să știi cât durează pauza și când se termină programul
Revista IoanaCum alegi uleiul pentru ouă în funcție de aromă și punctul de fum, de la 107°C la variantele pentru prăjit
News24AUR îl propune pe Gheorghe Piperea pentru funcția de primar general al Bucureștiului
Dolce SportAccesul copiilor la terenurile școlare. Ce condiții prevedea proiectul adoptat de Senat în 2022
GetPonyBYD Seagull, de 9.900 de dolari în China, rămâne pe bandă după explozia unei anvelope la 140 km/h în testul mărcii
