Strâmtoarea Ormuz, un canal maritim puțin cunoscut publicului larg, a devenit un punct cheie într-o criză globală pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. O eventuală blocare a acestei rute de către Iran amenință să arunce în aer prețurile la combustibil la nivel mondial, transformând un loc cu o istorie de peste o mie de ani într-unul dintre cele mai sensibile puncte de pe harta politicii mondiale.

Peste 20% din exporturile globale de petrol și aproape 20% din gazul natural lichefiat tranzitează această strâmtoare lungă de 180 de kilometri și lată de doar 40 de kilometri în cel mai îngust punct. Potrivit unei analize Adevarul, ruta este esențială pentru exporturile din Iran, Irak, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite. Un raport energetic confirmă importanța sa strategică: „Strâmtoarea Ormuz este cel mai important punct de tranzit petrolier din lume”. Pentru a evita accidentele, petrolierele folosesc culoare de navigație separate, late de 3 kilometri, despărțite de o zonă tampon de aceeași lățime.

O poartă între civilizații

De-a lungul istoriei, Ormuz a fost mai mult decât o rută de navigație, funcționând ca o răscruce între civilizații și o poartă pentru comerțul dintre Orient și Occident. Navele transportau mirodenii, textile și pietre prețioase din Asia către Persia și Peninsula Arabică. Numele său provine, cel mai probabil, din limba persană, fiind asociat cu zeul zoroastrian Ahura Mazda. Alte teorii sugerează că ar însemna „locul de întâlnire” sau că ar fi fost numit după Ifra Hormizd, mama regelui persan Shapur al II-lea.

O descriere antică, din lucrarea „Periplul Mării Eritreene”, surprinde imaginea zonei: „La capătul superior al acestei insule, numite Calaei, se află un lanț muntos numit Calon, iar nu departe de acesta urmează gura Golfului Persic, unde se găsesc multe scoici de perle. În stânga strâmtorilor se află munți mari numiți Asabon, iar în dreapta se înalță  un alt munte rotund și înalt numit Semiramis. Între ei trecerea peste strâmtoare este de aproximativ șase sute de stadii,  dincolo de care acea mare foarte mare și lată, Golfului Persic, se întinde departe în interior. La capătul superior al acestui golf se află un oraș comercial desemnat prin lege numit Apologus, situat lângă Charaex Spasini și râul Eufrat”. În Evul Mediu, Regatul Ormuz a transformat zona într-un centru comercial cosmopolit și prosper.

Mărul discordiei între marile puteri

Importanța strategică a strâmtorii a atras atenția marilor puteri maritime cu mult înainte de descoperirea petrolului. În secolul al XVI-lea, otomanii și portughezii și-au disputat controlul asupra acesteia. În 1507, exploratorul portughez Afonso de Albuquerque a cucerit insula Ormuz, construind o fortăreață și transformând-o într-un punct central al imperiului său comercial. Un cronicar portughez al vremii nota: „Cine stăpânește Ormuz stăpânește cheia tuturor comerțurilor din Orient”.

Conflictul s-a intensificat după 1515, când otomanii au început campanii de cucerire în Irak și Persia, ocupând Basra în 1546. Tensiunile au culminat cu numirea lui Pirı Reis ca amiral al flotei otomane din Oceanul Indian în 1547. Războiul a continuat timp de un deceniu, până când, în 1622, portughezii au fost alungați de o alianță între British East India Company și Abbas I al Persiei. După acest moment, controlul asupra strâmtorii a devenit o competiție permanentă între imperiile europene și cele regionale.

Coasta Piraților și epoca „aurului negru”

Timp de trei secole, din secolul al XVII-lea până în al XIX-lea, apele din jurul strâmtorii au fost dominate de pirați. Regiunea de la sud, cunoscută de europeni drept „Coasta Piraților”, era sălașul triburilor care atacau navele comerciale încărcate cu mărfuri prețioase. Pentru a securiza comerțul, Imperiul Britanic a lansat expediții navale în 1809 și 1819, distrugând bazele piraților. Tratatele de pace semnate ulterior cu triburile locale au stat la baza formării Emiratelor Arabe Unite de astăzi.

În secolul XX, descoperirea rezervelor uriașe de petrol a transformat definitiv rolul strâmtorii. Conflictele din Orientul Mijlociu au adus în mod repetat Ormuz în centrul atenției. În timpul războiului Iran-Irak din 1984, ambele țări și-au atacat reciproc petrolierele în așa-numitul „Război al Petrolierilor”, care a dus la atacarea a peste 100 de nave. Acest conflict a determinat implicarea directă a Statelor Unite și a unor națiuni europene pentru a asigura tranzitul în siguranță, rol de securitate îndeplinit și astăzi de Flota a Cincea a Marinei SUA, cu sediul în Bahrain.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
criză energetică Iran Orientul Mijlociu petrol Strâmtoarea Ormuz