Un nou indiciu despre preeclampsie schimbă direcția cercetărilor

Cercetătorii au descoperit un mecanism molecular cheie implicat în preeclampsie și arată că intervenția la acest nivel poate preveni simptomele, atât în modele experimentale, cât și în țesut placentar uman. Această descoperire deschide noi perspective pentru tratamente.

Preeclampsia afectează una din zece sarcini la nivel mondial și poate avea consecințe grave atât pentru mamă, cât și pentru copil. Preeclampsia este o complicaţie frecventă şi severă a sarcinii, iar cauza sa exactă a rămas mult timp neclară. Noi date sugerează existenţa unui mecanism molecular central care ar putea fi nu doar implicat în apariţia bolii, ci şi o posibilă ţintă pentru tratament. Cercetările recente oferă o perspectivă nouă asupra proceselor implicate.

Un mecanism ascuns în placentă atrage atenția cercetătorilor

O echipă de la Universitatea din Michigan, într-un studiu publicat în revista Circulation, a identificat un mecanism molecular central implicat în preeclampsie. Cercetătorii au folosit tehnici moderne de secvențiere ARN la nivel de celulă unică și analiză spațială a placentei umane, dar și modele experimentale in vitro, in vivo și ex vivo.

Datele au arătat că nivelurile genei VGLL3 sunt mult crescute în placentele afectate de preeclampsie. Această genă face parte din calea de semnalizare Hippo, responsabilă de controlul creșterii celulare și alte funcții esențiale.

Creșterea nivelului de VGLL3 a fost legată de activarea sistemului imunitar, modificarea procesului de diferențiere a celulelor trofoblastice (cele care formează placenta) și afectarea vaselor de sânge. Aceste schimbări duc la hipertensiune, încetinirea creșterii fetale și risc crescut de mortalitate infantilă.

Intervenția asupra unei gene schimbă totul în laborator

Cercetătorii au mers mai departe și au analizat ce se întâmplă dacă această genă este blocată. În modelele animale, eliminarea genei VGLL3 din placentă a prevenit apariția simptomelor preeclampsiei.

În probe de placentă umană de la paciente cu preeclampsie, acționarea asupra aceleiași căi de semnalizare a dus la normalizarea sau chiar inversarea unor caracteristici ale bolii, fără să afecteze sănătatea mamei sau a copilului.

Aceste rezultate sugerează că VGLL3 ar putea deveni o țintă terapeutică importantă, mai ales pentru că nu pare să fie esențială pentru o sarcină normală.

Un fir comun între sarcină și alte boli la femei

Interesul pentru VGLL3 a apărut inițial după studii pe piele, unde s-a observat că această genă este mai activă la femei decât la bărbați. Mai târziu, s-a descoperit că VGLL3 este puternic activată și în boli autoimune frecvente la femei, cum ar fi lupusul și sclerodermia, afecțiuni care cresc riscul de preeclampsie în sarcină.

O problemă des întâlnită este diferențierea preeclampsiei de lupus în timpul sarcinii, din cauza simptomelor asemănătoare. Această observație a dus la studierea rolului VGLL3 în preeclampsie.

Placentă este organul cu cea mai mare activitate a genei VGLL3, ceea ce a orientat cercetarea spre rolul ei în sarcină și complicațiile care pot apărea.

Legături neștiute între procese biologice cheie

Studiile arată că VGLL3 este implicată și în alte procese, precum momentul maturizării sexuale, creșterea celulară, formarea vaselor de sânge, imunitatea mediată de leucocite și diferențierea celulară.

Cercetarea sugerează că VGLL3 ar putea conecta mecanisme considerate până acum separate în preeclampsie: inflamația, problemele vasculare și modificările matricei extracelulare, inclusiv fibroza.

O cale nouă pentru tratamentele preeclampsiei

Comparativ cu o altă genă asociată cu preeclampsia, FLT1, a cărei blocare afectează dezvoltarea normală a placentei, țintirea VGLL3 a avut efecte benefice fără să compromită sănătatea mamei sau a copilului.

Cercetătorii cred că VGLL3 funcționează ca un amplificator al bolii, accentuând procesele patologice, dar fără să fie esențială pentru sarcina normală.

Această descoperire deschide o direcție nouă pentru dezvoltarea unor terapii care să îmbunătățească evoluția sarcinii și să reducă riscurile pe termen lung asociate preeclampsiei.

Ce urmează după această descoperire

Autorii studiului își propun să continue cercetările pentru a înțelege mai bine cum poate fi blocată în siguranță VGLL3 sau căile sale de semnalizare. Ei sunt optimiști că această descoperire poate duce la tratamente noi pentru preeclampsie.

Pe termen lung, obiectivul este dezvoltarea unor terapii care să reducă riscurile pentru mame și copii și să îmbunătățească evoluția sarcinilor afectate de această complicație severă.

Identificarea rolului major al genei VGLL3 în preeclampsie marchează un pas esențial în înțelegerea și, posibil, tratarea acestei afecțiuni.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

News24CCR respinge sesizarea lui Bolojan privind plata celor 4,8 miliarde de lei pentru magistrațiDolce SportGică Hagi rămâne selecționer după patru eșecuri consecutive, anunță Mihai StoichițăGetPonyEnergia pentru 100 km cu o electrică poate ajunge la 5 lei în România, cu panouri proprii și stocareBravonetEva Marie Saint a încetat din viață la 102 ani. A câștigat Oscarul cu primul rol de cinemaLylaCum alegi între retinol, retinal, adapalen și tretinoin în funcție de acnee, riduri și sensibilitatea pieliiRevista IoanaCum izolezi țevile de apă caldă acasă. Pentru 15 metri, varianta cu spumă ajunge la aproximativ 80 de lei