În prezent, ţările din întreaga lume au ajuns la un acord istoric pentru protejarea oceanelor care se află în afara granițelor naționale, după aproape două decenii de negocieri.
Tratatul ONU privind Marea Înaltă, care va avea ca scop protejarea a 30% din apele internaționale până în 2030, a fost convenit sâmbătă seara târziu la New York, după două zile de discuții non-stop care s-au axat pe sprijinul acordat națiunilor în curs de dezvoltare pentru a îndeplini angajamentele tratatului și pe dezbaterea despre cine va beneficia de resursele marine.
Mai mult de 60% din oceane sunt considerate ape internaționale, cunoscute sub numele de marea liberă, ceea ce înseamnă că toate țările au dreptul de a naviga, de a pescui și de a face cercetări acolo. Doar aproximativ 1 % din marea liberă este protejată în prezent.
Miza acordului este reprezentată de drepturile lucrative de pescuit și de transport maritim, precum și de viitoarele propuneri de exploatare minieră la mare adâncime și de recoltare a compușilor din viața marină care ar putea avea aplicații farmaceutice.
Tratatul oferă instrumentele necesare pentru a stabili și gestiona zonele marine protejate, acoperă accesul la resursele genetice marine și utilizarea acestora și stabilește cerințele pentru evaluările de mediu pentru activitățile de mare adâncime. Negociatorii s-au confruntat pe tema modului de împărțire a recompenselor obținute din resursele marine nou descoperite.
„A existat o problemă de beneficii, deoarece marea liberă este proprietatea tuturor sau a nimănui”, a declarat Antonia Leroy, șefă a politicii oceanice la WWF UE.
Discuția privind organizațiile regionale care ar trebui să efectueze monitorizarea zonelor protejate a fost, de asemenea, aprinsă, a spus ea.
„Corabia a ajuns la țărm”, a declarat Rena Lee, ambasadorul pentru oceane al Singapore, care, în calitate de președinte al conferinței, a anunțat acordul cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în fața delegaților obosiți care au aplaudat în picioare.
„Acesta este un succes masiv pentru multilateralism. Un exemplu al transformării de care lumea noastră are nevoie și pe care o cer oamenii pe care îi servim”, a scris pe Twitter Csaba Kőrösi, președintele Adunării Generale a ONU.
Activiștilor de mediu li s-au alăturat, de asemenea, celebrități precum Jane Fonda în timpul negocierilor pentru a-i îndemna pe reprezentanții ONU să pecetluiască un acord.
Actrița și activista Jane Fonda, în centru, a fost înrolată în campania pentru protejarea oceanelor © AFP via Getty Images
Prin stabilirea primului cadru juridic de protecție a zonelor marine, tratatul va fi esențial pentru punerea în aplicare a promisiunilor făcute în cadrul conferinței COP15 a ONU privind biodiversitatea, care a avut loc în decembrie, de a conserva o treime din mare și din uscat până în 2030, cunoscută sub numele de promisiunea „30 până la 30”.
Acordul va trebui să fie ratificat de 60 de state înainte de a intra în vigoare și va fi adoptat oficial la o sesiune ulterioară a ONU. Lee le-a spus negociatorilor că nu vor exista redeschideri sau discuții de fond asupra textului.
Greenpeace a declarat că există „încă defecte în text”, dar a susținut că tratatul este o „victorie monumentală pentru protecția oceanelor și un semn important că multilateralismul încă funcționează într-o lume din ce în ce mai divizată”.
„Acum putem în sfârșit să trecem de la discuții la schimbări reale în mare. Țările trebuie să adopte în mod oficial tratatul și să îl ratifice cât mai repede posibil pentru a intra în vigoare, iar apoi să ofere sanctuarele oceanice complet protejate de care planeta noastră are nevoie”, a declarat Laura Meller, un militant pentru oceane pentru Greenpeace Nordic.
„Ceasul încă mai ticăie pentru a livra 30×30. Mai avem o jumătate de deceniu și nu putem fi mulțumiți.”
Virginijus Sinkevičius, comisarul european pentru mediu, a descris acordul ca fiind „un pas înainte crucial pentru conservarea vieții marine și a biodiversității”.
Dar, înainte de conferința COP15 de anul trecut, el a declarat pentru Financial Times că aplicarea obiectivelor de mediu rămâne o provocare: „La sfârșitul zilei, va depinde de ceea ce va fi sub (obiectivul). Ce fel de indicatori generali vom încerca să punem în legătură cu aceasta? Care va fi mecanismul de punere în aplicare și de revizuire? Cât de puternic va fi acesta?”
UE a promis 40 de miliarde de euro pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să protejeze mediul marin.
Oceanele au absorbit 90 % din încălzirea care a avut loc în ultimele decenii din cauza creșterii gazelor cu efect de seră și 30 % din dioxidul de carbon eliberat în atmosferă, punând ecosistemele lor sub o presiune intensă.
Creșterea temperaturii apei din cauza încălzirii globale perturbă curenții oceanici, alterând sistemele alimentare și făcând mările inospitaliere pentru organismele lor vii.
Acordul ONU este cel de-al treilea acord internațional de acest tip referitor la marea liberă. Acesta urmează unor tratate specifice legate de exploatarea minieră a fundului mării, în 1994, și de gestionarea stocurilor de pești migratori, în 1995.
Sursa – www.ft.com
