Companiile energetice ar putea avea nevoie de luni pentru a relua livrările de petrol și gaze după acordul privind Iranul, chiar dacă piața a reacționat imediat printr-o scădere a cotațiilor. Blocajul nu ține doar de politică externă, ci de logistică, asigurări maritime, reluarea extracției și capacitatea de a scoate în siguranță navele din Golful Persic.
În cifre, petrolul Brent a scăzut luni cu 3,45 dolari și a ajuns la 83,89 dolari pe baril, iar țițeiul de referință din SUA a pierdut 4,03 dolari, până la 80,85 dolari pe baril. Corecția este relevantă față de sesiunea anterioară, dar nivelurile rămân mult peste pragul de aproximativ 70 de dolari pe baril la care se tranzacționa petrolul înainte de începerea războiului de la sfârșitul lunii februarie. Pentru companii, acesta este indicatorul care contează: piața a redus prima de risc, dar nu a eliminat-o.
Miza pentru economia reală este o normalizare lentă a costului energiei. Asta înseamnă că presiunea pe carburanți, transport, costuri industriale și inflație nu dispare odată cu anunțul politic. Pentru companiile din România cu consum energetic ridicat sau cu expunere mare la logistică, mesajul practic este că bugetele de aprovizionare și scenariile de cost nu pot fi reconstruite încă pe ipoteza unei reveniri rapide la prețurile dinaintea conflictului.
Nave încărcate cu țiței sunt blocate în Golful Persic de peste trei luni, fără posibilitatea de a tranzita în siguranță strâmtoarea prin care, înainte de război, trecea aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și benzină. Chiar dacă traficul a fost reluat parțial sub escortă și supraveghere navală americană, fluxul nu a revenit la parametrii normali, iar riscul militar rămâne activ.
Daniel Evans (șeful global al cercetării pentru combustibili și rafinare la S&P Global Energy) a explicat că reluarea operațiunilor depinde de refacerea încrederii comerciale și de revenirea acoperirii de risc în transport.
„Va dura timp pentru ca oamenii să se simtă confortabil și pentru ca asigurările să fie puse la punct… în special pentru a aduce oameni pe teren să repornească unele dintre aceste active.”
Pentru rafinării, traderi și consumatori industriali, implicația este directă: o scădere a cotației spot nu se transferă imediat în prețul fizic al materiilor prime. Între cotația de pe ecran și produsul livrat există transport, contractare, încărcare, descărcare și procesare. Numai că exact aceste verigi au fost afectate de închiderea strâmtorii.
Statele cu rute alternative își revin mai repede
State precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care au conducte alternative sau rute în afara Strâmtorii Hormuz, ar putea fi printre primele care reiau producția. Acest avantaj logistic le poate permite să recâștige mai repede volume și venituri, comparativ cu producătorii dependenți de tranzitul maritim din zonă.
Dar revenirea nu va fi uniformă. Alan Gelder (vicepreședinte senior pentru rafinare, produse chimice și piețe petroliere la Wood Mackenzie) a avertizat că în unele state repornirea infrastructurii de extracție va dura mult mai mult.
„Dar locuri precum Irak ar putea fi mult mai provocatoare, deoarece au avut o oprire mult mai mare, câmpurile lor sunt mai dificile… ar putea dura aproximativ un an până vor reveni.”
Pentru piață, diferența dintre câteva luni și aproximativ un an este esențială. Ea prelungește dezechilibrul dintre ofertă și cerere și menține o primă de risc în prețul petrolului. Pentru companiile europene, inclusiv cele din România, asta înseamnă că o eventuală ieftinire a carburanților ar putea fi parțială și volatilă, nu liniară.
Investițiile suspendate prelungesc dezechilibrul
Potrivit Euronews, oprirea fluxurilor a afectat nu doar livrările curente, ci și investițiile din sistemul energetic, care au fost suspendate după închiderea strâmtorii. Cum aceste investiții produc rezultate în ani, nu în săptămâni, orice amânare prelungește perioada în care oferta globală rămâne sub potențial, iar piața funcționează cu marje de siguranță reduse.
Iar aceasta este partea cu impact strategic pentru investitori și marii consumatori: când capitalul din upstream și transport ezită să revină, volatilitatea rămâne ridicată chiar dacă acordul politic rezistă. În astfel de episoade, proiectele care reduc expunerea la combustibili fosili importați capătă valoare economică mai mare, fiindcă oferă predictibilitate și o mai bună vizibilitate a costului energiei pe termen lung.
Daniel Evans (șeful global al cercetării pentru combustibili și rafinare la S&P Global Energy) a rezumat problema operațională în termeni foarte clari.
„Pentru a aduce o navă, trebuie să fii sigur că ai o fereastră de siguranță suficient de mare pentru a o aduce, a o încărca și a o scoate.”
Cu alte cuvinte, acordul deschide drumul diplomatic, dar nu garantează încă flux comercial fluent. Iar pentru prețurile din economie, această distincție contează mai mult decât reacția din prima zi a burselor petroliere.
Daniel Sternoff (cercetător senior la Center on Global Energy Policy de la Columbia University) a pus sub semnul întrebării chiar viteza cu care marfa deja blocată poate ieși din regiune: „Nu știm ce înseamnă ‘deschis’ sau care va fi viteza de evacuare a materialului blocat.” Pentru piețe, această necunoscută menține riscul unei perioade prelungite cu petrol peste nivelul de aproximativ 70 de dolari pe baril, adică peste reperul dinaintea conflictului.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Dolce SportThierry Henry îl pune pe Zidane „la nivelul lui Dumnezeu” după două victorii fără gol primit
GetPonyVolkswagen ID. Polo consumă 15,0 kWh/100 km în testul de 4468 km și ajunge la 347 km autonomie reală
BravonetDouă arestări într-o singură seară pentru gemenele Indiggo. Victima ar fi chiar mama lor
LylaCe ingrediente merită căutate în produsele anti-aging și cum le integrezi în rutina ta
Revista IoanaUruguay conduce topul țărilor pentru pensionarea în străinătate în 2026
News24Pompierii au localizat incendiul din Burdujeni după o intervenție cu autoscări și echipe în pod
