Bruxelles-ul lucrează la un mecanism care să mențină operaționale băncile aflate în rezoluție dacă Europa intră din nou într-o criză bancară, la aproximativ trei ani după șocul Credit Suisse din 2023. Tema centrală nu este capitalul, unde regulile post-2008 au împins pierderile către acționari și creditori, ci lichiditatea imediată: banii necesari pentru ca o instituție de credit să facă față retragerilor rapide de depozite și să evite blocajul de plăți.

Fondul european de siguranță disponibil astăzi este de 81 de miliarde de euro, administrat de Consiliul Unic de Rezoluție, în timp ce autoritățile elvețiene au mobilizat aproximativ 260 de miliarde de franci elvețieni pentru stabilizarea Credit Suisse înainte de preluarea de către UBS. Raportul de scară este relevant pentru investitori și trezorieri corporativi: instrumentul european existent este de peste trei ori mai mic decât intervenția folosită într-un singur caz major din afara UE, iar problema pe care încearcă să o acopere noul plan este tocmai finanțarea de urgență din primele ore ale unei crize.

Miza pentru România este indirectă, dar materială. Un șoc de lichiditate într-o bancă sistemică europeană ar ridica rapid costul finanțării în regiune, ar comprima apetitul pentru risc și ar afecta fluxurile de capital către piețele periferice, inclusiv Bursa de Valori București și piața locală a obligațiunilor. Pentru companii, asta s-ar traduce în marje mai mari la creditare, refinanțări mai scumpe și criterii de risc mai stricte. Pentru stat, ar însemna presiune suplimentară pe costul datoriei într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să susțină cheltuieli de circa 1 trilion de euro pe an pentru modernizarea economiilor și consolidarea apărării.

Nu a fost publicată o probabilitate oficială pentru un asemenea scenariu, iar instituțiile bancare din România care ar fi cele mai vulnerabile nu sunt identificate în informațiile disponibile până acum. Dar arhitectura riscului este clară: într-un sistem financiar interconectat, problema nu apare doar la banca aflată în dificultate, ci în viteza cu care neîncrederea mută depozite, închide piețe de finanțare și crește prima de risc pentru întregul sector.

Comisia caută bani de intervenție rapidă înainte ca retragerile să epuizeze o bancă

Modelul analizat de serviciile Comisiei Europene pornește de la ideea că Banca Centrală Europeană ar furniza inițial lichiditate, pe baza unor garanții emise de instituția aflată în rezoluție. Dacă acest prim nivel ar eșua, fondul de rezoluție ar interveni. Iar dacă resursele nu ar ajunge, ar putea fi chemate să contribuie băncile din sector sau Mecanismul European de Stabilitate, cu sprijin potențial din partea guvernelor naționale.

Acesta este punctul cu cea mai mare relevanță de business. Dacă schema finală va include contribuții suplimentare ale sectorului bancar, costul nu rămâne izolat în bilanțurile instituțiilor mari, ci riscă să se propage în prețul creditului și în randamentele cerute pentru finanțare. Dacă presiunea ajunge la guverne, se mută în deficit, datorie și, în ultimă instanță, în spațiul fiscal disponibil pentru investiții.

Un document intern citat de Politico arată că actualul cadru european are încă probleme structurale. Formula folosită este directă și explică de ce subiectul a revenit pe agenda de la Bruxelles.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Banca Centrală Europeană Bruxelles Credit Suisse România