Indicatorul de Încredere Macroeconomică al Asociației CFA România a scăzut în mai cu 7,7 puncte, până la 30,5 puncte, un nivel pe care președintele asociației, Adrian Codirlașu (președintele Asociației CFA România), îl leagă de episoade în care economia locală a intrat în recesiune tehnică sau a traversat șocuri majore. Pentru mediul de afaceri, combinația relevantă nu este doar încetinirea PIB, ci suprapunerea dintre activitate slabă, inflație încă ridicată și presiune pe curs.

În cifre, componenta condițiilor curente a coborât cu 9,3 puncte, până la 23,4 puncte, iar indicatorul anticipațiilor a scăzut cu 6,8 puncte, la 34 de puncte. Sondajul mai arată o inflație anticipată de 7,53% pentru orizontul iunie 2027, un curs mediu estimat la 5,2857 lei/euro pentru 6 luni și 5,3521 lei/euro pentru 12 luni, plus o datorie publică anticipată la 61% din PIB în următoarele 12 luni. Față de exercițiul anterior, estimarea pentru deficitul bugetar din 2026 s-a redus cu 0,2 puncte procentuale, la 6,2% din PIB, dar anticipațiile de creștere economică pentru 2026 au coborât la -0,1%.

Pentru companii, acest tablou înseamnă presiune simultană pe costuri, pe finanțare și pe cerere. O inflație de peste 7% erodează venitul real și afectează consumul, iar un curs euro/leu văzut la 5,35 în 12 luni ridică factura pentru importatori și pentru firmele cu costuri denominate în valută. Pentru exportatori, deprecierea poate aduce un sprijin de curs, dar numai acolo unde marjele nu sunt deja absorbite de costuri mai mari la energie, materii prime sau finanțare.

Si pentru investitori, semnalul este unul de repoziționare a riscului. Când 71% dintre participanții la sondaj anticipează deprecierea leului în următoarele 12 luni, iar restul de 29% văd stagnare, nu apreciere, ipoteza de bază din bugete și evaluări se mută spre costuri mai mari de acoperire valutară și randamente reale mai greu de protejat în activele cu venit fix în lei.

Codirlașu leagă nivelul redus al indicatorului de episoadele în care economia a intrat în recesiune tehnică

Adrian Codirlașu (președintele Asociației CFA România) a explicat că nivelurile reduse ale indicatorului au precedat, în anii recenți, perioade de recesiune tehnică sau de tensiune economică puternică.

„Începând cu 2024, indicatorul a avut valori reduse care indicau o situație incertă în economie și în acești ani am avut recesiuni tehnice, iar anul acesta chiar avem o ușoară recesiune. Deci cumva a anticipat această creștere modestă a PIB-ului, recesiunea tehnică precum și recesiunea actuală. A mai fost la un nivel foarte redus în 2012, atunci când am avut o criză politică. A mai fost în 2018, pe final de an, când s-a încercat naționalizarea fondurilor de pensii Pilon II. De asemenea, au mai fost situații de valori reduse în pandemie și la începutul războiului din Ucraina. Cel mai jos nivel a fost la începutul pandemiei de coronavirus, în 2020.”

Comparația istorică este esențială pentru citirea indicatorului. Niveluri similare au mai apărut în 2012, în criza politică, în 2018, la tentativa de naționalizare a Pilonului II, și în 2020, în pandemie. Nu este o simplă deteriorare de sentiment, ci un prag care, în lectura CFA România, a coincis cu șocuri macroeconomice și cu slăbirea vizibilă a activității.

Dar riscul central pentru decidentul economic nu este doar scăderea activității, ci regimul de stagflație. Adrian Codirlașu estimează pentru acest an o contracție economică între 0,5% și 1%, ceea ce mută scenariul de bază spre volum mai mic de business într-un mediu cu prețuri încă ridicate.

„Este o problemă structurală la noi. Inflația este însă legată de o altă problemă structurală, deficitul bugetar. Pentru PIB anticipația mea este că vom avea o scădere, o recesiune, mă rog, spun lucrul acesta de anul trecut. Am putea consemna undeva între 0,5% și 1% scădere economică în acest an. Asta arată cifrele acum. Suntem în situație de stagflație, adică inflația e mare, economia scade. E cea mai rea combinație pentru că politicile standard nu funcționează. Singurul lucru care ar funcționa este reducerea în continuare a deficitului bugetar, însă prin reducerea cheltuielilor, pentru că dacă creștem veniturile înseamnă că generăm inflație și mai mare, majorăm taxele, ceea ce va pune presiune și mai mare pe economie.”

Mesajul contează direct pentru planificarea bugetară. Dacă scenariul de recesiune vine fără dezinflație rapidă, companiile nu pot miza simultan pe revenirea cererii și pe relaxarea costurilor. Iar opțiunea fiscală sugerată de Codirlașu, reducerea cheltuielilor și nu creșterea taxelor, indică faptul că orice întârziere a consolidării poate prelungi presiunea asupra ratelor, cursului și costului capitalului.

Leul mai slab și inflația de peste 7% schimbă ipotezele de buget pentru 2026

Potrivit digi24.ro, aproximativ 80% dintre participanți anticipează reducerea ratei inflației în următoarele 12 luni, iar 20% văd o majorare. Numai că reducerea nu înseamnă ieșire din zona de risc pentru companii sau gospodării, cât timp inflația anticipată rămâne peste 7% pe orizontul de 12 luni. În termeni de cash-flow, asta înseamnă că indexarea costurilor, renegocierea contractelor și protecția marjelor rămân mai importante decât scenariile de expansiune agresivă.

Adrian Codirlașu a legat explicit episodul recent de depreciere a monedei de ajustarea așteptărilor în sondaj.

„Pe fondul aversiunii la risc, cauzată atât de factori externi, cât și interni, încrederea în economie a scăzut semnificativ. În același timp, în contextul episodului de depreciere a leului, și anticipațiile de evoluție viitoare a cursului de schimb s-au ajustat. De asemenea, consistent cu evoluția încrederii în economie, și anticipațiile pentru creșterea economică pentru anul curent au înregistrat scăderi semnificative, deja indicând un risc ridicat de recesiune.”

Piața rezidențială completează acest tablou defensiv. Pentru următoarele 12 luni, 53% dintre participanți văd stagnare a prețurilor proprietăților rezidențiale, iar 47% anticipează scădere. În același timp, 67% consideră că prețurile actuale sunt supraevaluate și doar 20% le văd corect evaluate. Pentru dezvoltatori și finanțatori, semnalul este că susținerea din preț a activelor nu mai poate fi tratată ca premisă implicită într-un mediu cu cerere sub presiune și cost al banilor ridicat.

Iar anticipația privind petrolul Brent, la 99 dolari/baril în următoarele 12 luni, în contextul războiului din Iran, adaugă un risc suplimentar pe lanțul costurilor. Într-o economie care intră într-o fază de creștere negativă, un astfel de nivel la energie reduce spațiul pentru refacerea marjelor în sectoarele cu consum intensiv.

Pe termen mediu, combinația dintre deficit bugetar mediu estimat la 6,2% din PIB în 2026, datorie publică anticipată la 61% din PIB în următoarele 12 luni și creștere economică medie de -0,1% pentru 2026 mută centrul deciziei de business dinspre expansiune spre conservarea marjei, disciplina de bilanț și acoperirea riscului valutar.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Adrian Codirlaşu CFA România PIB stagflaţie