România ar trebui să ceară un împrumut SAVE de 30 de miliarde de euro de la UE.

România ar trebui să solicite Uniunii Europene un împrumut de tip SAVE, de 30 de miliarde de euro pe 30 de ani, cu dobândă redusă, pentru a înlocui o parte din finanțarea scadentă în 2026 și 2027 și pentru a evita ca reducerea deficitului să frâneze și mai mult economia, susține Sorin Pâslaru (redactor-șef, Ziarul Financiar).

Mai precis, argumentul pleacă de la combinația dintre un stoc al datoriei publice de 220 de miliarde de euro, cheltuieli cu dobânzile de 3% din PIB și ținte de deficit care obligă statul la o ajustare bugetară accelerată. Pentru 2026, ținta este un deficit de 6% din PIB, din care 3% reprezintă costul dobânzilor și 3% deficitul primar. Pentru 2027, ținta coboară la 5,7% din PIB, ceea ce ar lăsa un deficit primar de 2,7% din PIB, dacă dobânzile rămân la 3% din PIB. Până în 2028-2029, cheltuielile ar trebui să fie egale cu veniturile, astfel încât întregul deficit să fie generat doar de serviciul datoriei.

Pentru mediul de afaceri, implicația este directă: dacă spațiul fiscal nu este obținut prin refinanțare mai ieftină, el va fi căutat prin tăieri de cheltuieli și, potențial, prin presiune fiscală suplimentară. Iar primele date din 2026 arată că ajustarea a început deja. Pe primele patru luni din 2026, cheltuielile bugetului general consolidat au scăzut cu 3,2%, într-un an cu inflație anuală de 10%, ceea ce echivalează cu o ajustare reală de 14%, nivel descris drept cea mai dură corecție de după criza din 2009-2010.

Scăderea nu este uniformă. Cheltuielile cu salariile bugetarilor au coborât cu 3% în primele patru luni din 2026, iar pensiile cu 2%, prin înghețarea salariilor și reducerea numărului de salariați. În paralel, PIB-ul a scăzut în trimestrul I din 2026 cu 1,2% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar pentru trimestrul II este așteptat un nivel similar. Pentru companii, acest mix înseamnă cerere internă mai slabă, rotație mai lentă a stocurilor și planuri de investiții evaluate într-un mediu cu cost al capitalului ridicat.

„Pentru că nu poţi avea spaţiu fiscal pentru relansare din cauza deficitelor care trebuie reduse şi a dobânzilor deja foarte mari, România ar trebui să ceară de la UE un împrumut SAVE de 30 mld. euro pe 30 de ani cu dobândă redusă. Dacă ne-am împrumutat pentru înarmare de ce nu ne-am împrumuta pentru creştere?” a afirmat Sorin Pâslaru (redactor-șef, Ziarul Financiar).

Refinanțarea mai ieftină ar viza dobânzile, nu doar deficitul curent

Mecanismul sugerat este unul de management al pasivului: o parte din datoria care ajunge la scadență în 2026 și 2027 ar fi înlocuită cu finanțare pe termen lung, 30-40 de ani, la costuri mai mici decât cele cerute pieței pentru România. Efectul urmărit nu este ștergerea deficitului, ci comprimarea cheltuielii anuale cu dobânda și câștigarea unui interval de timp în care ajustarea fiscală să nu împingă economia în stagnare sau recesiune.

Potrivit ZF, referința folosită pentru această idee este programul SAFE de finanțare pe termen lung pentru investiții în înarmare: 18 miliarde de euro cu dobândă de 3% pe an, pe 45 de ani și cu perioadă de grație de 10%. Față de finanțarea comercială a unui emitent cu dezechilibre fiscale ridicate, o astfel de structură mută presiunea de numerar din anii apropiați spre un orizont mult mai lung.

Numai că argumentul nu se rezumă la costul finanțării. Sorin Pâslaru susține că România va trebui să ajungă pe excedent primar în următorii ani, adică să încaseze la buget mai mult decât cheltuie, fără a include dobânzile. Într-o economie care deja a intrat pe contracție la început de an, acest obiectiv ar însemna, în termeni practici, mai puțini bani în consum, investiții publice mai selective și o presiune suplimentară pe sectoarele dependente de comenzile statului.

„Este clar că nu poţi avea creştere de peste 7%. Şi atunci, singura şansă pentru a căpăta o gură de oxigen este să micşorezi cheltuiala curentă cu dobânzile. Adică să nu fii nevoit să tai din cheltuieli şi în anii următori cum s-a întâmplat în primele patru luni din 2026 şi să obţii măcar un 1% din PIB pe an, circa 4 mld. euro, spaţiu fiscal din scăderea cheltuielilor cu dobânzile”, a explicat Sorin Pâslaru (redactor-șef, Ziarul Financiar).

Cifra de 1% din PIB pe an, echivalentă cu circa 4 miliarde de euro, este relevantă pentru companii fiindcă poate face diferența între consolidare exclusiv prin tăieri și o ajustare care lasă loc pentru cofinanțarea investițiilor, plăți mai rapide ale statului și menținerea proiectelor cu efect de multiplicare în economie.

Problema de fond rămâne modelul de creștere, nu doar factura la dobânzi

Dar refinanțarea ieftină nu rezolvă cauzele structurale invocate în dezbaterea economică. Datele arată decalaje între sectoarele care consumă și cele care produc. Valoarea adăugată brută din industria alimentară a crescut cu doar 30% în ultimii zece ani, în timp ce retailul și comerțul au avansat cu 300% în aceeași perioadă. Raportul de 1 la 10 între ritmul industriei alimentare și cel al comerțului sugerează că o parte tot mai mare din cererea internă s-a transferat spre importuri, nu spre capacitate locală de producție.

Și finanțarea economiei reale s-a subțiat. Creditarea băncilor către companii a scăzut de la 15% din PIB în 2015 la 11% din PIB în 2025, adică un recul de 4 puncte procentuale și o reducere relativă de aproape 27%. Pentru investitori, acesta este un semnal că transmisia dintre bani publici, credit privat și investiții productive nu funcționează suficient pentru a transforma absorbția fondurilor europene în creștere economică robustă.

În aceeași logică, Pâslaru a ridicat întrebarea privind multiplicatorul fondurilor europene într-un an cu absorbție record, dar cu economie aproape de zero. Tema a fost reluată și la Banca Națională, unde economiști cu zeci de ani de experiență au susținut că modelul de creștere de până acum s-a epuizat, iar o traiectorie sustenabilă ar presupune o creștere de 2,5-3% pe an cu un deficit bugetar de maximum 3% pe an, pe fondul unei corecții a decalajului dintre salarii și productivitate și al unei competitivități afectate de prețul energiei.

„Cum se poate obţine o gură de oxigen în speranţa unei relansări economice care va permite «stăpânirea» datoriei publice prin creştere economică? Prin obţinerea unei depresurizări temporare. Aceasta ar putea proveni din schimbarea unei părţi din datoria statului care vine în 2026 şi 2027 la scadenţă cu un împrumut de 20-30 miliarde de euro pe 30-40 de ani la dobânzi mici de la UE sau chiar bilateral de la un stat bogat, precum Germania sau Franţa, care are interese mari aici”, a spus Sorin Pâslaru (redactor-șef, Ziarul Financiar).

Nu a fost anunțat un astfel de instrument la nivelul Comisiei Europene, iar probabilitatea unei formule similare SAFE depinde de voința politică a statelor membre și de încadrarea în regulile fiscale europene. Faptul că România a cerut deja, alături de alte 11 state, menținerea și extinderea Fondului pentru modernizare după 2030 arată însă că Bucureștiul caută deja soluții europene pentru proiecte cu impact bugetar și de competitivitate. Pe termen mediu, dacă refinanțarea ieftină nu apare, ajustarea necesară pentru a coborî de la un deficit de 6% din PIB în 2026 la 5,7% în 2027 și apoi spre un sold primar neutru în 2028-2029 va continua să fie transferată în economie prin consum mai slab, investiții publice mai selective și costuri de finanțare ridicate pentru întregul sector privat.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportRomânia începe Nations League în Suedia după șase deplasări fără victorieGetPonyGreen Water & Power și Autel pun în funcțiune al 10.000-lea port de încărcare după trei aniBravonetHoroscop 27 septembrie 2026. Scorpion și Săgetător au azi o decizie de luatLylaToshisuke Kanazawa a câștigat al 19-lea titlu național la 90 de ani. Cum își adaptează antrenamenteleRevista IoanaLumina din dormitor a fost asociată cu riscuri cardiovasculare. Cum reduci expunereaNews24Salariul minim cumpără cu 23% mai multe alimente, deși prețurile au urcat cu 53% în cinci ani