Valentin Lazea (economist-șef al BNR) susține că reducerea deficitului bugetar al României de la 6,2% din PIB la sub 3% din PIB ar putea fi obținută fără majorări de taxe, dacă statul recuperează mai mult din veniturile deja datorate și limitează atât evaziunea fiscală, cât și optimizarea fiscală permisă de actuala legislație. Pentru mediul de afaceri, mesajul mută presiunea dinspre cote de impozitare spre administrare fiscală, controale și reinterpretarea unor structuri folosite legal până acum.
Mai precis, diferența de 3,2 puncte procentuale dintre deficitul curent, de 6,2% din PIB, și ținta de sub 3% din PIB ar urma să fie acoperită, în viziunea sa, nu prin tăierea anvelopei totale de cheltuieli și nici prin taxe mai mari, ci printr-o colectare mai bună a TVA și a impozitului pe profit. Lazea afirmă că România pierde anual procente semnificative din PIB doar din necolectarea acestor venituri, suficient cât să acopere teoretic o mare parte din deficit.
Miza financiară este directă. Dacă aceste venituri nu sunt aduse în buget, presiunea se mută fie spre noi creșteri de taxe, fie spre costuri de finanțare mai mari pentru stat, într-un moment în care România operează deja cu costuri ridicate de finanțare. Pentru companii, o consolidare fiscală credibilă ar reduce riscul de deteriorare a ratingului suveran; pentru contribuabilii care plătesc integral, ar însemna o presiune mai mică de a compensa prin fiscalitate ceea ce alții nu achită.
Lazea a insistat că obstacolul politic pentru taxe mai mari este foarte ridicat. Potrivit Forbes, el a arătat că percepția publică asupra fiscalității este distorsionată: povara este asociată mai ales cu taxarea muncii, în timp ce taxele pe capital, proprietate și profit rămân, comparativ cu Europa, la niveluri mai reduse. Asta schimbă și lectura pentru investitori: riscul fiscal imediat nu este neapărat o cotă mai mare, ci o administrare mai strictă a bazei existente.
„Problema este cum ajungem de la un deficit de 6,2% sau cât o fi el anul ăsta la sub 3%. E clar că, deși în general impozitele din România, cu excepția impozitelor pe muncă, celelalte impozite sunt mai mici decât în Europa… există în public o lipsă de apetență totală pentru creșteri de taxe.”
Din această logică rezultă și prima implicație practică pentru companii. Zonele de risc nu mai sunt doar evaziunea clasică, adică neplata taxelor cu încălcarea legii, ci și aranjamentele legale care reduc sarcina fiscală folosind lacunele din codul fiscal. Pentru firmele care și-au construit eficiența de cash-flow pe astfel de mecanisme, o schimbare de abordare poate însemna cost fiscal suplimentar chiar fără modificarea cotelor nominale.
BNR mută discuția de la tăieri de cheltuieli la baza de impozitare necolectată
Lazea respinge explicit ideea că ajustarea ar putea veni în principal din comprimarea cheltuielilor publice. Aici semnalul este relevant și pentru piața titlurilor de stat: dacă statul nu își poate micșora anvelopa totală de cheltuieli, singura variantă credibilă rămâne creșterea veniturilor efective din actuala bază fiscală.
„Ideea aceea că putem să reducem anvelopa de cheltuieli este o utopie.”
Iar argumentul său merge mai departe. Chiar dacă unele categorii de cheltuieli dispar, altele apar în loc, ceea ce face improbabilă o scădere structurală a cheltuielilor totale. Pentru piețe, asta înseamnă că disciplina bugetară nu poate fi evaluată doar prin anunțuri de tăieri punctuale, ci prin capacitatea administrației de a transforma creanțele fiscale teoretice în încasări efective.
„Anvelopa totală de cheltuieli nu are cum să scadă… pleacă unele cheltuieli, vin altele în loc.”
Optimizarea fiscală, o țintă majoră pentru stat
Și definiția dată de economistul-șef al BNR contează pentru calibrarea riscului de conformare. Evaziunea fiscală este, în termenii săi, neplata taxelor prin încălcarea legii. Optimizarea fiscală este neplata taxelor cu respectarea legii. Diferența este critică pentru companii, fiindcă a doua categorie trimite spre acele „numeroase portițe” legislative pe care statul le-ar putea închide fără a anunța formal o creștere de taxe.
„Evaziunea fiscală este cea care se face încălcând legea, optimizarea fiscală este neplata respectând legea”, a spus Valentin Lazea (economist-șef al BNR).
Numai că informațiile publice disponibile până acum nu detaliază ce portițe fiscale ar fi vizate și nici nu oferă un calendar pentru coborârea deficitului sub 3% din PIB exclusiv prin colectare mai bună. Din unghi investițional, acesta este principalul punct de urmărit: nu direcția generală, care este clară, ci instrumentele concrete prin care ANAF și legiuitorul ar transforma această strategie în venituri recurente.
Dar chiar și fără acest calendar, semnalul de politică economică este deja conturat. România are un deficit de 6,2% din PIB și un obiectiv sub 3% din PIB, adică o ajustare de peste două ori față de nivelul-țintă. Dacă ajustarea va veni din colectare și din restrângerea optimizării fiscale, sectoarele cu planificare fiscală agresivă vor resimți primele schimbarea, iar companiile cu conformare ridicată ar putea beneficia, pe termen mediu, de o presiune mai mică pentru majorări generale de taxe și de un risc suveran mai bine controlat.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Dolce SportRomânia începe Nations League în Suedia după șase deplasări fără victorie
GetPonyGreen Water & Power și Autel pun în funcțiune al 10.000-lea port de încărcare după trei ani
BravonetHoroscop 27 septembrie 2026. Scorpion și Săgetător au azi o decizie de luat
LylaToshisuke Kanazawa a câștigat al 19-lea titlu național la 90 de ani. Cum își adaptează antrenamentele
Revista IoanaLumina din dormitor a fost asociată cu riscuri cardiovasculare. Cum reduci expunerea
News24Salariul minim cumpără cu 23% mai multe alimente, deși prețurile au urcat cu 53% în cinci ani




