Venituri mari timp de 10 ani, apoi risc de vulnerabilitate financiară. Cum încearcă sportivii să rupă acest tipar

Tot mai mulți sportivi de performanță din România își mută o parte din venituri către investiții administrate cu ajutorul consultanților financiari, într-o schimbare clară față de generațiile anterioare, când câștigurile mari pe termen scurt se transformau adesea în vulnerabilitate financiară după finalul carierei. Mișcarea se vede deja atât în fotbal, unde apar nume precum Florin Tănase și Darius Olaru, cât și în alte discipline, de la handbal și volei la scrimă și baschet.

Vasile Goga (consultant financiar) lucrează în prezent cu peste 260 de sportivi, iar schimbarea pentru această categorie este una de structură: o parte din venit nu mai merge exclusiv în consum sau în active alese intuitiv, ci în portofolii diversificate, cu alocări către imobiliare, bursă și protecția sănătății. Față de modelul unei singure investiții, de regulă locuința, abordarea actuală încearcă să reducă riscul ca un venit ridicat, dar limitat la 10 ani sau puțin peste acest interval, să nu poată susține nivelul de trai după retragere.

Lista clienților include fotbaliști precum Andrei Burcă, Darius Olaru, Daniel Bârligea, Florin Tănase, Adrian Păun, Cristi Ganea, Vali Cojocaru și Gicu Grozav. Iar mesajul central este disciplinarea cash flow-ului personal într-o profesie în care fereastra de monetizare este scurtă.

„E bine să ai un portofoliu cât mai diversificat: și în zona imobiliară, și investiții la bursă, și să-ți protejezi sănătatea.”

Pentru un decident din piața financiară, semnalul relevant este apariția unei baze noi de investitori de retail cu venituri peste medie, dar cu profil atipic de risc: intrări mari de numerar într-un orizont limitat și nevoie ridicată de conservare a capitalului. Potrivit Iamsport, această schimbare de comportament urmărește să evite exact cazurile sociale apărute în generațiile anterioare de sportivi, care au rămas fără resurse după încheierea carierei.

Imobiliarele rămân prima ancoră, dar nu mai sunt singura alegere

Florin Tănase a participat la dezvoltarea unor blocuri cu apartamente de lux în zona de Nord a Bucureștiului, cu investiții de ordinul milioanelor de euro. Ca profil investițional, acesta este însă un caz greu de replicat pentru majoritatea sportivilor, tocmai din cauza dimensiunii capitalului necesar.

Vasile Goga a delimitat clar diferența dintre sportivii cu lichiditate excepțională și restul pieței.

„Tănase a dispus de sume mari, de ordinul milioanelor de euro. E ceva ce nu au mulți, deci nu poți să-ți propui să investești ca el.”

Pentru sportivii fără acest nivel de capital, logica imobiliară este mai degrabă una de randament recuperat lent și de flux lunar previzibil. Estimarea consultantului arată că un apartament cumpărat și închiriat își acoperă costul în aproximativ 12-14 ani. Asta oferă un benchmark util: investiția rezidențială este tratată ca instrument de conservare și monetizare graduală, nu ca sursă rapidă de multiplicare a capitalului.

Iar această perioadă de 12-14 ani trebuie citită în raport cu durata tipică a unei cariere sportive la nivel înalt. Dacă activitatea intensă produce venituri mari pe circa 10 ani, recuperarea investiției din chirii se întinde chiar dincolo de perioada în care sportivul mai încasează salarii competitive. Din acest motiv, consultantul nu recomandă concentrarea exclusivă pe imobiliare.

„Zona imobiliară a fost mereu o perspectivă de siguranță. Mentalitatea românească, de peste 30 de ani, este să ai propria ta casă. Într-adevăr, dacă ai venituri consistente este OK să faci un plasament financiar în direcția aceasta. Dacă ne gândim, și imobiliarul tot un serviciu financiar este. Și știi că lunar îți vine o sumă. Dar eu, ca specialist, prefer să fac o planificare pe cât mai multe direcții, în așa fel încât să am grijă și de termenul scurt, și de termenul mediu, și de cel îndelungat. Un apartament, dacă îl cumperi și-l închiriezi, cam acoperi costul în 12-14 ani.”

Disciplina lunară contează mai mult decât valoarea unui transfer

Diferența strategică dintre sportivii cu venituri medii și cei cu venituri foarte mari apare deja în sumele disponibile pentru alocare, nu în nevoia de planificare. Consultantul arată că sportivii din alte discipline, care câștigă 3.000 sau 5.000 de euro, sunt mai disciplinați în privința investițiilor decât fotbaliștii, tocmai pentru că marja de eroare este mai mică.

Modelul propus este simplu în execuție și relevant pentru orice categorie profesională cu venituri fluctuante: 5% sau 10% din venit pus deoparte prin investiții pe termen lung. Pentru un fotbalist care câștigă în medie 15.000 de euro lunar, pe parcursul a 10 ani, alocarea lunară recomandată este de 2.000 sau 3.000 de euro. În această formulă, sportivul își poate asigura stabilitatea financiară la finalul perioadei. Raportat la venit, vorbim despre o rată de economisire și investiție de aproximativ 13%-20% din câștigul lunar, peste pragul minim de 5%-10% indicat generic.

Acesta este, de fapt, punctul de interes pentru industria financiară: nu valoarea punctuală a unor câștiguri excepționale, ci convertirea unui venit volatil într-un activ reproductibil. Și, în egală măsură, o sursă de lichiditate care poate alimenta atât piața imobiliară, cât și piața de capital.

Darius Olaru este deja prezentat ca investitor în piața de capital. În sezonul următor, el va câștiga 800.000 de euro în urma transferului de la FCSB la Royale Union Saint Gilloise, iar clubul românesc încasează 3 milioane de euro pentru transfer. Diferența dintre cele două sume este relevantă pentru orice analiză de patrimoniu: venitul anual al jucătorului este sub valoarea totală a tranzacției dintre cluburi, ceea ce face cu atât mai importantă administrarea atentă a fluxurilor personale, separat de dimensiunea mediatică a transferului.

Vasile Goga a rezumat logica acumulării pe termen lung astfel: „Serviciile financiare pe care le ofer clienților sunt orientate mai ales către investiții pe termen îndelungat. Punem deoparte cinci la sută sau zece la sută din venit. Fotbaliștii câștigă bani mai mulți și au acest atu, că pot investi sume mari, dar sportivii din alte discipline, care câștigă trei mii sau cinci mii de euro, sunt mai disciplinați în privința investițiilor, mai atenți. Un fotbalist care câștigă cincisprezece mii de euro lunar, în medie, de-a lungul a zece ani, dacă investește două mii sau trei mii de euro lunar, la capătul celor zece ani el va fi liniștit. Ca să poți să faci big cash ai nevoie de sume mici pentru o perioadă lungă sau de sume mari pentru o perioadă mai scurtă.”

În paralel cu această orientare spre investiții, proiectul legislativ privind Conturile Individuale de Investiții pentru Pensie, aflat în dezbatere la Camera Deputaților, ar putea întări fluxurile domestice către piața de capital prin scutirea de impozit pe câștiguri și dividende, un cadru care ar face și mai relevantă disciplina de alocare lunară pentru investitorii cu venituri ridicate, dar concentrate într-un interval limitat.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

News24Marco Rubio ajunge la Atena după acuzațiile că ambasadoarea americană ar fi amenințat guvernul grecDolce SportRomânia coboară pe locul 58 FIFA, un minim istoric după patru eșecuri consecutiveGetPonyFilmarea altui șofer poate duce la suspendarea permisului pentru 30 de zile. Ce manevre se reclamă prin e-SARBravonetEva Marie Saint a încetat din viață la 102 ani. A câștigat Oscarul cu primul rol de cinemaLylaMenopauza înainte de 40 de ani poate afecta starea emoțională. Când să ceri evaluare și sprijin medicalRevista IoanaCând să planifici vaccinul antigripal. Protecția se dezvoltă în aproximativ două săptămâni