Arta minciunii: de ce adevărul poate răni

Minciuna provoacă la oameni stres emoţional. Totuşi, psihologii spun că suntem programaţi să minţim. Studiile arată că există beneficii biologice clare de pe urma necinstei, scrie ziarul britanic The Independent de luni.

Cum ştii dacă cineva te minte? Ce ar trebui să cauţi? Un nas brusc dilatat dacă numele tău este Geppetto şi fiul tău este o marionetă din lemn cu înclinaţie pentru hiperbolă, ochi vicleni sau o privire ezitantă, o incapacitate de a privi în ochii inchizitorului sau o abatere bruscă de la grafic atunci când eşti urmărit de poligraf.

În ultimul deceniu s-a asistat la o serie de inovaţii legate de detectarea adevărului. Electroencefalogramele monitorizează activitatea electrică a creierului. Imageria termică înregistrează temperatura ochiului – ochii oamenilor, s-a sugerat, se încălzesc atunci când mint. Imageria prin rezonanţă magnetică măsoară fluxul sanguin la nivelul creierului. Dar ştiinţa nu a oferit încă o metodă de izolare specifică a activităţii de înşelare a creierului.

„De aceea este atât de uşor pentru oameni să aibă succes în minciunile lor”, spune Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts. „Unii oameni sunt buni mincinoşi, iar alţii sunt proşti mincinoşi, dar toţi folosesc semnale diferite. Exceptând cazurile în care îi cunoşti de mult timp, este foarte greu să spui dacă mint.”

Feldman a studiat circa 25 de ani ştiinţa înşelăciunii. Membru al Asociaţiei Americane de Psihologie şi al Asociaţiei pentru Ştiinţa Psihologică, este autorul cărţii: „Mincinosul: Adevărul despre minciună”.
El susţine că noi toţi minţim mult timp. Printre principiile psihologice introduse de el pentru a explica acest lucru, cel mai important este „Liar’s Advantage” (avantajul mincinosului), o tactică făcută posibilă parţial de dificultatea de detectare a minciunii şi parţial de propria noastră credulitate inerentă.

„Nu ne aşteptăm să fim minţiţi”, explică el. „Adesea, oamenii ne spun ceea ce vrem să auzim: că facem o treabă bună, sau că am avut succes. Mincinosul încearcă să mintă cu succes iar noi vrem să-l credem şi aşa facem. Nu există niciun obstacol”. Minciuna, spune Feldman, este o deprindere de bază pe care o învăţăm de timpuriu în viaţă, de la vârsta de 3 ani.

Mai mult, o vom folosi ca mijloc de a atinge succesul: social, profesional, sexual. În această privinţă, minciuna a ajuns să reprezinte o tactică evolutivă importantă. „Dacă poţi păcăli un membru al altei specii, poţi evita detectarea, sau scăpa de la a fi mâncat, atunci deţii un avantaj”, susţine Feldman. El subliniază cazul păianjenului Portia, a cărui înşelăciune nu este doar instinctivă, ci extrem de sofisticată.

El este neobişnuit din două motive: pentru gustul său pentru alţi păianjeni şi pentru vederea sa excelentă, un avantaj de care pare să fie prea conştient. Când îi vânează pe colegii lui, se lansează într-un joc complicat de cacialma. Pentru a se apropia nedetectat aşteaptă până când există o altă vibraţie pentru a o masca pe cea proprie (o adiere, de exemplu). De asemenea, este capabil sa mimeze vibraţiile altor specii.

Este vorba mai puţin de supravieţuirea celui potrivit cât de supravieţuirea necinstitului.
Feldman nu crede că minţim instinctiv. O mare parte din mediul nostru este condiţionată de minciuni. „Pentru agenţii de publicitate a devenit acceptabil să susţii lucruri care nu sunt în întregime corecte”, subliniază el. „O mulţime de decizii de afaceri se bazează pe înşelăciune. Tocmai am văzut acest lucru, de exemplu ipotecile umflate”.

În mod straniu, nu suntem conştienţi de masa de neadevăruri care ne înconjoară – chiar şi atunci când ele ies din gurile noastre. Cea mai mare parte a studiilor lui Feldman au implicat filmări în secret ale unor voluntari. „Oamenii sunt surprinşi să afle că nu au fost în totalitate sinceri. Îi întreb dacă au fost precişi şi vor spune că au fost, dar când le arătăm filmul pot identifica toate tipurile de înşelăciune” .

În pofida metodelor sale, Feldman face parte dintr-o şcoală în expansiune care argumentează împotriva culturii noastre a lipsei de onestitate – nu doar necinstea deliberată, ţintită, a infractorilor, ci minciunile de zi cu zi ce facilitează existenţa noastră socială.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata