Externe

Asteroidul Bennu conține zaharuri vitale pentru viață

Asteroidul Bennu conține zaharuri vitale pentru viață

Oamenii de știință au descoperit zaharuri vitale pentru biologie în probele de pe asteroidul Bennu, aduse pe Pământ de sonda NASA OSIRIS-REx în 2023. Echipa condusă de Yoshihiro Furukawa de la Universitatea Tohoku din Japonia a identificat riboză și glucoză în fragmentele pristine ale asteroidului. Descoperirea, publicată pe 2 decembrie 2025 în revista Nature Geoscience, sugerează că ingredientele vieții erau răspândite în sistemul solar timpuriu.

Prima detectare a glucozei într-o probă extraterestră

Pentru prima dată în istoria științei, cercetătorii au găsit glucoză într-un material provenit din spațiu. Glucoza este sursa principală de energie pentru aproape toate formele de viață de pe Pământ. Prezența sa în probele de pe Bennu reprezintă prima dovadă că o sursă importantă de energie pentru viață, așa cum o cunoaștem, exista și în sistemul solar timpuriu.

Echipa a analizat aproximativ 600 de miligrame de material pulverulent de pe Bennu. După ce au înmuiat boabele în apă și acid pentru a extrage orice zaharuri, cercetătorii au folosit instrumente de laborator foarte sensibile. Acestea au detectat „amprente” chimice care corespund ribozei, glucozei și altor câteva zaharuri.

Riboza, un zahar cu cinci atomi de carbon, este componenta care formează coloana vertebrală a ARN-ului. Molecula ARN stochează informații genetice, ajută la construirea proteinelor și realizează multe reacții chimice esențiale vieții. Consensul științific predominant este că ARN-ul a apărut înaintea ADN-ului în formele timpurii de viață.

Ipoteza lumii ARN capătă sprijin

Cercetătorii consideră că prezența ribozei și absența deoxiribozei susțin „ipoteza lumii ARN”. Conform acestei teorii, primele forme de viață s-au bazat pe ARN ca moleculă principală pentru stocarea informației și catalizarea reacțiilor chimice necesare supraviețuirii.

„Viața actuală se bazează pe un sistem complex organizat în principal de trei tipuri de biopolimeri funcționali: ADN, ARN și proteine”, a explicat Yoshihiro Furukawa, cercetător la Universitatea Tohoku. „Totuși, viața timpurie ar fi putut fi mai simplă. ARN-ul este candidatul principal pentru primul biopolimer funcțional, deoarece poate stoca informații genetice și cataliza multe reacții biologice.”

Toate cele cinci nucleobaze folosite pentru a construi atât ADN-ul, cât și ARN-ul au fost deja găsite în probele de pe Bennu. De asemenea, au fost identificate fosfați, aminoacizi și alți compuși organici. Noua descoperire a ribozei înseamnă că toate componentele necesare pentru a forma molecula de ARN sunt prezente pe Bennu.

Un „gum spațial” misterios

O a doua echipă de cercetători, condusă de Zack Gainsforth de la Universitatea din California, a raportat descoperirea unui material asemănător cu o gumă în probele de pe Bennu. Substanța neobișnuită, de tip polimer, nu a fost observată niciodată înainte în materiale astrale.

„Am știut că avem ceva remarcabil în momentul în care imaginile au început să apară pe monitor”, a declarat Gainsforth, care a lucrat alături de Scott Sandford de la Centrul de Cercetări Ames al NASA. „Era ca nimic din ce văzusem vreodată și timp de luni am fost consumați de date și teorii încercând să înțelegem ce era și cum a putut lua ființă.”

Odată moale și flexibilă, dar acum întărită, substanța formează lanțuri moleculare încâlcite, bogate în azot și oxigen. Conform studiului publicat în Nature Astronomy, acest material pare să se fi format foarte devreme în istoria asteroidului. Cercetătorii spun că ar putea fi un precursor chimic timpuriu care a ajutat să se pregătească terenul pentru viața de pe Pământ.

Praf de supernove în cantități surprinzătoare

Un al treilea studiu, condus de Ann Nguyen de la Centrul Spațial Johnson al NASA din Texas, a descoperit că Bennu conține de șase ori mai mult praf de la stele care au explodat în trecut decât orice alt material spațial cunoscut. Aceste granule fragile indică faptul că corpul părinte al lui Bennu s-a format într-o regiune a nebuloasei solare timpurii îmbogățită cu praf de stele muribunde.

„În acest asteroid primitiv care s-a format în zilele de început ale sistemului solar, privim momente aproape de începutul începutului”, a declarat Scott Sandford, astrofizician la Centrul de Cercetări Ames.

Ce înseamnă pentru înțelegerea originii vieții

Descoperirea zaharurilor și a altor compuși organici pe Bennu nu reprezintă dovezi ale vieții în sine. Totuși, prezența lor sugerează că ingredientele chimice de bază necesare biologiei erau comune în întregul sistem solar timpuriu.

„Devenim mult mai optimiști că am putea găsi viață dincolo de Pământ, chiar și în propriul nostru sistem solar”, a declarat Daniel Glavin, cercetător senior pentru returnarea probelor la Centrul de Zboruri Spațiale Goddard al NASA și coautor al studiului.

Misiunea OSIRIS-REx a livrat 121,6 grame de material de pe Bennu pe Pământ pe 24 septembrie 2023. Probele au fost colectate în condiții atent controlate pentru a evita contaminarea. Asteroidul Bennu este considerat un obiect primitiv care nu s-a schimbat semnificativ de la formarea sistemului solar, acum aproximativ 4,6 miliarde de ani.

Contextul mai larg al căutării vieții

De zeci de ani, oamenii de știință încearcă să explice cum a început viața pe Pământ. Teoria conform căreia moleculele prebiotice au fost transportate aici de asteroizi sau alte corpuri cerești a câștigat teren în ultimii ani.

În 2020, când sonda OSIRIS-REx a ajuns la Bennu, misiunea a fost extraordinară. După luni de orbitare și studiere a asteroidului, nava spațială a intrat în istorie colectând probe de pe suprafața acestuia. Cercetătorii au concluzionat că asteroidul este o relicvă a unui obiect mult mai mare, un amestec de rocă și gheață care măsura poate 100 de kilometri lățime.

Corpul părinte al lui Bennu s-a format în sistemul solar exterior, dincolo de orbita lui Jupiter. În ciuda distanței mari față de Soare, a rămas cald datorită elementelor radioactive din interior. Gheața s-a topit într-o saramură sărată, care a umplut camere ascunse și s-a răspândit prin tuneluri subterane. Aceste condiții au permis amoniacului și altor compuși să se transforme în aminoacizi și nucleobaze.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
ARN asteroidul Bennu NASA originea vieții Osiris Rex sistem solar zaharuri extraterestre