Criza apei din Teheran, un avertisment pentru o planetă însetată

Teheranul, capitala Iranului cu 15 milioane de locuitori, se confruntă cu cea mai gravă criză a apei din ultimii 60 de ani. Președintele Masoud Pezeshkian a avertizat că, fără ploaie, metropola ar putea fi evacuată. Rezervoarele principale funcționează la doar 11% din capacitate, iar experții vorbesc despre un colaps pe cale să se întâmple.

Rezervoarele Teheranului aproape goale

Cele cinci baraje principale care alimentează capitala iraniană se află la niveluri istoric scăzute. Barajul Latyan, situat la aproximativ 24 de kilometri de oraș, este umplut în proporție de doar 9%. Barajul Amir Kabir, cel mai mare dintre ele, funcționează la aproximativ 8% din capacitate.

Potrivit lui Mohsen Ardakani, directorul general al Autorității Provinciale pentru Apă și Canalizare din Teheran, cel mai mare rezervor care deservește capitala conține în prezent 14 milioane de metri cubi de apă. Aceeași perioadă a anului trecut înregistra 86 de milioane de metri cubi.

Dacă nu plouă, vom fi nevoiți să începem raționalizarea apei. Dacă lipsa ploilor continuă după aceea, pur și simplu nu vom mai avea apă și va trebui să evacuăm Teheranul, a declarat Pezeshkian într-un discurs la începutul lunii decembrie.

Seceta, cea mai severă din ultimii 40 de ani

Iranul traversează al șaselea an consecutiv de secetă. Anul hidrologic care s-a încheiat în septembrie 2025 a fost unul dintre cele mai uscate înregistrate vreodată. Precipitațiile din țară au scăzut cu 81% față de media istorică pentru aceeași perioadă.

Amir AghaKouchak, profesor de inginerie civilă și de mediu la Universitatea din California, Irvine, a explicat că nivelurile apei scad într-o perioadă a anului în care, în mod normal, te-ai aștepta ca stocurile să se refacă, nu să se prăbușească și mai mult.

La Mashhad, al doilea cel mai mare oraș al Iranului cu aproximativ 3 milioane de locuitori, rezervoarele au coborât sub 3% din capacitate. Potrivit lui Hossein Esmailian, directorul companiei locale de apă și canalizare, trei din cele patru baraje care alimentează orașul nu mai funcționează.

Falimentul hidric, un termen nou pentru o criză veche

Kaveh Madani, director al Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate, descrie situația Iranului drept faliment hidric. Termenul se referă la situația în care consumul depășește aprovizionarea, iar epuizarea resurselor devine ireversibilă.

Madani, care a fost anterior șef adjunct al Departamentului iranian de Mediu, a explicat că țara extrage din râuri, lacuri și zone umede, echivalentul unui cont curent, și din acviferele subterane, echivalentul unui cont de economii, într-un ritm nesustenabil.

Situația Iranului nu este un dezastru pe termen scurt, ci o catastrofă continuă, pe termen lung, care aduce daune ireversibile, a declarat Madani.

Cauzele crizei depășesc seceta

Rădăcinile problemelor de apă ale Iranului reflectă situații similare din multe alte părți ale lumii. Decenii de supraexploatare, infrastructură veche și cu pierderi, proliferarea barajelor construite pe râuri, gestionare defectuoasă și acuzații de corupție se împletesc cu efectele schimbărilor climatice.

Suprafața agricolă irigată s-a dublat din 1979. Culturile sunt însetate, în special orezul, un aliment de bază iranian. Aproximativ 90% din apa Iranului merge către agricultură. Lacul Urmia din nord-vestul țării, odată unul dintre cele mai mari lacuri sărate de pe planetă, s-a micșorat dramatic în ultimele decenii.

Industriile consumatoare de apă, precum petrolul și gazele naturale, au fost construite în regiunile aride și semi-aride ale Iranului. Acestea adaugă presiune suplimentară în zone deja fragile.

O criză globală în desfășurare

Ceea ce se întâmplă în Teheran nu este un caz izolat. Potrivit Națiunilor Unite, peste 2 miliarde de oameni trăiesc în țări unde aprovizionarea cu apă este inadecvată. Jumătate din populația lumii ar putea locui în zone care se confruntă cu deficit de apă până în 2025.

Institutul Mondial pentru Resurse identifică 25 de țări, care găzduiesc un sfert din populația globală, ca fiind expuse la stres hidric extrem anual. Acestea folosesc peste 80% din aprovizionarea lor cu apă regenerabilă.

Populația urbană globală care se confruntă cu deficit de apă este proiectată să crească de la 933 de milioane în 2016 la 1,69-2,37 miliarde de oameni în 2050, potrivit unui studiu publicat în Nature Communications. India va fi cel mai sever afectată, cu o creștere de 153-422 de milioane de persoane.

Expansiunea urbană agravează problema

Un studiu recent care analizează peste 100 de orașe din Asia, Africa și America Latină a cuantificat consecințele expansiunii urbane necontrolate asupra accesului la apă. Expansiunea urbană ar putea priva 220 de milioane de oameni de acces la apă curată până în 2050.

Deficit de apă primește multă atenție, dar forma urbană este ceva ce putem controla prin planificare și politici, a declarat cercetătorul Rafael Prieto-Curiel.

Orașele africane se confruntă cu provocări deosebite. Populațiile lor sunt așteptate să crească de la 550 de milioane în 2018 la aproape 1,5 miliarde până în 2050. Orașele africane sunt deja de aproape două ori mai întinse decât cele asiatice, cu doar 12% dintre rezidenți locuind în zone centrale, comparativ cu 23% în Asia.

Centrele de date AI cresc presiunea

Inteligența artificială adaugă o nouă dimensiune crizei apei. Centrele de date care alimentează sistemele AI consumă cantități mari de apă pentru răcire. Creșterea explozivă a acestei industrii pune presiune suplimentară pe resursele hidrice locale.

Bloomberg a raportat în mai 2025 că AI-ul însetat creează încă un risc climatic. Toată lumea știe că inteligența artificială este flămândă de energie. Se dovedește că este și însetată.

Ce soluții există

Experții identifică mai multe căi de acțiune. Repararea conductelor cu pierderi reprezintă o prioritate imediată. În Teheran, aproximativ 35% din apă dispare prin țevi defecte. Statele Unite pierd anual peste 3,7 trilioane de litri de apă din cauza instalațiilor sanitare defectuoase.

Irigarea prin picurare în agricultură poate reduce dramatic cererea de apă dulce. Desalinizarea și tratarea apelor uzate oferă surse alternative. Singapore și Las Vegas demonstrează că societățile pot prospera chiar și în cele mai dificile condiții de deficit de apă.

Institutul Mondial pentru Resurse estimează că rezolvarea provocărilor globale legate de apă ar costa aproximativ 1% din PIB-ul mondial, sau 29 de cenți per persoană pe zi. Prețul inacțiunii va fi mult mai mare.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyO mașină de 20.000 de euro poate pierde 13.000 de euro în cinci ani. Cum se evaluează deprecierea înainte de cumpărareBravonetDouă arestări într-o singură seară pentru gemenele Indiggo. Victima ar fi chiar mama lorLylaCum îți înveți băiatul să respecte refuzul și să reziste presiunii grupului prin 4 exerciții de zi cu ziRevista IoanaTe poți vaccina acum împotriva gripei. Cine primește vaccinul gratuit sau compensat 50%News24Bosnia și Herțegovina votează într-o campanie dominată de liderul prorus Dodik, deși are interdicție de a ocupa funcțiiDolce SportAryna Sabalenka a fost eliminată la Beijing de Nikola Bartunkova, cu 6-4, 6-3