Grecia se pregăteşte pentru o revoluţie politică aducând la putere partidul radical de stânga SYRIZA condus de Alexis Tsipras care, la cei 40 de ani ai săi, va deveni cel mai tânăr premier grec din ultimii 150 de ani. Potrivit sondajelor „exit-poll”, partidul anti-austeritate SYRIZA a câştigat între 35,5% şi 39,5% din sufragiile electoratului, fiind urmat cu 27% de partidul premierului în exerciţiu, Antonis Samaris. Conform previziunilor iniţiale, SYRIZA ar primi între 146 şi 158 de locuri în Vouli (Parlamentul elen), în condiţiile în care majoritatea absolută este de 151 locuri.
Dănuţ Dudu
Citeste si:
- De ce Angela Merkel ar lăsa Grecia să părăsească zona euro?
La începutul lunii ianuarie, prestigioasa publicaţie germană „Der Spiegel” o cita pe Angela Merkel care, referindu-se la posibilitatea ca, în eventualitatea în care stânga radicală (favorită din start în opţiunile electoratului) ar submina politica de austeritate fiscală iar Grecia să părăsească Uniunea Europeană, preciza tranşant că „guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea (Greciei, n.n.), din zona euro, în cazul în care liderul opoziţiei Alexis Tsipras (Syriza stânga radicală, n.n.) conduce guvernul după alegeri, abandonează linia disciplinei fiscale şi nu rambursează datoriile ţării”.
Mai mult, atât cancelarul german, cât şi ministrul de finanţe, Wolfgang Schäuble, consideră că o eventuală contagiune care să aibă ca efect şi ieşirea altor ţări din zona euro este limitată „datorită progreselor înregistrate de zona euro de la vârf a crizei în 2012″. În contrapartidă, secretarul de stat Social Democrat pentru Afaceri Europene, Michael Roth, dezavua, pe contul său de Twitter, opinia colegilor săi conservatori, subliniind că „Grecia este un membru al zonei euro. Şi trebuie să rămână aşa. Evitaţi să provocaţi, prin declaraţii, consecinţe politice şi consecinţele economice care ar fi nedorite „.
Poziţiile contradictorii ale oficialilor germani ţin de incertitudinea care planează într-o Grecie debusolată de incapacitatea liderilor săi politici de a ajunge la un consens în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui ţării (conform sistemului electoral elen, preşedintele statului este ales de Parlament), ceea ce a determinat în Grecia la finele lui decembrie dizolvarea Parlamentului şi lansarea procesului de alegeri legislative anticipate.
Numai că favorită în toate sondajele de opinie s-a arătat din start coaliţia forţelor radicale de stânga, care are ca vârf de lance partidul SYRIZA condus de charismaticul Alexis Tsipras, acesta propunând alegătorilor o politică economică care să pună capăt politicilor de austeritate impuse Greciei de către troica (UE, BCE şi FMI), în schimbul acordării ajutorului financiar de 240 de miliarde de euro.
De asemenea, acesta doreşte să negocieze o nouă restructurare a datoriei publice, care este o piatră de moară pentru economia Greciei. Discursurile sale electorale au fost centrate pe ideea că dacă coaliţia pe care o conduce va câştiga alegerile, Grecia va determina o mişcare de domino în Uniune, deoarece „schimbările necesare în Europa încep aici, în Grecia”, făcând trimitere în special la cazurile Spaniei şi Irlandei, ţări în care alegerile vor avea loc în 2015 şi 2016.
Cheia de boltă a mesajului electoral al SYRIZA a fost permanent: „ştergerea a cea mai mare parte din valoarea nominală a datoriei statului grec”, care a ajuns, în 2014, la 177% din PIB. O datorie care, conform lui Tsapris, este deţinută de băncile centrale europene şi care ar trebui să accepte o negociere, deoarece Grecia este „o parte a Uniunii Europene şi a instituţiilor europene”, sugerând că în caz contrar se poate ajunge la o deteriorare a relaţiilor dintre popoarele Europei.
Dacă la finele anului trecut, Wolfgang Schäuble considera că sprijinul acordat Greciei a fost necesar pentru a continua pe calea reformelor deja în curs de desfăşurare, Angela Merkel sublinia că nu mai este necesar ajutorul financiar dat Atenei. Mai mult, Michael Fuchs, vicepreşedintele CDU din Bundestag, declara că „nu există nici cel mai mic potenţial de şantaj”, deoarece „Grecia nu reprezintă un risc sistemic pentru moneda euro „.
- Eşecul politicii de austeritate, câştigul electoral al SYRIZA
Multora dintre analiştii politici li se pare paradoxală ascensiunea fulminantă a stângii radicale. Privind evoluţia electorală a partidului lui Tsipras, se poate uşor observa că în doar câţiva ani acesta a reuşit performanţa să obţină un număr important de portofolii parlamentare.
Dacă în 2007 acest partid abia reuşise să treacă pragul parlamentar, iată că după numai 5 ani ridică pretenţii la guvernare, ocupând 71 de portofolii din cele 300 ale Parlamentului elen. Noua Democraţie, condusă de premierul în exerciţiu Antonis Samaris, era nevoită în iunie 2012 ca, pentru a guverna, să îşi găsească aliaţi printre celelalte formaţiuni politice intrate în legislativ. Ultimele previziuni sugerează că la finalul turului de scrutin din 25 ianuarie acesta să obţină un scor confortabil, ce i-ar permite să formeze viitorul guvern condus de Alexis Tsipras.
Cum s-a ajuns în situaţia în care un partid anti-european să aibă şansa de a conduce destinul uneia dintre cele mai afectate ţări de criză economică? Răspunsul stă în evoluţia dezastroasă, pentru 2014, a câtorva dintre indicatorii economici definitorii pentru starea de spirit a unui electorat debusolat şi sătul de politicile economice guvernamentale gândite şi impuse de cancelariile occidentale.
Cifrele nu necesită nici un comentariu şi explicitează extrem de clar starea de spirit a electoratului elen pe 25 ianuarie şi de ce partidele care promiteau ruperea de Uniunea Europeană au plecat ca favorite în cursa electorală. Drept urmare, la închiderea urnelor, primele rezultate ale exit-poll-urilor creditau SYRIZA cu un scor cuprins între 35,5% şi 39,5% din voturile exprimate, aducând astfel partidul lui Tsipras în postura de a avea majoritatea absolută, ceea ce l-ar propulsa pe liderul acestei formaţiuni în postura de premier.
